pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 06/2004 

CUM AFLI CE GÂNDESC COPIII TĂI
O mămică

Suntem diferiti, si e minunat!CuprinsRadacini inalte

 

Fetița noastră s-a rugat într-o seară pentru ca "să nu i se mai strice lui tata calculatorul, și de ziua lui să îi cumpărăm un calculator care să fie... rezistent la apă". Nu, problema la calculator nu era apa, nu știu la ce i-ar trebui soțului unul anti-acvatic... Important însă aici este că am aflat că pe Teodora o frământă faptul că tati nu e tocmai bucuros când nu merge iarăși ceva la tehnica aceasta modernă, și dorește mult să îl ajute, și prin rugăciune.

Seara, după ce s-au băgat în pat, înainte de a începe rugăciunea, îi întrebăm pe copiii noștri, Teodora și Matei: pentru ce vă rugați în seara aceasta? Și atunci ei încep să dea glas problemelor ce i-au frământat peste zi, supărărilor ori grijilor ce îi apasă, chiar și la această vârstă mică - amândoi merg la grădiniță. Cel mai adesea se roagă pentru colegi de-ai lor de la grădiniță, care au fost răi peste zi, și i-au supărat. Dacă vreunul din familie este bolnav, se roagă evident pentru el. Cu vreo săptămână în urmă, au ieșit la o plimbare cu străbunica lor; seara, Matei ne-a spus că se roagă pentru străbunica "să nu mai meargă și să se oprească, să meargă și să se oprească" - am dedus că fusese impresionat, dragul de el, de faptul că străbunica lor nu mai are energia de a ține pasul cu ei, și când ies la plimbare împreună o vede că face numeroase opriri, pentru a-și odihni picioarele.

Nu suntem singurii cu astfel de experiențe, sunt convinsă. Chiar deunăzi am citit pe Internet experiența unei alte mame, de peste ocean, ce povestea despre rugăciunea de seară a copiilor ei, rugăciune ce durează mai mult sau mai puțin, după experiențele de peste zi ale celor mici. Iată rugăciunea lor într-una din zile: "Doamne, binecuvântează-i pe mami și pe tati, pe frații noștri, pe câinele nostru Wilbur, pe toate rudele noastre. Ne rugăm pentru hamsterul lui David care și-a prins piciorușul într-o roată, pentru peștele lui David, care, din nu știm ce motive, plutește în acvariu cu burta în sus, poate că nu i-a plăcut mâncarea ce i-am dat-o, pentru câinele lui David - da, nu are încă unul, dar ne rugăm pentru el pentru când îl va avea...", ș.a.m.d.

Rugăciunea de seară, cu ei, este un timp minunat. Transparența lor este impresionantă, iar sinceritatea lor ne poate sluji drept exemplu. Deși, uneori, cuvintele rostite cu nevinovăție de ei pot să fie și mai puțin binevenite. Îmi amintesc un alt episod recent, al cărei "victimă" a fost tot străbunica lor. Când am fost împreună la cumpărături în piață, Teodora s-a lămurit că la înmormântări se dau coroanele de flori, și nu la nunți, cum credea ea. Văzând din nou coroane de flori, pe când se plimba cu Matei și cu străbunica, i-a spus acesteia din urmă: "Uite ce flori am să îți aduc la înmormântare." Noi ne-am amuzat, străbunica mai puțin. Nu o mai lungesc, căci este seară, și ne pregătim de culcare. Vom spune din nou rugăciunea împreună cu copiii. Cine știe ce mai aflăm seara aceasta, ce colțișor din suflețelul lor ni se va mai deschide...
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire