pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 01/2004 

JOCURI CU MIEZ PENTRU PREGĂTIREA PAȘTILOR ÎN FAMILIE
Maria Goția

Botticelli: "Buna Vestire"CuprinsCu copiii la Liturghie

 

Pentru pregătirea și sărbătorirea Paștilor în parohie, vă propunem adaptarea unei dramatizări populare inspirate de textele evanghelice și liturgice. În versiunea originală, ea este "colindată" (cântată și vestită din casă în casă de un grup anume constituit). Colinda a fost culeasă din Transilvania de George Breazul (1887-1961) și tipărită în culegerea sa Colinde în 1938, la editura Fundației Culturale Regale "Principele Carol", volum reeditat în 1993 de Fundația Culturală Română. Este frumos să nu lăsăm să se piardă aceste minunate "întrupări" ale Evangheliei pe pământ românesc, să le dăm și astăzi prilejul să lucreze în conștiința comunității, în cadrul și modul specific timpului nostru.

De prezentat în biserică, în fața altarului, într-o sală de spectacole, sau chiar acasă, într-o cameră spațioasă, sceneta nu necesită decoruri, ceea ce lasă atenția să se concentreze asupra textului. Pentru a fi în armonie cu acesta, personajele vor purta costume populare, la care se vor adăuga semne distinctive sugestive, dar simple, care să ajute la identificarea imediată. Câteva spoturi de lumină îndreptate asupra personajelor le vor "da cuvântul" pe rând, iar lumânările aprinse la primirea veștii Învierii vor pregăti privitorii să întâmpine aprinderea lumânării de Paști, de la care vor lua și ei lumina.

Pentru Sfânta Înviere

Personajele

Povestitorul: semn distinctiv - ține în mână Sfânta Scriptură
Preacurata: semn distinctiv - poartă pe cap o maramă fină, de in topit, care înainte de primirea veștii Învierii, îi acoperă aproape în întregime și fața
Îngerul: semn distinctiv - poartă pe umeri o mantie albă
Femeile purtătoare de mir: semne distinctive - poartă în mâini flori și mici vase frumoase, acoperite
Petru: semne distinctive - poartă în mână o cârjă înaltă, asemănătoare celei episcopale, iar la brâu două chei mari, strălucitoare
Ostașul Longin: semne distinctive - poartă în mână o suliță, iar pe cap, un coif.
Arhiereul: Nu poartă costum popular; semne distinctive - două cearceafuri (unul într-o singură culoare, care îi acoperă și capul, celălalt în dungi), pentru a sugera îmbrăcămintea orientală și un săculeț cu bani zornăitori
Domnul Cristos: semn distinctiv - o cămașă lungă până jos, din două cearceafuri cusute între ele pe umeri, acoperind parțial costumul popular
Trebuie prevăzută o lumânare mare pentru Domnul Cristos și câte o lumânare mică pentru fiecare personaj.

Povestitorul:      Cinstiți creștini preaiubiți,
Poftiți ca să ne primiți,
La dumneavoastră venim,
Să vă propovăduim

Cuvinte de înviere,
Să vă facem mângâiere
Și cântări, cu voie bună,
Zicem cu toți împreună.

Cristos a-nviat din morți,
Ca să ne scoale pe toți,
Cu moartea, moarte călcând
Tuturor viață dând.

Îngerul au alergat
Și Fecioarei a strigat:

Îngerul:      - O, tu, cea plină de har,
Nu te-ntrista cu amar!

Bucurie îți vestesc,
Bucurie îți grăiesc,
Că Fiul tău Cel Preasfânt
A înviat din mormânt
Și pe morți i-a ridicat,
Izbăvindu-i din păcat!
Acum să ne veselim,
Noule Ierusalim!

Că slava Domnului Sfânt
Peste tine-au strălucit.
Saltă Sioane sfințit
Și te bucură cinstit!

Iară tu, o, Maică vie
A Vieții din vecie,
Veselește-te curat,
Că Fiul tău a-nviat!

(La încheierea acestei replici, Maria rămâne în același loc, dar poartă de acum în mâini o lumânare aprinsă. Intră Purtătoarele de mir: Maria lui Cleopa, Magdalina și Salomia)

Maria:      Surorilor, ascultați,
Mie un răspuns să-mi dați.
Cine ne va răsturna
Deasupra gropii, piatra?

Magdalina:       Of, și cât este de mare,
N-om putea, așa îmi pare,
Luarea coperișului
Deasupra mormântului.

Salomia:      Of, tare ne spăimântăm,
Dar tot veniți, să vedem!

Îngerul:      Pentru ce voi alergați
Și pe cine căutați?

Maria:      Pre Isus Cel răstignit,
Ca să-L aflăm am venit;
Venim într-această vreme,
Ca să-L ungem cu miresme!

Îngerul: S-au sculat, nu este-aici,
Spuneți și la ucenici,
Lui Petru și la aceia,
Că merge în Galileia.

Și-acolo, cum s-a cădea,
Pre Isus Îl vor vedea.

Magdalina:      Iată-n grădină-L vedem,
Veniți ca să-L întrebăm:
Doamne, dar unde ai pus
Trupul Domnului Isus?

Domnul Cristos:               Mario, zic către tine,
Nu te atinge de Mine!
Încă nu m-am suit Eu
Pân-acum, la Tatăl Meu

Și de-a plânge, vă lăsați,
Vă zic, să vă bucurați!
Vestiți la toți, nu vă temeți,
Și în Galileia mergeți;

Și-acolo, cum s-a cădea,
Pre Mine m-or și vedea.

(În timp ce femeile lasă jos vasele lor cu miresme, Domnul Isus le întinde să ia lumină de la lumânarea Sa aprinsă, după care Se depărtează spre fundal și rămâne acolo. Femeile rămân în scenă. Din două direcții diferite, intră Ostașul Longin și Arhiereul. Longin poartă în mană o lumânare aprinsă, pe care i-o întinde Arhiereului în timp ce i se adresează, dar acesta se ferește și nu o primește. )

Ostașul Longin către Arhiereu:      Jidovesc arhiereu,
Eu zic cugetului tău,
Că Cristos Cel răstignit

Și de jidovi chinuit,
Eu-ți vestesc cu adevărat,
Cum că El a înviat.

Arhiereul către Longin
(îmbiindu-l cu săculețul cu bani):     
Of, ostaș împărătesc,
Eu frumos îți dăruiesc,
Ascultă ce eu ți-oi spune:
Nu vesti acea minune.

Ține în mână argint,
S-am la tine crezământ!

Longin:      Argintul nu ți-l primesc!
Vreau să propovăduiesc,
Eu, ostaș împărătesc,
Care Longin mă numesc,

Mari lucruri și preamărite
Îmi sunt mie dovedite.
Când am văzut c-au înviat
Așa tare am strigat:

Fiul lui Dumnezeu, Cristos,
Carele din iad ne-ai scos
Cu mărita Ta-nviere,
Ne-ai dăruit mângâiere.

(Rămâne în scenă, tot cu lumânarea aprinsă. Arhiereul nu părăsește scena, dar va fi singurul rămas în întuneric. Intră Petru și se îndreaptă spre Mironosițe.)

Magdalina:      Petre, noi am mers plângând,
Pân-am ajuns la mormânt.
Și îngerul au strigat
Că Cristos au înviat.
Și noi tare ne-am temut,
Și venind, L-am și văzut,
Că mi-au și grăit El mie,
Ca să spun la toți și ție:

Cristos din morți a-nviat
Și din mormânt s-au sculat.

Petru:      Mi-a spus mie o muiere,
Dar am gândit că-i părere;
Dar fiindcă locul văz,
Și eu, cu-adevărat crez,

Că Cristos au înviat
Și din mormânt s-au sculat
Pentru-aceea vom cânta,
Toți vom glăsui așa:

(La rostirea textului următor, recitarea se poate realiza și într-un sistem ștafetă, de tipul: nr.1+ nr.2, nr.2+ nr.3, nr.3+nr.4 etc, într-un ritm alert.)

Toți:      O, ce zile luminoase,
O, ce Paști mari și frumoase,
O, și ce zile vestite,
O, Paști nouă și sfințite!

Paștile cele de taină,
Paștile fără prihană,
Paștile izbăvitorul,
Cristos Răscumpărătorul!

Paștile care-au deschis
Raiul cel ce-au fost închis,
Paștile ce miresmesc
Pre credincioși îi sfințesc!

O, ce Paști cu bucurie
Și cu mare veselie,
Că David sărea jucând,
`Naintea umbrei săltând.

Iar noi, norodul cel sfânt,
Pliniri semnelor văzând,
Cu cântări ne veselim,
Dumnezeiește prăznuim.

Pentru Sfânta Înviere,
Avem cu toți mângâiere
Și zicem toți dimpreună,
Tot cântări cu voie bună:

Cristos a-nviat din morți,
Mântuindu-ne pe toți,
Cu moartea, moartea călcând,
Morților viață dând.

Doamne, Te milostivește,
Și pre noi ne-nvrednicește
Ca Raiul să dobândim
Și în veci să te mărim.

* * *

Și noi, cei mari, ca și copiii din familie sau din parohie, ne apropiem mai mult în perioada Postului Mare de misterul morții și Învierii lui Cristos, pe calea tainică a rugăciunii, a meditației, a faptelor de milostenie sau a micilor jertfe de nimeni știute, într-o așteptare uneori mai luminoasă, alteori mai grea, care trece prin dureroasa înnoire a uitării de sine, a morții omului vechi. Nu ne sunt întotdeauna la îndemână explicațiile sau argumentele teologilor, în aceste împrejurări, deoarece parcă împuținează cu ceva intensitatea convertirii noastre, care, dacă rămâne în tăcere, parcă sporește intimitatea raportului personal cu Dumnezeu, fără de care, convertirea nu există.

Vă propunem, așadar, trei activități catehetice, de realizat în familie sau în parohie, de care suntem siguri că nu vor însemna pentru dumneavoastră doar activități ale mâinilor, ci vă vor atinge inima, vă vor mișca sufletul.

 

Bobul de grâu

  1. Pregătiți dinainte, într-un loc frumos, dar simplu aranjat, un pumn de grâu curat, un vas cu pământ și o cană cu apă.

  2. La vedere, așezați o cruce și Sfânta Scriptură. Feriți-vă să atrageți atenția asupra crucii anume, deoarece aceasta "va lucra" și va declanșa mai târziu asociații de idei și aprofundări care, dacă vă grăbiți să spuneți dumneavoastră totul de la început, nu se vor petrece.

  3. Povestiți cu Biblia în mână (nu atât ca să reproduceți textul, cât ca să arătați prin aceasta de unde primim Cuvântul lui Dumnezeu și cât îl cinstim) despre cum a vorbit Isus despre Sine atunci când, înainte de Pătimirea sa, niște greci, veniți la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștilor, voiau să-L cunoască: Isus le spune parabola Bobului de grâu (In 12,20-26).

  4. Lăsați câteva clipe de liniște, după care eventual repetați, pe un ton meditativ, câteva cuvinte cheie din cele povestite.

  5. Luați apoi grâul în mână, țineți-l în palmă, luați-l între degete, chiar simțiți-i mirosul; acest gest va îndemna și pe ceilalți din familie să facă la fel, fără ca dumneavoastră să spuneți ceva.

  6. Luați apoi vasul cu pământ și frământați-l puțin cu o lopățică, spunând ca pentru dumneavoastră: "trebuie pregătit înainte, trebuie muncit înainte...", fără să dați nici o altă explicație. Atât aceste gesturi, cât și turnarea atentă, chiar solemnă, a apei care să facă primitor pământul pentru semănarea semințelor, vor aduce în mintea participanților, la vremea potrivită, condiția pentru primirea cuvântului lui Dumnezeu (pământul cel bun, v. Parabola semănătorului Mt 13,18-23; Mc 4,3-20; Lc 8,5-15, și apa Botezului, care ne unește cu Cristos.

  7. Semănați apoi grâul.

  8. Cu privirea spre cruce, ținând-o în mână sau dând-o în mâna unuia dintre copii, rostiți următoarea rugăciune: Doamne Isuse, fă ca bobul tău de grâu să nu rămână singur și să dea rod mult, după care sărutați crucea. Puteți lăsa textul acestei rugăciuni simple, scris mare și citeț pe un cartonaș, lângă cruce și vasul în care a fost semănat grâul, pentru a fi rostit zilnic, fie împreună, fie de către acela care în ziua respectivă are în grijă udarea pământului.

    Feriți-vă să forțați dumneavoastră, prin explicații, legătura simbolică dintre bobul de grâu-Isus-noi; nici prin dezvoltarea rugăciunii nu faceți acest lucru. Când participanții la activitatea catehetică, fie ei adulți sau copii, vor fi ajuns la momentul în care imaginea folosită de Isus va fi lucrat în mintea și inima lor, vor face ei înșiși asociațiile de imagini și de idei, își vor pune întrebări și le vor găsi ecou în propria înțelegere, apoi în propria viață.

  9. Încredințați udarea pământului și cercetarea fazei de încolțire a grâului mai multora din familie, pe rând. În această așteptare, descrieți ce se petrece în pământ: cum bobul de grâu, înainte de semănare tare și puternic, auriu, se moaie acum și începe să putrezească, dar în același timp, cum se pregătește să încolțească.

  10. Când în sfârșit a încolțit, reluați textul citit, și anume pasajul referitor la înviere. Continuați împreună îngrijirea ghiveciului, pentru a-l avea frumos, de Paști.

  11. În ziua de Paști, împodobiți colțul icoanei cu grâul înverzit, împreună cu toți aceia care au luat parte la activitatea catehetică, sărutând crucea și cântând Cristos a înviat, ceea ce va contribui la însușirea sensului parabolei bobului de grâu.

Variantă

Puteți însoți această activitate cu alta, potrivită mai ales în familiile sau în grupurile catehetice cu copii până la 10 ani.

Urmărim, și de această dată, traseul indicat de Isus, de a-L cunoaște, în ceasul pentru care a venit, al jertfei din dragoste, prin reflecția asupra imaginii bobului de grâu cu rod mult.

De aceea, ca și mai înainte, pregătim grâul, crucea, pământul, apa, iar apoi parcurgem aceleași etape. Doar că reținem o parte din boabele de grâu, pentru a fi lipite unul lângă altul, cu grijă, de către cei mici, pe o cruce decupată din carton, nu mai înaltă de 18 cm. Crucea din boabe de grâu va avea pe dos o mică "agățătoare" dintr-un șnur frumos, ca să poată fi atârnată pe perete, lângă aceea cu Isus Răstignit. Asociația de idei, urmărită de Isus prin această imagine, va fi astfel și mai pregnantă.

 

"Aducând pacea, prin sângele crucii Sale..."

O rugăciune potrivită pentru Postul Mare, chiar pentru a fi rostită zilnic în familie, este aceea a Sfântului Apostol Pavel, din Epistola sa către Coloseni (1,15-20).

El este icoana Dumnezeului nevăzut,
născut înainte de orice făptură,
căci toate au fost create în El,
în cer și pe pământ,
și văzutele și nevăzutele,
fie Tronuri, fie Domnii, fie Căpetenii, fie Puteri.
El este înaintea tuturor
și toate au ființă în El
iar El este capul Corpului, al Bisericii.
El este începutul, Întâiul-Născut dintre cei morți,
ca între toți să fie frunte,
deoarece lui Dumnezeu I-a plăcut să locuiască în El
și prin El și pentru El să le reîmpace,
fie pe pământ, fie în cer,
aducând pacea prin sângele crucii Sale.

Pe voi înșivă, care odinioară erați străini și cu simțământ de dușmănie prin faptele voastre rele, acum v-a împăcat prin corpul Său de carne, prin moartea Lui, ca să vă aducă înaintea Sa sfinți, de nemustrat și de neînvinuit. Dar trebuie să rămâneți temeinici și statornici în credință, fără a vă lăsa abătuți de la nădejdea Evangheliei auzite de voi, vestită în întreaga lume.

Îndemnurile care îi urmează (v. 21-23 ) o leagă și mai mult de viața noastră, a fiecăruia, de convertirea de fiecare zi de care avem nevoie.

Putem contribui la interiorizarea acestui text printr-o activitate doar aparent strict manuală, la care pot participa toți membrii familiei, mai ales cei peste 12 ani.

  1. O vom lansa însă numai după ce rugăciunea a fost deja rostită măcar o săptămâna. De exemplu, daca o începem într-o luni, duminica următoare putem să ne adunăm și să vorbim despre ce înseamnă pentru Sfântul Pavel și pentru lumea noastră, respectiv pentru noi personal: străini și cu simțământ de dușmănie prin faptele voastre rele (v. 21).

  2. După ce vom fi identificat ce anume ne înstrăinează de Dumnezeu, ce ne ține departe de El, ce ne creează simțământul de dușmănie față de El, nouă și celor din jurul nostru,

  3. vom căuta în reviste imagini care exprimă sursele și starea de păcat identificate înainte.

  4. Le vom prelucra apoi pentru a alcătui din imagini imaginea Crucii, după cum, într-adevăr, păcatele noastre sunt acelea care nu au putut fi răscumpărate decât prin Crucea lui Cristos. Vom forma din imaginile alese bucățelele necesare unui mozaic, rupându-le de mărimea potrivită și nu tăindu-le, deoarece efectul plastic este mai mare. Le vom lipi apoi una lângă alta, fără să lăsăm spații libere importante.

    Cu cât mozaicul va fi mai dens, cu atât mai vie va fi sugestia mulțimii păcatelor noastre care au fost răscumpărate prin Jertfa lui Isus, a durerilor și suferințelor pe care El a vrut să le curme, dezlegându-ne din robia păcatului.

  5. După încheierea mozaicului, vom decupa crucea și vom lipi pe dos un șnur frumos, pentru a fi atârnată pe perete.

  6. Ultima etapă va fi aceea în care vom lipi pe spatele crucii încărcate de păcate, dureri și suferințe, o imagine luminoasă a lui Cristos Cel Înviat, biruitorul morții și al păcatului. În ziua de Paști, vom întoarce această față a crucii spre noi, pentru ne afirma astfel împreună bucuria de a fi fost mântuiți de El.

  7. Rostind mai departe rugăciunea Sfântului Pavel, vom fi de acum mai pregătiți, prin reflecția la care ne-a condus activitatea, să îi pătrundem înțelesul și să o lăsăm să ne pătrundă adânc în inimă.

 

Biruitorul

Toți membrii familiei sau ai grupului catehetic pot face văzută, în această perioadă a Postului Mare, lucrarea mântuitoare a lui Isus în sufletele lor, printr-un fel de joc, dar de fapt unul foarte serios.

L-am numit Biruitorul, deoarece ne va ajuta să conștientizăm că, prin moartea și Învierea Sa, Isus a biruit deja păcatul, l-a biruit pe cel rău. Tot El va fi Biruitorul, și cu El și noi, la rândul nostru, când vom alege să ne unim cu El și să ne lepădăm de Satana, de fiecare dată când suntem ispitiți, de fiecare dată când vom face o faptă de iubire. Vom marca, prin acest joc, fiecare victorie, pe un întreg parcurs de purificare la care ne cheamă Postul și vom aduce astfel laudă adevăratului Biruitor, în ziua Învierii.

Materiale necesare:

  • 2-3 pachețele de hârtie auto-adezivă, din cele pentru bilețelele colorate, pe care le lipim ici și colo cu mesaje, drept "piedici în calea uitării";

  • o coală mare de hârtie albă, fixată pe perete, dacă se poate cât mai aproape de colțul icoanei;

  • un disc de hârtie colorată în galben, cu inscripția "Cristos a înviat!" lipită în centrul colii albe;

  • foarfeci.

Desfășurare:

Vom sta de vorbă în familie, la începutul Postului, despre nenumăratele ocazii care se ivesc de-a lungul fiecărei zile, de a lupta împreună cu Isus împotriva păcatului, împotriva diavolului, și de a birui cu Isus. Vor fi foarte binevenite exemplele despre astfel de victorii de fiecare clipă.

Le vom arăta apoi cum să decupeze din micile foi colorate "razele de foc ale iubirii lui Isus" și să le lipească în jurul soarelui, care sugerează focul acestei iubiri biruitoare, de fiecare dată când reușesc să nu se supună unei ispite, ci să facă voia lui Dumnezeu, de câte ori fac o faptă de iubire pentru Dumnezeu sau pentru aproapele.

Va fi frumos când, în ziua Învierii, soarele de la icoană va fi plin de raze de iubire, semn că am petrecut Postul cu grijă să ne apropiem tot mai mult de Izvorul iubirii și pentru a învăța de la El ce înseamnă să fii Iubire.

 

(Adaptarea colindului de Maria Goția, după Colinde. Culegere de G. Breazul, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1993, nr. 298, 299, și 300, pp. 471- 478. Imaginile din acest articol au fost de asemenea realizate de autoare, care își rezervă drepturile pentru ele.)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire