pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 05/2004 

STILUL DE VIAȚĂ
Marina Fara

Absente de nemotivat în educatia religioasa a copiilor nostriCuprins

 

Una dintre "armele" cu care familia poate traversa și învinge grozăviile și vremurile de tot felul este stilul propriu de viață, creativitate în doi, cu statornică slujire a binelui. Există multe modele pe care se sprijină această afirmație, dar mă gândesc la unul ce-mi stăruie în minte din momentul în care am citit un articol al numărului de față al revistei noastre, o cronică la "Cartea legendelor". Autorul cărții, Ion Agârbiceanu, el însuși, alături de supraviețuitori iluștri ai lumii culturale dinainte de comunism, legendă vie a Clujului din anii '50 -'60 (a murit în 1963), purta chipul misionar al tatălui familiei exemplare. Icoana venerabilului bătrân care atinge cu barba albă cununa de păr și mai albă, ca omătul, a soției, pe care o instalează cu grijă pe scaunul din autobuzul supraaglomerat, cedat de o mare admiratoare, ne transmite darul duioșiei nestinse, ca un stâlp din construcția unică a căsniciei ce înfruntă vremurile. Scriitoarea care amintește acea imagine ce a impresionat-o era studentă, pe atunci, și își dorise să-l zărească măcar o dată pe miticul Agârbiceanu. Întâlnirea cu bătrânul înghesuit de mulțimea ce-și frământa graba și neputința a fost șocantă, prin producerea ei neașteptată și mai ales prin indiferența oamenilor, captivi ai grijii unice de a prinde un loc în mijlocul de transport. Cu atât mai impresionată era tânăra, cu cât se aștepta să-l fi întâlnit altfel, în fața casei sale din strada Andrei Mureșianu, deseori "patrulată" de atâția admiratori ai scriitorului. În mijlocul vâltorii, Agârbiceanu nu mai era scriitorul, ci bătrânul senin și puternic, eficient în gestul de a-și ocroti soția. Casa în care locuia, cunoscută și privită de trecători, purta ea însăși, în decorul depersonalizant al societății comuniste, o aură misterioasă, care o separa de vâltoare, se ghicea în interiorul ei reconfortanta oază de normalitate pe care o oferă căminul conjugal. Invitat la petrecerile scriitorilor în cinstea lui, Agârbiceanu rămânea doar la prima parte, în care se toasta, se împărtășea esențialul, apoi mulțumea cu simplitate, iubire și duioșie, lăsându-i să petreacă pentru el (am spune acum, binecuvântându-le, în taină, agapa) și se grăbea spre oaza căminului.

Stilul de viață care acordă întâietate conștiinței intime a familiei poartă speranțele spre mult visata normalitate. Nu este greu să-i fim protagoniști, ca familii, căci este poate creația noastră cea mai agreabilă - această construcție fără asemănare, a echipei celor doi soți, inspirați de dorința de a se dărui unul altuia și răsplătiți de Dumnezeu prin darul copiilor. Și al prietenilor.

Față de stilul de viață propriu fiecărei familii, pe temelia de piatră a binelui și scăldat de lumina ochiului lui Dumnezeu, nisipurile mișcătoare ale modelor și ideologiilor nu au putere.

Musafir permanent astăzi, în era informației - publicitatea - din reclame și alte genuri mediatice - care îmbie mereu cu noi oferte tentante resursele materiale și sufletești - una de ultimă oră fiind machiajul elevelor de vârste fragede! -, cultura ce absolutizează supermarketul transformând valorile în obiecte de consum și relațiile umane în simplu schimb: vânzare-cumpărare, nu vor reuși să corupă țesutul intim al familiei, dacă e permanent vie conștiința existenței ei ca oază de viață normală, în stilul propriu, lipsit de gregaritate.

Stilul propriu, curat, demn, onest, statornic, are un cifru greu de aflat de brațele invazive ale culturii depersonalizante. Acest cifru se află în zestrea genetică a fiecărei familii. Când familia este îndemnată: "să devii ceea ce ești!" (Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio), înseamnă: descoperă-ți cifrul și bucură-te de el, construiește-ți libertatea, vocația, drumul propriu.

Așa cum fiecare persoană se caracterizează prin unicitate, fiecare nouă familie își are unicitatea ei, creație a lui Dumnezeu, din iubire. Nimeni, în cea mai dramatică situație de viață, nu poate fi copleșit dacă încearcă să devină ceea ce este, amintindu-și că există, că a venit pe lume printr-un gest de iubire pe care Dumnezeu l-a făcut posibil. Soții, meniți fiind unui singur trup, colaboratori ai lui Dumnezeu pe planul iubirii ce se dăruie, al iubirii generoase, creative, pot învinge adversitățile având curajul să reactualizeze mereu această misterioasă realitate pe care sunt chemați să o trăiască, acest privilegiu divin care le certifică forța de a-și construi stilul propriu de viață, menit să învingă intemperiile.

Oricât de tulburătoare, dificile, confuze sau complicate ar fi relațiile familiei cu celelalte instituții ale societății, ele pot fi ținute sub controlul normalității atunci când familia este matură, își are propria coerență de viață. Din bogăția de creativitate pe care o conține, ea poate oricând să dăruie, chiar să contamineze normalitate. Adică iubire generoasă, generare de noi vieți, ceea ce înseamnă nu numai aducerea acestora pe lume, ci și ocrotirea lor, însoțirea lor permanentă, consecventă, înțeleaptă.

Școala a început. Dacă familiile își amintesc mereu ceea ce sunt, ce misiune sublimă, esențială, le este dată - aceea de a fi primii și permanenții educatori ai propriilor copii - atunci cu siguranță vor ajuta și această instituție, aflată într-o tranziție dificilă, să-și facă datoria.

Dincolo de numeroasele, competentele, prețioasele recomandări adresate în egală măsură părinților și profesorilor, există imagini și metafore care suplinesc orice pedagogie a înțelegerii.

În încheiere, amintesc o astfel de imagine, pe care o eminentă învățătoare - ce obișnuia să devină încă un membru al familiei fiecărui copil - a transmis-o fostei sale eleve, atunci când, peste ani, aceasta se afla în impasul pedagogic al primei lecții cu o clasă de școlari: "gândește-te că fiecare copil din fața ta este un boboc de floare, pe care tu ai misiunea să-l faci să se deschidă !"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire