pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 04/2004 

FILMUL, O ȘCOALĂ PENTRU VIAȚĂ ȘI FAMILIE?
pr. Liviu Bălășcuți

Sanctuarul și locul de pelerinaj CacicaCuprinsCasa, santier de sfintenie

 

Fascinația filmului la căminul cultural

Gândindu-mă la ce loc ocupă cinematografia în familiile noastre, mi-am amintit un dialog pe care l-am avut cu mama mea, pe vremea când eram copil. Cred că era pe la începutul anilor '80, într-o sâmbătă. În satul nostru nu era cinematograf, dar la căminul cultural rula Pentru un pumn de ceapă. Ca să intrăm la film aveam nevoie de zece lei, cinci pentru mine, cinci pentru fratele meu. Pentru că altădată fratele meu fusese cel care ceruse banii, acum era rândul meu. După ce mi-am exprimat dorința, mama mi-a spus: "Aveți televizor acasă. Ce vă mai trebuie? Ce, nu e același lucru?" "Nu, nu este același lucru", i-am răspuns eu, dar alte argumente nu am găsit, așa că m-am pus pe plâns, suspine, promisiuni, și până la urmă tot am obținut eu leuții necesari. Ștergându-mi lacrimile, am alergat într-un suflet până la căminul cultural, pentru că filmul era pe începute.

"Ce, nu e același lucru?" Ce a determinat-o pe mama să ajungă la această concluzie? În acea perioadă, televiziunea fascinase puternic lumea și mama era, poate, una dintre cei fascinați. O consecință relevantă a extinderii televiziunii în lume a fost scăderea numărului spectatorilor în sălile de cinema.

Nu vreau să mă îndepărtez de subiect dar, când vorbești de cinematografie, este imposibil să nu vorbești și de televiziune. Cu tot succesul televiziunii, care a dominat piața mass-media în ultimii cincizeci de ani, au fost și filme care au umplut sălile de spectatori, așa cum se întâmpla și în sala căminului cultural de la noi, un sat uitat de lume. Cu toții ne amintim filmele indiene: Lanțul amintirilor, O floare și doi grădinari, Vagabondul sau filmele cu Piedone (Bud Spencer) și prietenul său (Terence Hill). Nostalgia acestor filme s-a făcut simțită în momentul în care posturile actuale de televiziune au readus pe ecrane unele dintre ele. Lumea a fost încântată și te întrebi de ce au avut și au succes aceste filme?

 

Viața ca-n filme

Un sondaj recent, făcut de Centrul de Studii Cinematografice din Italia, a ajuns la concluzia că genurile preferate de spectatori sunt comedia și melodrama [1]. Filmele indiene erau melodramatice, prezentând situații emoționante ale unor familii și cultivând în felul acesta dragostea față de familie și față de unitatea acesteia. De la compasiunea față de personajele filmului se trecea foarte repede la situații concrete din viața de zi cu zi. Pentru noi, cei prezenți în sală, filmul devenea ceva real. Ceea ce se întâmpla pe ecran devenea parte din viața noastră. Filmul și viața formau un tot. Eroii de pe ecran, buni sau răi, luau forma persoanelor pe care le întâlneam acasă, la școală sau pe stradă. Lucrul acesta se întâmpla și cu filmele văzute la televizor. De exemplu, mătușa mea Lucia devenise peste noapte Pamella Ewing, din vestitul serial Dallas, unchiul Valerian devenise Bobby, iar noi, nepoții, fiind mai mici ca ani și ca rang, trebuia să ocupăm, de cele mai multe ori, rolurile personajelor negative: Sue Ellen sau J.R. Până și jocurile erau influențate de filmele văzute: de multe ori s-a întâmplat să transformăm căruța bunicului în corabia lui Ion Besoiu, din Toate pânzele sus, însă identificarea cu istoriile sau cu personajele citate nu ajungea niciodată la deformări patologice.

 

Forța imaginii

Până acum am vorbit mult la trecut, depănând amintiri din copilărie, dar multe din cele descrise sunt trăite și astăzi, chiar și cei mari fiind influențați de ceea ce văd în filme, și asta pentru că filmul face parte din viața noastră și are un rol important în determinarea și influențarea parcursului omului contemporan, în orice manifestare concretă. Cum spunea cineva: "de la fiecare film am învățat câte ceva".

Scopul acestui articol este de a oferi puncte de reflecție, de a ajuta cititorul să conștientizeze tipul societății în care trăim, o societate în care prezența imaginii ocupă un loc preponderent în procesele cunoașterii și formării. Prin film, cinematografia a ocupat și ocupă un loc unic și de neînlocuit în formarea și în viața spectatorului. Din fericire, cinema-ul zilelor noastre este caracterizat de o puternică revenire a publicului în săli, ba chiar și de o reînnoire a gustului de a fi împreună și de a discuta despre film. Dar ce se va întâmpla în viitor? Când i s-a cerut să răspundă la această întrebare, regizorul Steven Spielberg a spus că a șaptea artă nu va mai dura mult, peste o sută de ani apărând alte forme de divertisment, de aceea ar fi importantă baterea fierului cât este cald, lucrându-se acum cu cei mai buni regizori posibili și cât mai curând posibil [2]. Dacă ar fi să i se dea crezare lui Spielberg, atunci acest scenariu sumbru este alarmant, anunțând posibila moarte a cinematografiei din cauza neadaptării la tehnicile ultramoderne.

 

Filmul, o companie în timpul liber

Dacă radioul se năștea la începuturile sale ca o "cultură înaltă", cinema-ul se năștea ca divertisment. În general, mass-media sunt divertisment și au în atenție momentele de odihnă, de repaos, adică timpul liber. Acesta este timpul propice în care mass-media își pot desfășura cel mai bine activitatea și își pot atinge scopurile. De ce? Pentru că timpul liber oferă oportunitatea de a trăi un moment în care poți fi în contact cu propriile dorințe, personale și subiective.

În societatea industrială de astăzi, timpul liber este definit ca parte a zilei situată în afara orelor de lucru, adică în afara orelor 8-16, de luni până vineri. Majoritatea angajaților lucrează fie în fabrici, fie în birouri, ambiente în care aceștia aparțin aproape în totalitate locului de muncă, pe timpul lucrului.

Faptul că munca se desfășoară în echipă sau în grupuri, dezvoltă numai o parte a personalității (partea mai rațională, emisfera stângă a creierului). Timpul liber oferă posibilitatea de a-ți dezvolta propria personalitate, de a deveni tu însuți și de a dezvolta conceptul de sine. În timpul liber te simți mai uman, nu o mașină angrenată într-un sistem. Pe parcursul timpului liber intră în joc întreaga personalitate, când suntem în familie rămânem așa cum suntem, scoțându-ne "masca socială". Dintre toate mijloacele de comunicare, filmul ne oferă cel mai bine oportunitatea să devenim noi înșine, pentru aproximativ două ore.

 

Prag între lumea pragmatică și cea utopică

Vi s-a întâmplat vreodată să ieșiți din sala de cinema și să simțiți un gol în suflet? Să vă pară rău că s-a terminat filmul? Dacă vi s-au întâmplat toate acestea, înseamnă că regizorul și-a atins scopul, obiectivul său principal fiind ca spectatorul să se identifice cu personajul, să se implice în scenariu, să ia atitudine. Persoana care merge la cinema iese din casă și intră într-o altă lume, cea a narațiunii, care își are rădăcinile în marile mituri ale culturii. Se intră într-o lume fictivă, se trăiește în această lume și apoi se revine la lumea cotidiană cu altă viziune.

Victor Turner numește această experiență liminală (din latinescul limen care înseamnă prag). În acest timp, liminal, persoana stă în "pragul" a două lumi: lumea pragmatică, cotidiană și lumea ideală, utopică. Persoana nu doar stă în prag, contemplând narațiunea, ci intră în povestire și își asumă responsabilitatea ca și când ar fi un personaj de pe ecran. Pentru Turner, teatrul, cinematografia și televiziunea conduc la o experiență liminală, purtând spectatorul într-un spațiu intermediar între lumea reală și cea utopică, furnizând un spațiu de libertate pentru crearea unei alte lumi posibile. Teatrul, cinematografia și televiziunea sunt în acest caz nu numai un factor conservator, ci și oferă o arie de explorare pentru o schimbare culturală continuă [3].

 

Opinia Bisericii

Dacă examinăm documentele pontificale referitoare la cinema, vedem la început o atitudine de vigilență. După cum se poate citi în prima enciclică dedicată celei de-a șaptea arte, Vigilanti cura, din 1936, papa Pius al XI-lea vorbește despre "tristele progrese ale artei și ale industriei cinematografice în reprezentarea păcatului și a viciului". Cu trecerea anilor, Biserica a apreciat și rolul pozitiv exercitat de mass-media, în general, și de cinematografie, în particular. Acest lucru îl demonstrează creșterea frecventă a documentelor și multele intervenții legate de acest argument. Amintim în mod particular atenția acordată de Papa Ioan Paul al II-lea, atât în discursurile sale cât și în scrierile în care a abordat problemele legate de comunicare. Ar fi suficientă citarea titlului mesajului său pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale din anul 1995, anul aniversării unui secol de cinema: Cinema, vehicul de cultură și propunere de valori. Este sugestiv și un fragment din scrisoarea arhiepiscopului de Los Angeles, cardinalul Roger Mahony, intitulată În dialog cu Hollywood, din 1992: "Divertismentul este o valoare umană. Fiii lui Dumnezeu au nevoie să râdă, să plângă, să-și folosească imaginația, să se joace. Spectacolul este un mod de a face toate aceste lucruri. (...) Dar, divertismentul are și rolul de a îmbogăți publicul, de a împărtăși cu el sensul profund al existenței umane, de a sădi în sufletul spectatorului grija pentru viață și dorința de a-și folosi propria libertate pentru a crește spiritual, progresând în dragoste și comuniune cu frații și surorile familiei umane".

 

Filmul religios ca "Biblie a săracilor"

Biserica este și a fost mereu preocupată de filme, dar mai ales de cele cu conținut religios. Aceasta este de fapt o perpetuare a acțiunii pedagogice cu imagini care, de secole, a caracterizat opera sa de evanghelizare, așa numita "Biblia săracilor" [4]. Să ne amintim de picturile prezente în toate catedralele, picturi ce rezumau istoria mântuirii, folosind imaginile pentru cei care nu știau să scrie și să citească. Biserica și-a dat seama de importanța acestei noi forme de exprimare, iar producția cinematografică a ținut cont de faptul că sentimentul religios este puternic înrădăcinat în public. Nu este de mirare că, încă de la începutul cinematografiei, s-au realizat filme cu conținut religios, de exemplu: Passioni (din 1897, realizat chiar de un operator al fraților Lumière), La vita e la passione di Cristo (din 1905, de Ferdinando Zecca), Christus (din 1915, de Giulio Antamoro) și From the Manger to the Cross (din 1912, de Sidney Olcott).

 

Cum aflu dacă un film e bun?

Ce trebuie să facem pentru a ieși de la cinematograf cu o viziune pozitivă asupra vieții și a lumii? Cum poate deveni filmul o școală pentru viață și familie? Cum pot personajele de pe ecran, cu care ne identificăm, să ne îmbogățească experiența vieții de zi cu zi?

Un rol important îl are alegerea filmului, care nu trebuie făcută doar după numele actorilor, după renumele regizorului sau după publicitatea care i se face. Este bine ca înainte de vizionare să te documentezi, să citești recenziile și să afli opinii autorizate despre film, luând în calcul posibilele efecte pozitive sau negative pe care le-ar avea asupra familiei. Este bine să afli, înainte de a-l vedea, dacă este sau nu recomandabil familiei tale și asta o poți afla citind, de pildă, recenziile de pe site-ul www.profamilia.ro

Apoi, un film nediscutat este ca o mâncare nedigerată. Analiza unui film transformă și clarifică ideile spectatorului, ajutându-l să asimileze mesajul pozitiv, așa cum digestia transformă alimentul în substanțe asimilabile.

 

Note
[1] MONICA REPETTO, CARLO TAGLIABUE, La vita e bella? - Il cinema italiano alla fine degli anni Novanta e il suo pubblico, Ed. Il Castro, Milano 2000.
[2] Cfr. FRANCO LEVER, PIER CESARE RIVOLTELLA, ADRIANO ZANACCHI, La comunicazione - Il dizionario di scienze e tecniche, Il cinema,Ed. Elledici, Roma 2002.
[3] VICTOR TURNER , Dal rito al teatro, Bologna, Il Mulino 1992.
[4] CARLO TAGLIABUE, Cinema e vita quotidiana - vivere con media, Editrice Elledici, Torino 2001.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire