pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 04/2004 

"VITAMINE" PENTRU VACANȚĂ
Marina Fara

Preferati iubiri sezoniere sau iubire, pur si simplu?Cuprins

 

Întâmplarea cu care doresc să încep această prefață la ediția de vacanță a revistei noastre se petrecea cu mulți ani în urmă și a adus în familia mea un tânăr care avea să devină unul dintre cei mai buni prieteni ai noștri. Era în decorul unei vacanțe la munte, când, așa cum se întâmplă deseori, drumeții se întâlnesc și se "aleg" după afinități. Tânărul acela, care se gândea să se căsătorească, țin minte că pe noi, copiii, ne-a impresionat prin convingerea lui că rigorile "muntelui", departe de "cosmetica" civilizației, sunt pietre de încercare garantate pentru caracterul unei viitoare soții - sau al unui viitor soț. În condițiile acestea severe se verifică trăsături de caracter precum perseverența, stăpânirea de sine, altruismul, puterea de sacrificiu, bunătatea etc. Eram deja adolescentă când am participat la nunta lui cu mireasa ce trecuse în mod excelent aceste "probe" de caracter, cu ajutorul "fratelui" munte. Viața pe care au construit-o cei doi drumeți nu a fost ferită de dificultăți, unele chiar serioase și tragice. Dar deasupra tuturor acestor intemperii, crestele senine ale onestității, credinței, fidelității, devotamentului au rămas neclintite, oferind un peisaj uman al împlinirii ca soți, părinți, apoi bunici...

Experiența aceasta nu ar trebui citită în cheia absolută a "rețetelor" de fericire, care de altfel abundă pe piața publicitară, atât de rentabilă astăzi, în mijlocul confuziilor de tot felul. Știm prea bine că nu putem cumpăra fericirea "la pachet", într-o vacanță, și cu atât mai puțin fericirea conjugală, care este o construcție migăloasă, de lungă durată, în doi. Dincolo de probele de caracter validate de "fratele" munte, prietenul nostru, de fapt, prietenii noștri au beneficiat și de o serioasă pregătire spirituală pentru căsătorie.

 

Dar să revenim la vacanță, încredințați de faptul că este un timp predilect pentru încărcarea "bateriilor" sufletești, spirituale, adică nu doar pentru recuperarea forțelor fizice. Îmi vin în minte astfel de recomandări apărute în peisajul sfaturilor înțelepte, căci nici un traseu de viață nu se cuvine să fie lăsat la voia întâmplării. Cu atât mai puțin traseele vacanței, de la care se așteaptă, în mod miraculos, cât mai multe roade.

Mare călător pe drumuri de munte (prima lui demnitate ierarhică, de episcop, i-a fost comunicată în timp ce se afla într-o excursie cu studenții săi), Ioan Paul al II-lea îndemna recent, cum o face de câte ori are ocazia, la vacanțe cât mai valoroase din punct de vedere spiritual. Chiar dacă Ziua Mondială a Turismului își are locul în calendar peste câteva luni, pe data de 27 septembrie, Papa a preferat să-și formuleze mesajul acum, în plină vacanță, referindu-se la legătura dintre sport și turism: «Cei ce practică turismul, sportul, cât și organizatorii acestor activități (Jocurile Olimpice sau ocazii mai puțin deosebite, din care sportul nu lipsește), sunt încurajați să le folosească pentru relații umane de respect, demnitate, cordialitate.

Uneori, apar din păcate și fenomene regretabile, precum mercantilismul exacerbat, competitivitatea agresivă, violența, degradarea mediului. Sportul este un fenomen care îi privește atât pe sportivii de elită, echipele lor și proprii suporteri, cât și cercurile sociale modeste, precum și multe familii, tineri și copii. Sunt ocazii prețioase de sărbătoare și de cumpătare în același timp, de verificare a puterii de renunțare, cultivare a spiritului de echipă, a respectului și aprecierii celuilalt, a onestității în joc și a umilinței de a recunoaște propriile limite.

Sportul să fie un joc predilect care să "exerseze" cea mai frumoasă dintre lumi, aceea care "îi tutelează pe cei slabi, nu exclude pe nimeni, îi eliberează pe tineri de pericolele ascunse ale apatiei și indiferenței, trezește în ei un spirit competitiv sănătos... contribuie la prețuirea vieții, educă la sacrificiu, la respect și responsabilitate..."»

Într-o recentă audiență generală, Ioan Paul al II-lea se adresa tinerilor cu speranța că aceștia vor folosi drumurile vacanței pentru a-și desăvârși formarea umană și spirituală; bolnavilor cu speranța că nu vor duce lipsă de sprijinul propriilor familii.

De la tinerii căsătoriți, însă, se așteaptă mai mult: voiajul de nuntă, vacanța, să le fie decorul predilect în care euforia țintește spre zări umane cât mai înalte, o ocazie de a descoperi vestea cea bună pe care orice tânără familie o reprezintă pentru cei din jur. Căci căsătoria este o vocație, o misiune deosebit de nobilă și importantă.

 

Am deschis, la începutul acestui articol introductiv al revistei noastre de vacanță, "rucsacul" amintirilor personale. Pentru a nu vă reține prea mult, vă rog, în încheiere, să primiți în bagajul istoriilor pe care le-ați lua în vacanță, una din "grădina" Maicii Tereza de Calcutta, pentru a vă fi pretext de mică meditare asupra realităților în care trăim, sau mai degrabă un "test" personal. Este vorba despre un gest de iubire făcut de doi miri. Gândiți-vă dacă ați fi procedat în mod similar, sau dacă i-ați fi încurajat pe cei apropiați să o facă.

Dar iată povestea cea adevărată.

Doi tineri căsătoriți i-au oferit Maicii Tereza o importantă sumă de bani. În mod firesc, i-a întrebat de unde provin banii. Tinerii soți i-au spus - după multe insistențe din partea ei - că au renunțat la hainele de nuntă și la ospățul ceremonios, pentru a oferi săracilor suma rezervată. Conștientă de imensul sacrificiu pe care îl făceau acești tineri, în contextul mentalității hinduse, Maica Tereza a dorit să știe care era motivul. Răspunsul lor a fost cu totul neașteptat: "Ne iubim atât de mult, încât dorim să împărtășim, să împărțim bucuria de a iubi cu persoanele pe care le slujiți dumneavoastră!"

 

Sunt personaje reale care par desprinse dintr-o ficțiune, și aceasta, credem noi, nu pentru că puterea de a iubi aparține unor domenii desuete - pe care "occidentalul" lucid al secolului XXI le plasează în decoruri edulcorate, de film indian. Maica Tereza însăși aparține acestor "peisaje" și este venerată fără rezerve tocmai pentru gesturile ei radicale, surprinzătoare, de iubire.

Iată de ce ne-am gândit să vă propunem pentru "decorul" vacanței câteva teme din recuzita infinită a iubirii.

Sperăm și vă dorim, cu această ocazie, o vacanță cât mai promițătoare și cât mai împlinită!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire