pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 03/2004 

MASS-MEDIA IN FAMILIE. INSTRUCȚIUNI PENTRU PĂRINȚI
Cristina Grigore

Nimic mai serios decat filmele pentru copiiCuprinsUn alt mod de a privi lumea

 

Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale din acest an invită la "o reflecție serioasă asupra modului în care familiile utilizează mijloacele de comunicare, și, de asemenea, asupra modului în care familia și preocupările ei sunt tratate de mijloacele de comunicare" (nr.1). Nu este pentru prima oară - și cu siguranță nu va fi nici ultima - când magisteriul, și în particular un mesaj pontifical ocazionat de Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale, își îndreaptă atenția asupra influenței mass-media în familie și a responsabilității operatorilor media și a utilizatorilor acestor mijloace.

Mijloacele de comunicare socială pătrund "până în inima vieții familiale - observa Papa Paul al VI-lea1 -, impun orarele lor, modifică obișnuințe, oferă abundente teme de discuție, și mai ales influențează, - adesea în mod profund -, atât sub aspect afectiv și intelectual cât și sub aspect moral și religios, sufletul celor care le folosesc. Se poate spune deja că nu există știri sau probleme care să nu fie introduse în sânul vieții familiare prin cuvinte, imagini și sunete, suscitând reacțiile cele mai diverse și exercitând o adevărată influență asupra comportamentului fiecăruia".

Astăzi piața comunicațiilor sociale se extinde în mod rapid, așa încât chiar și familiile cu mijloacele financiare cele mai modeste au acces la resursele media, ceea ce creează oportunități aproape nelimitate de informare, de educație, de îmbogățire culturală și chiar de creștere spirituală. Totuși, aceste mijloace de comunicare pot să și dăuneze mult familiilor, prezentându-le o viziune inadecvată sau chiar distorsionată asupra vieții, a familiei, a religiei și a moralității.

Mass-media în general, dar ultimele mijloace de comunicare în special, exercită o influență tot mai mare asupra procesului de socializare a copiilor, furnizând o viziune a omului, a lumii și a relațiilor cu ceilalți, care adesea diferă mult de cea pe care familia încearcă să o transmită. În multe cazuri, părinții nu se ocupă îndeajuns de acest lucru, ignorând influența pe care o pot avea asupra fiilor lor mesajele pe care radioul, televiziunea, presa le aduc în intimitatea ocrotită și sigură a casei lor. Astfel, «mass-media intră adesea în viața celor mai tineri fără acea necesară mediere cu caracter de orientare din partea părinților și a celorlalți educatori, care ar putea neutraliza eventualele elemente negative ale lor și să valorizeze în schimb în mod convenabil aporturile pozitive care nu sunt deloc mici, capabile să slujească la dezvoltarea armonioasă a procesului educativ»2.

Fascinați și lipsiți de apărare în fața lumii și a persoanelor adulte, copiii sunt în mod natural gata să primească ceea ce le este oferit, atât spre bine cât și spre rău. În plus, sunt atrași de micul și de marele ecran, urmărind fiecare gest reprezentat acolo și percepând, chiar înainte și mai bine decât orice altă persoană, emoțiile și sentimentele transmise prin ele. Asemenea cerii moi, asupra căreia orice apăsare, oricât de ușoară, lasă o urmă, la fel sufletul copilului este expus la orice stimul care îi solicită inteligența, fantezia, afectivitatea, instinctul. De altfel, impresiile de la această vârstă sunt destinate să pătrundă cel mai adânc în psihologia ființei umane și să condiționeze relațiile pe care le stabilesc ulterior cu ei înșiși, cu ceilalți, cu mediul3.

 

Internetul în familie

Internetul, ca ultim sosit pe scena comunicațiilor sociale, în ultimii ani a fost și continuă să fie ținta observației și a cercetării celor care se ocupă de psiho-pedagogia comunicațiilor sociale, studiind efectele pe care acest nou mijloc de comunicare le are asupra utilizatorilor lui. La rândul ei, Biserica, interesată mereu de influența mijloacelor de comunicare asupra moralei creștine, într-un singur an, a dedicat internetului trei documente magisteriale: "Etica în Internet", "Biserica și Internetul" și "Internetul: un nou forum pentru proclamarea evangheliei"4.

De altfel, Biserica a atras mereu atenția asupra influenței pe care o pot avea mijloacele de comunicare în general asupra dezvoltării copiilor și i-a chemat deseori la responsabilitate pe operatorii din mass-media, dar și pe părinți. Acestora din urmă, prin documentele sale magisteriale, Biserica le-a amintit aportul pozitiv pe care mai ales televiziunea și internetul le pot avea în formarea tinerelor generații, precum și efectele negative pe care o utilizare acritică și lipsită de responsabilitate le comportă. Ba mai mult, Biserica, în repetate rânduri, le-a dat sfaturi părinților, pentru ca aceștia să știe să facă din noile mijloace de comunicare instrumente de creștere și nu de distrugere a copiilor lor.

Personal, mi s-a întâmplat să stau de vorbă uneori cu părinți îngrijorați de orele îndelungate pe care copiii lor le petreceau în fața computerului, și asta datorită violenței din jocuri ori a pornografiei din Internet. Acești părinți sunt fie persoane care nu utilizează internetul, dar care sunt timorate de ceea ce văd la televizor sau citesc prin ziare legat de acest mijloc modern de comunicare, fie persoane care utilizează internetul la serviciu ori acasă, și care-și dau seama cât de ușor se poate conecta oricine la un site cu conținut interzis minorilor.

Cred că singura modalitate de a evita ca fiii noștri să nu abuzeze de televizor și de computer este să căutăm să păstrăm mereu deschis dialogul în ce privește interesele și activitățile lor cotidiene. Astfel, este util să discutăm cu copiii noștri despre programele pe care le utilizează, despre paginile web pe care navighează, despre forumurile la care participă în rețea, mai ales dacă avem fiii adolescenți, cu un grad de independență și cu capacități mai mari decât ale unui copil. De exemplu, dacă se întâmplă ca o dată să ne spună că a văzut acasă la un coleg de clasă pagini de pe un site pornografic, ar trebui să evităm să-l pedepsim, și mai degrabă să stăm de vorbă cu el. Adevăratele probleme apar odată cu schimbările bruște de comportament ale copiilor, ceea ce necesită o mai mare atenție din partea părinților. În general, părinții devin îngrijorați atunci când copilul lor schimbă brusc anturajul, mai ales dacă începe să frecventeze persoane străine de modul lui obișnuit de a fi.

Există unele schimbări tipice și în cei care utilizează în mod greșit computerul sau internetul. Primul lucru care ar trebui să ne atragă atenția este atunci când copilul nostru petrece prea mult timp în fața computerului sau navigând pe Internet, ceea ce poate duce la o schimbare radicală a raportării lui psihologice cu spațiul și timpul. Sau, constatând prezența crescândă în computerul pe care îl utilizează a numărului de imagini (.gif, .jpg, .bmp), prudența ar trebui să ne sfătuiască la verificarea tipologiei respectivelor imagini. De asemenea, participarea lui la diferite forumuri - poate constructive în sine - sub aspectul anonimatului, poate constitui un mod de a fugi de responsabilitate și de implicarea personală. Prin internet se înmulțesc și legăturile dintre persoane, într-un mod de neimaginat până acum. Cu ajutorul părinților, copiii pot înțelege că aceste relații, oricât de "reale" ar putea părea grație progreselor tehnologiei, rămân mereu "virtuale" și nu pot înlocui contactul personal.

Dar ca părinți responsabili, dacă vrem cu adevărat să îi ajutăm pe fiii noștri să fie utilizatori critici, în primul rând ar trebui să învățăm noi înșine să folosim computerul și internetul5, pentru ca apoi să le putem propune programe sau pagini web al căror conținut contribuie la buna lor dezvoltare umană și intelectual-culturală. Pentru că nu trebuie să uităm că "internetul este o ușă deschisă spre o lume fascinantă și incitantă, cu o puternică influență formativă, dar nu tot ce este dincolo de această ușă este sănătos, sigur și adevărat"6. Ce putem face în plus? Să stabilim niște reguli de utilizare7: 1) computerul ar trebui să fie instalat într-un spațiu deschis - deci nu în camera copilului -, unde poate fi văzut în timpul utilizării; 2) copiii nu ar trebui să utilizeze Internetul dacă sunt singuri acasă; 3) să le interzicem copiilor - bineînțeles, explicându-le motivul - să comunice prin Internet date personale (adresa de acasă sau de la școală, număr de telefon, ori fotografii personale), mai ales dacă trimit unor persoane cunoscute "virtual".

Așa cum se spune adesea, tinerii sunt viitorul societății și al Bisericii. Utilizarea corectă a internetului îi poate ajuta să se pregătească pentru responsabilitățile pe care le vor avea în viitor în societate și în Biserică. Dar trebuie să avem mereu în vedere că internetul nu este doar un mijloc de distracție și satisfacții consumiste, ci mai ales un instrument pentru desfășurarea unei activități utile, iar tinerii trebuie să învețe să îl vadă și să îl folosească ca atare. În ciberspațiu, ca și în oricare alt spațiu de altfel, pot să fie chemați să meargă împotriva curentului, să practice o contra-cultură, și chiar să fie persecutați de dragul adevărului și al binelui8.

 

TV în familie

Cred că nici o altă invenție nu a pătruns în societate atât de rapid ca televizorul. În numai opt ani, din 1946 până 1954, televizoarele au invadat jumătate din casele americane. Și ca să facem o comparație: computerul personal, inventat în 1982, nu a ajuns încă la acest nivel de răspândire. Însă, de la telefon și până la automobil, aproape toate invențiile au cunoscut lungi perioade de incubație până au devenit obiecte de consum în masă. Motivele pentru care televizorul a cunoscut acest succes sunt multiple, însă un aspect este de necontestat: televiziunea se îmbină perfect cu cultura familiei, cu ideea că există un spațiu domestic. În plus, televiziunea amplifică puterea de omogenizare, aducând în toate casele același vocabular și repertoriu. Mass-media, și în particular televiziunea - trebuie să recunoaștem acest lucru - au schimbat în mod drastic obiceiurile, organizarea timpului, modalitățile educative și relaționale din cadrul familiei.

Fragmentul cel mai interesant din mesajul Papei pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale din acest an îl consider a fi cel în care Suveranul Pontif se adresează în mod direct familiilor. Papa le cere părinților lucruri foarte precise:

  • să-și educe în mod continuu fiii, chiar și pe cei mai mici, pentru o utilizare critică și moderată a mijloacelor de comunicare:

    "Când părinții fac acest lucru bine și în mod consecvent, viața de familie se îmbogățește mult. Chiar și copiii foarte mici pot învăța lecții importante despre mijloacele de comunicare: că acestea sunt produse de persoane dornice să comunice mesaje; că aceste mesaje adesea invită la a face ceva - la a cumpăra un produs, a avea un comportament discutabil - care nu este în interesul copilului sau care nu corespunde adevărului moral; că ei nu trebuie să accepte sau să imite fără simț critic ceea ce găsesc în mijloacele de comunicare socială" (nr.5).

  • să reglementeze utilizarea în familie a televizorului:

    "Părinții trebuie și să reglementeze utilizarea mijloacelor de comunicare în casă. Acest lucru include planificarea și programarea utilizării acestora, limitând strict timpul pe care copiii îl dedică mass-media, făcând ca divertismentul să devină o experiență familială, interzicând în întregime unele mijloace de comunicare și excluzându-le periodic pe toate pentru a lăsa spațiu altor activități în familie (nr. 5).

  • să le ofere copiilor un exemplu bun:

    "Înainte de toate, părinții trebuie să le ofere copiilor un exemplu bun utilizând ei înșiși în mod chibzuit și selectiv mijloacele de comunicare" (nr. 5).

Copiii se uită la televizor atunci când se plictisesc. Ei bine, Papa îi invită pe părinți să facă un efort de dăruire și de autentică iubire - ceea ce necesită mereu sacrificiu -, și să petreacă mai mult timp cu copiii lor, rezistând tentației de a-i lăsa pe seama "dădacei electronice" - televizorul. De asemenea, nu trebuie să cedăm comodității telecomenzii: părinții pot crea "anticorpii" potriviți în copiii lor. La fel de important este apelul la a dialoga cu copilul în ce privește mistificarea televizivă. Programele pentru copii sunt în mod continuu întrerupte de o publicitate anume, care creează în ei false nevoi și false modele. Prezența unui adult care să demistifice, să judece, să pună în evidență absurditatea a ceea ce se vede și se aude devine una fundamentală, și sublinierea Papei este cât se poate de binevenită.

La vârsta de zece ani, în medie fiecare copil a văzut la televizor mii de ore de programe cu conținuturi adesea violente din care pot deriva consecințe uneori dramatice în procesul formării personalității. De fapt, copilul poate ajunge să confunde violența adevărată cu cea din televizor, să se identifice cu personaje violente și să considere agresivitatea modul cel mai potrivit pentru a rezolva situațiile dificile; de asemenea, se poate afla în fața unor mesaje care, în loc să consolideze valorile, să lărgească cunoștințele și să dezvolte capacitățile critice, pot consolida atitudini care să fie distructive pentru sine și pentru alții. Pe de altă parte, nu se poate nega faptul că televiziunea poate favoriza creșterea și educația, informarea și chiar formarea prin intermediul programelor de calitate. Este de ajuns să ne gândim la programe cu caracter documentar sau animat care tratează teme de istorie, geografia sau științe naturale; la programe distractive bine realizate care propun obiective cognitive, logice și lingvistice.

Bineînțeles, valența pozitivă sau negativă a televiziunii în creșterea copiilor depinde de calitatea și conținuturile programelor propuse, precum și de timpul pe care cei mici îl petrec în fața televizorului. De fapt, motivațiile care îi împing pe copii să privească la televizor sunt cu mult diferite de motivațiile adulților. Aceștia din urmă caută ceva distractiv, copiii în schimb privesc la televizor și pentru a înțelege lumea, așa cum, cu câteva decenii în urmă, îi priveau poate doar pe adulți dedicați muncii lor pentru a învăța și a dobândi obiceiuri și comportamente necesare integrării lor în societate. Așadar, efectele pe care le are televiziunea asupra creșterii copilului nu depind într-atât de televiziunea în sine, ci de modul în care aceasta este utilizată.

Dacă ne gândim la familiile noastre, vedem că adesea se trăiește o viață frenetică: părinții trebuie să respecte orarele de muncă; să pună de acord programul lor cu orarul fiilor, legat de școală și de tot mai multe activități extrașcolare; să caute un spațiu și pentru ei înșiși; etc. În cele mai multe dintre cazuri, membrii familiei se reunesc la cină, și de cele mai multe ori, chiar și la cină în compania televizorului. Seara, obosiți după o zi de muncă, părinții vor să se relaxeze, să asculte știrile sau să vadă o telenovelă ori un meci; copiii pretind să vadă programele lor, așa încât deseori într-o casă se găsesc mai multe televizoare în diferite camere.

Pe plan educativ, rezultatul este grav: acest tip de organizare duce la reducerea semnificativă a momentelor de comuniune și de ascultare reciprocă, de schimb de opinii și idei, de prezentare a problemelor personale. "Televiziunea poate avea efecte negative asupra familiei și atunci când programele nu sunt în sine criticabile din punct de vedere moral: ea îi poate face pe membrii familiei să se izoleze în lumile lor private, scoțându-i din adevăratele lor relații interpersonale, și chiar divizând familia, îndepărtând părinții de fii și fiii de părinți", observa Papa Ioan Paul al II-lea9.

Ce e de făcut? Iată câteva reguli pentru a reglementa utilizarea televizorului în familie:

  1. Nu deschideți televizorul în timpul meselor, altfel vorbește doar el și toți ceilalți îl ascultă. Prânzul sau cina servite astfel nu mai sunt momente de comuniune.

  2. Nu le permiteți copiilor să aibă televizor în camera lor. În timpul zilei pot folosi televizorul familiei, așezat într-un spațiu comun; iar după ora 20, oricum, copiii nu mai au ce vedea la televizor. Și-apoi, de ce să nu folosească timpul dinainte de culcare citind o carte frumoasă?

  3. Nu le permiteți copiilor să-și facă temele în fața televizorului deschis. Nu-și vor putea concentra atenția asupra studiului.

  4. Stabiliți anumite perioade de timp în care copiii pot privi la televizor. Momentele libere, de distracție, copiii noștri le pot petrece și altfel - nu doar în fața televizorului -, prin jocuri în aer liber sau în casă - astăzi există atâtea oportunități! Și nu uitați să vă faceți timp din când în când să vă jucați împreună cu copiii dumneavoastră.

  5. Alegeți programele pe care le pot viziona copiii. Ghidurile TV disponibile vă pot oferi informații despre programele transmise și vă pot ajuta în alegerea acelora care să fie utile pentru formarea și informarea copilului dumneavoastră. Nu uitați să alegeți programele împreună, pentru a ține seama și de interesele lui! Și țineți cont că nu toate desenele animate sunt educative!

  6. Priviți, pe cât posibil, programele TV împreună. Astfel veți putea comenta împreună cu copiii dumneavoastră ceea ce se transmite la televizor; copiii au posibilitatea să pună întrebări dacă au nelămuriri, iar dumneavoastră le puteți oferi explicații care să completeze informațiile oferite de programul TV. În acest fel vă educați copiii la o utilizare critică a mijloacelor de comunicare.

  7. Nu condiționați vizionarea programelor TV de comportamentul copilului. Utilizarea televizorului nu trebuie să fie un premiu câștigat sau pierdut de copilul nostru, în funcție de comportamentului lui. Trebuie să rămână o sursă de informare/formare, asemenea celorlalte mijloace de comunicare socială.

Dacă vrem ca televiziunea să fie un instrument educativ în viața fiilor noștri, este important ca regulile să fie stabilite încă de când copiii sunt mici, și să le păstrăm și să le modificăm în funcție de creșterea copiilor. De asemenea, așa cum amintea Sfântul Părinte, nu trebuie să uităm că un copil învață să utilizeze corect televizorul dacă părinții îl utilizează în mod corect. Dacă noi, ca părinți, suntem primii care atunci când ajungem acasă deschidem televizorul, cum i-am putea împiedica pe fiii noștri să facă la fel? În acest sens, Mesajul din acest an pe care papa l-a publicat cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicațiilor Sociale este și o invitație adresată părinților la a face un serios examen de conștiință, legat de modul în care ei personal utilizează mijloacele de comunicare socială.

 

Asocierea părinților

Am auzit deseori diferiți părinți spunând: "E greu să fii părinte. Mai ales în ziua de azi!" sau "Eu nu mai știu ce să mă fac cu copilul meu". Dar cine spune că dificultățile care apar în creșterea fiilor trebuie să le înfruntăm singuri? Astăzi există specialiști, asociații care le oferă sprijin părinților, în abordarea și soluționarea problemelor care apar în relațiile cu fiii lor. Și problemele care apar din utilizarea incorectă a mijloacelor de comunicare pot fi abordate împreună. Iar Sfântul Părinte îi îndeamnă pe părinți să se alăture altor familii "pentru a studia și discuta problemele și oportunitățile care rezultă din utilizarea mijloacelor de comunicare socială"10. Și asta pentru că este necesar să fim cât mai critici în fața micului ecran, cu atât mai mult cu cât astăzi pare tot mai evidentă incapacitatea de a exprima opinii și judecăți critice, care să fie libere de "simpatiile" sau "antipatiile" pe care le provoacă televiziunea.

Astăzi, chiar și adulții, adesea fără să-și dea seama, acceptă tot ceea ce se transmite la televizor doar datorită emoțiilor pe care acesta le oferă, iar prin superficialitatea lor, asigură agrearea (ceea ce duce la ridicarea cotei de telespectatori) a unor programe care sunt nu doar sărace în conținut, dar adesea chiar imorale. Este necesar să recăpătăm curaj și hotărâre pentru a spune "nu" acelora care trădează încrederea noastră, iar acest lucru se poate realiza numai plecând de la o judecată critică.

În plus, "familiile trebuie să fie clare în a spune producătorilor, celor din publicitate și autorităților publice ceea ce le place și ceea ce nu le place", afirmă Papa11. Astfel, pentru a garanta că industria televiziunii tutelează drepturile familiilor, părinții ar trebui să-și exprime preocupările legitime față de producătorii și responsabilii din mass-media, alăturându-se unii altora, dacă este nevoie, pentru a forma asociații care să reprezinte interesele lor în fața responsabililor media, a finanțatorilor lor și a autorităților publice12.

Părinții nu pot ignora faptul că fiii lor sunt primii și cei mai imediați receptori ai mijloacelor de comunicare socială, și deci cei mai expuși la multitudinea de informații și imagini care ajung direct în casele lor prin intermediul acestor mijloace. Nu pot ignora faptul că anumite mesaje sau imagini periculoase pentru dezvoltarea normală a fiilor lor, sunt transmise la ore cu audiență de vârf din partea copiilor și a adolescenților, presărate cu o publicitate tot mai vulgară și mai agresivă. Nu pot ignora propunerea din partea anumitor canale de televiziune a unor "spectacole de divertisment" reglementate adesea doar de legea sexului și a violenței.

Atât ca indivizi, dar și în colectiv, părinții au datoria de a-și face cunoscut punctul lor de vedere producătorilor, agenților comerciali și autorităților publice. Consiliul Național al Audiovizualului, care reglementează în țara noastră serviciile de programe audiovizuale, a luat adeseori măsuri punitive la adresa acelor instituții mass-media care nu respectă legea. Însă, de cele mai multe ori, CNA a deschis anchete auto-sesizându-se. Recentul scandal iscat de emisiunea "Big Brother" i-a făcut pe mulți părinți să-și exprime dezaprobarea13; Bisericile și-au exprimat și ele dezaprobarea, luând poziție comună; CNA-ul a decis sancțiuni la adresa canalului Prima TV. Însă și în acest caz, ca și în cazul altor emisiuni TV sau publicații, producătorii argumentează că producțiile lor răspund cererii publicului. De aceea, este cu atât mai urgentă realizarea unui dialog între lucrătorii din media și reprezentanții publicului, astfel încât cei care lucrează în mijloacele de comunicare să fie ținuți la curent cu realele exigențe și interese ale utilizatorilor14.

În multe țări din occident există asociații ale telespectatorilor, ale părinților, care pot reprezenta mai bine și cu mai multă eficiență interesele părinților, și ale spectatorilor în general, în fața autorităților civile și media. Să sperăm că se vor găsi și la noi părinți care să ia această inițiativă, urmând îndemnul Papei și asumându-și în mod activ responsabilitățile pe care le au față de copiii lor, într-o societate modelată tot mai mult de mijloacele de comunicare socială.

 

Note

  1. PAUL AL VI-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a III-a Zile Mondiale a Comunicațiilor Sociale, (1969).
  2. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a VI-a Zile Mondiale a Comunicațiilor Sociale, (1980).
  3. cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a XIII-a Zile Mondiale a Comunicațiilor Sociale (1979).
  4. Este vorba de cele două documente publicate la 22 februarie 2002 de către Consiliul Pontificale pentru Comunicații Sociale, și de Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea publicat cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicațiilor Sociale din 2002.
  5. cf. CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAȚII SOCIALE, Biserica și internetul, nr. 11.
  6. CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAȚII SOCIALE, Biserica și internetul, nr. 11.
  7. cf. CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAȚII SOCIALE, Biserica și internetul, nr. 11.
  8. Ibidem.
  9. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a XXVIII-a Zile Mondiale a Comunicațiilor Sociale, (1994).
  10. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a XXIV-a Zile Mondiale a Comunicațiilor Sociale, (2004), nr. 5.
  11. Ibidem.
  12. cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesaj cu ocazia Celei de a XXVIII-a Zile Mondiale a Comunicațiilor Sociale, (1994).
  13. Reprezentanți ai Patriarhiei Ortodoxe Române au afirmat că Patriarhia a fost "asaltată" de telefoane a zeci de parinti care cereau Patriarhiei sa ia masuri.
  14. cf. CONSILIUL PONTIFICAL PENTRU COMUNICAȚII SOCIALE, Pornografia și violența în mijloacele de comunicare: un răspuns pastoral, nr. 27.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire