pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 01/2004 

IERBURILE DE SUB CRUCE...
pr. dr. Wilhelm Dancă
(Actualitatea creștină nr. 6/1997)

Mana cicatrizataCuprinsCum e sa fii tata? Drum impreuna cu copiii

 

Din istoria medicinei aflam că la început vindecătorii bolnavilor cunoșteau trupul și, la fel de bine, sufletul omului. De fapt, înaintașii medicilor de azi erau magi, vraci sau preoți. Separarea netă dintre lumea spirituală și cea materială, dintre sacru și profan, survenită odată cu epoca modernă, a dus la radicalizarea severă a domeniilor de activitate. Astfel, mulți preoți din zilele noastre nu cunosc anatomia corpului uman și mulți medici sunt atei.

 

Biserică și Spital

Printre alte lucruri de făcut la noi, intrarea în normalitate cere și o revizuire a legăturii dintre Biserică și Spital, deci a legăturii dintre suflet și trup, în ultimă instanță, dintre mântuire (vindecare) și suferință. În acest sens mi se pare destul de sugestiv un articol semnat de Mircea Eliade, intitulat Ierburile de sub cruce...și publicat în 1939 în Revista Fundațiilor Regale (n.11).

 

Cristos, Noul Adam

Analiza eliadiană pornește de la anumite legende creștine populare, în special din evul mediu, după care sub crucea lui Isus și din sângele Răscumpărătorului cresc ierburi medicinale. Din punct de vedere religios, aceste legende sunt o prelungire a credinței în dimensiunea cosmică a Răstignirii lui Isus. "Deoarece Isus este răstignit pe Golgota în inima pământului, în centrul pământului , Creația întreagă este solidară cu suferințele sale". Mai mult, suferințele lui Isus au un sens cosmic-soteriologic : "dacă Isus nu s-ar fi lăsat martirizat pe Golgota, nu ar exista iubirea și înțelegerea reciprocă între oameni. (...) Deoarece Isus a fost răstignit în centrul pământului, acolo unde a fost creat și înmormântat Adam, sângele Său cade pe țeasta lui Adam și astfel botează - spălându-i păcatele - pe părintele omenirii" (după ediția italiană M. Eliade, I riti del costruire , Jaca Book, Milano 1990, pp. 169-170).

 

Suferința ca medicament

Din această idee - că sângele Răscumpărătorului șterge păcatul originar - derivă valoarea medicinală a plantelor crescute sub Cruce. Așa după cum sângele lui Isus răscumpără neamul omenesc, la fel ierburile ieșite din același sânge divin vindecă durerile și păcatele oamenilor. Eliade constată că efecte asemănătoare sunt atribuite ierburilor crescute din sângele martirilor, lacrimile Sfintei Fecioare sau din sudoarea mărturisitorilor morți pentru Cristos. Însă totul se datorează puterii creatoare și mântuitoare a Răscumpărătorului - jertfa Sa asigură subsistența neamului omenesc. Prin urmare, ierburile de sub Cruce cresc peste tot unde suferința este acceptată în numele lui Cristos. Astfel, prin cei aleși, Cristos suferă până la sfârșitul lumii, transfigurând prin sacrificiul Său suferința umană (crucea zilnică), într-un anumit fel necesară pentru sănătatea oamenilor.

 

Creștinismul în fața legendelor

Eliade confruntă legenda originii plantelor medicinale cu cea a originii grâului și a viței de vie - elemente vegetale legate de sacrificiul euharistic. În concluzie, se poate afirma că aceste povestiri creștine populare se raportează la mitul primordial al creației Cosmosului întreg - deci și a lumii vegetale - din corpul sau sângele unei divinități. De fapt, legende asemănătoare găsim și la alte popoare din antichitate : greci, egipteni, indieni, chinezi etc. Între legendele creștine și cele antice există o diferență : legendele antice nu comportă elementul moral și spiritual; dar au și ceva comun, în sensul că și unele și altele se integrează în mitul cosmogonic, adică participă la același univers mental. Astfel, elementele mitice arhaice, devenite de multă vreme autonome (adică separate de ciclul originar al mitului cosmogonic) au primit un sens nou și o substanță metafizică nouă când au fost asimilate și transformate de creștinism. Mesajul creștin a introdus o perspectivă nouă în lumea mistică și morală și a mântuit moștenirea mitică a antichității, integrând în drama cosmică a Răstignirii lui Isus toate miturile care se referă la creație, natură și la moarte, dându-le acestora din urmă o valoare spirituală. Până aici, despre Eliade.

În ceea ce ne privește, considerăm urgentă recuperarea dimensiunii integrale a omului, de aceea poate ar fi bine să avem în fiecare spital o capelă, iar în Seminariile teologice să se insiste mai mult asupra teologiei corpului. Cine știe, poate vom avea mai puțină suferință sau am suporta-o mai ușor, găsindu-i rostul. Și atunci va fi altfel.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire