pregateste pagina pentru tiparire

































 

 Revista "Familia creștină" - 02/2003 

POSTUL CRĂCIUNULUI
INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE (ÎN FAMILIE)
Oana și Radu Capan

In inima iubirii. Convorbiri despre iubire, casatorie si familieCuprinsSpiritualitate pentru mamele insarcinate

 

Dedicăm acest articol
părinților copleșiți de pregătirile
impuse de perioada dinaintea Crăciunului

În paginile acestui număr al revistei "Familia creștină" puteți citi, dacă nu ați citit deja, articole care vă vorbesc în special despre componenta spirituală a Crăciunului și a perioadei de pregătire pentru această mare sărbătoare. Noi, prin articolul de față, vă propunem o altă componentă, aceea mai pragmatică. Astfel, fără a ne îndepărta de conținutul spiritual pe care cu toții îl căutăm, ne-am propus să vă oferim câteva "instrucțiuni de utilizare", adresate părinților, pornind de la premiza, experimentată în primul rând de noi, în familia noastră și în cercul nostru de prieteni, că prea puțini sunt cei care fructifică această perioadă minunată a anului pentru a construi o relație mai profundă cu ceilalți membri ai familiei, pentru a se apleca și mai mult asupra copiilor, îmbinând activitatea în familie cu educația religioasă.

Acestea sunt deci motivațiile noastre pentru a prezenta în continuare câteva idei despre cum putem să dăm valențe spirituale pregătirii materiale în vederea Crăciunului. În loc să trăim frustrați febra pregătirilor de Crăciun - cu tot ce implică, respectiv curățenia în casă, amenajarea bradului și a altor ornamente, pregătirea meniului de sărbători, cadourile și felicitările - putem să descoperim în toate aceste activități oportunități de conlucrare în familie, de trăire împreună a unor momente minunate. Iar pentru aceasta e necesar să avem mereu înaintea ochilor simplitatea Betleemului. Dacă astăzi Crăciunul înseamnă fast și strălucire, înseamnă că ne-am îndepărtat de evenimentul pe care îl celebrăm, de nașterea în paiele unei iesle a Mântuitorului nostru. Să parcurgem deci în continuare "instrucțiunile", rugându-l pe Pruncul Isus să ne lumineze pentru a nu ne abate de la chemarea specifică acestei perioade: "Pregătiți calea Domnului!"

 

Aranjarea și împodobirea casei

Vom începe cu clasica "curățenie de sărbători", care în aproape toate familiile este sursă de tensiuni, de separare pe "sarcini"; copiii mai mici sunt trimiși la bunici pentru a da spațiu părinților să facă ce au de făcut. Desigur, această curățenie trebuie să o privim în întreaga ei dimensiune: spirituală și materială. Atât casa ce ne adăpostește fizic, cât și casa sufletului nostru, au nevoie de curățenie. Cu aceeași ardoare trebuie să lucrăm pentru ambele curățenii. Iar dacă curățenia sufletului este în primul rând un act personal realizat prin spovadă, curățenia în casă trebuie să fie un act comunitar, de sărbătoare în pregătirea sărbătorii. După cum vom reveni insistent de-a lungul întregului articol, este fundamental să implicăm întreaga familie, chiar și pe cei mici. Să dăm copiilor o mică mătură pentru a curăți un linoleum, o cârpă umedă pentru a șterge ușile, sau să îi punem să facă ordine la propriile jucării: aproape sigur va trebui să revenim peste "curățenia" făcută de ei (ne referim la cei mici), dar mai important este sentimentul creat în ei de utilitate, de co-participare la freamătul pe care și ei îl percep, de împărtășire a responsabilităților cu cei mari.

Curățenia este continuată de decorarea casei, pentru a reflecta în exterior bucuria spirituală interioară a familiei la venirea lui Cristos. Nu există o altă perioadă în an care să ne permită să ne dezlănțuim mai mult ca acum imaginația (în special pe cea a copiilor) pentru a amenaja casa de sărbători! Să nu irosim această ocazie. Mai ales că spațiile sunt multe: pereți, uși, dulapuri, etajere, geamuri, lămpi, toate acestea pot fi împodobite având la îndemână câteva lucruri (ieftine) și multă creativitate. Să nu cedăm ispitei de a cumpăra decorațiunile din magazine: cele create în familie vor fi mai valoroase și mai frumoase, atât pentru noi cât și pentru copii. În plus, ne vor oferi ocazia unor cateheze despre semnificația sărbătorilor care se apropie.

Decorații deosebite putem realiza folosind plante cu frunze veșnic verzi, ce reprezintă viața veșnică pe care Întruparea a adus-o omenirii. Crengi simple de brad le putem așeza ca fundal pentru ieslea de Crăciun, sau întrebuința la aranjamente cu conuri de brad și panglici colorate, pentru ferestre, sau atârnate de tavan ori de lămpi. Conurile de brad, înainte de a fi incluse în aranjamente, pot fi pictate de către copii, pot fi lăcuite, sau - pentru un efect vizual deosebit - pot fi date cu aracet și presărate cu bobițe de polistiren, căpătând un aspect de brăduț nins. O altă resursă pentru ornamente o constituie hârtia sau cartonul (colorate din fabricație, sau dacă nu pictate ori colorate de copii). Se pot crea diferite forme: îngerași, steluțe, brăduți, etc, ce pot fi cu ușurință agățate pe brad sau în diferite locuri din casă. Pentru mai multă strălucire, dacă avem globuri de brad sparte, le putem pisa mărunt și cu această pudră, lipită cu aracet, se pot decora figurinele. Efecte deosebite se pot obține și înlocuind globurile pisate cu diferite produse alimentare pe care le găsim cu ușurință în orice bucătărie: făină de mălai, griș, semințe de mac etc.

Un obicei frumos este confecționarea unei stele, care să fie așezată în camera cea mai importantă. Se poate face dintr-un carton mai tare, tăiat în formă de stea, și acoperit cu hârtie glasată roșie sau albastră. În centrul stelei se pune o icoană de Crăciun, se montează clopoței și se lipesc decorațiuni din hârtie creponată de diverse culori. Steluțele, ca simbol legat de Crăciun, pot fi de altfel folosite pentru decorarea ușilor sau a geamurilor. Putem decupa forme de stea din reviste, din felicitări primite în anii trecuți, sau din hârtie de împachetat cu diferite modele. Pe geamuri se pot desena, cu spray care imită zăpada, nu doar forme de stele, ci, după imaginație, și alte forme sau figurine specifice perioadei.

 

Coroana de Advent, ieslea și bradul

În continuare ne vom opri asupra celor trei mari "ornamente" de Crăciun: coroana de Advent, ieslea și bradul. Le vom aborda în ordinea cronologică a realizării lor, astfel că prima este coroana de Advent, obicei specific catolicilor de rit latin, dar care pătrunde treptat în tot mai multe familii. Pentru aceasta, trebuie să ne pregătim din timp, cel mai bine chiar din toamnă, când, cu o plimbare prin pădure, putem strânge majoritatea materialelor necesare pentru realizarea ei: crengi și conuri de brad. Chiar și mai târziu le putem găsi cu ceva efort. Pe lângă acestea avem nevoie de patru lumânări, pentru a număra cele patru duminici dinaintea Crăciunului (ce formează Adventul la latini), și de alte mici ornamente: clopoței, îngerași din hârtie, fundițe din panglici, fructe de pădure viu colorate etc. Coroana de Advent poate fi dată cu spray-ul ce imită zăpada, sau cu făină, pentru a părea ninsă. Când totul este gata, coroana va fi așezată într-un loc central în casă, sau în colțul de rugăciune al familiei special amenajat, sau suspendată de patru panglici violete de o lampă. Se pot face cununițe mai mici, fără lumânări, și pentru ferestre sau ușa de la intrare.

Un proiect mai complex este confecționarea unei iesle. Este poate un obicei și mai puțin răspândit la noi în țară decât cununa de Advent, dar pe care noi îl recomandăm cu mare căldură. În general, bradul este considerat simbolul prin excelență al Crăciunului. Să comparăm însă bradul cu ieslea: care dintre cele două simboluri amintește mai clar de evenimentul pe care îl celebrăm de Crăciun? care dintre ele ar trebui să aibă un loc central, pentru a nu uita că sărbătorim o zi de naștere - a Mântuitorului însuși! - și nu pe moșul gras și îmbrăcat în roșu? Dacă nu ați făcut niciodată o iesle, e timpul să încercați! În funcție de vârsta copiilor, putem avea o iesle mai simplă sau mai elaborată. Dacă avem copii mici, putem opta pentru o iesle din carton; pe situl ProFamilia.ro, la secțiunea activități, găsiți câteva exemple: trebuie doar să tipăriți imaginile, să le dați copiilor să le coloreze, și apoi să le montați după indicații. O altă variantă ar fi să îi îndemnăm pe copii să modeleze personajele ieslei din lut sau din plastilină, sau să le cioplească în săpun. Dacă avem copii mai mari, putem apela la băieți să construiască un staul din stinghii de lemn, iar la fete să realizeze costumele pentru personaje sau să se ocupe de micile detalii ale amenajării ieslei.

Poate că în final Sfântul Iosif va avea barba pusă strâmb, sau ochii Fecioarei Maria vor fi prea mari, sau poate oile din staul vor avea prea multe picioare... Dar ce importanță au toate aceste imperfecțiuni când ne gândim că avem o iesle creată de copiii noștri, pentru Isus! Că lucrând la fiecare parte a ieslei am avut ocazia să povestim cu ei despre minunatul eveniment de acum două mii de ani! Că am folosit talentul lor, care se dezvoltă an de an, nefolosind niciodată ieslea de anul trecut, ci încercând să facem de fiecare dată ceva mai frumos! Ieslea va oferi copiilor (și nu numai lor, desigur) ocazia de a se pune în locul magilor, de a veni la Isus cu cadouri. Și dacă nu am ajuns să facem o iesle în propria casă, putem vizita bisericile (cele romano-catolice, desigur) unde vom găsi astfel de aranjamente. O plimbare cu copiii pe la biserici, pentru a vedea ieslele, poate oferi ocazia de a-l adora pe Cel născut în paie. Să nu uităm însă să atragem atenția copiilor că cel mai important lucru în biserică nu este ieslea, ci prezența reală a lui Cristos în Tabernacol, în Sfânta Euharistie.

Am ajuns și la bradul de Crăciun. Legat de împodobirea lui, există două păreri opuse: unii spun că bradul trebuie împodobit de părinți într-o cameră specială și arătat copiilor doar în noaptea de Crăciun, pe când alții insistă ca împodobirea să fie făcută împreună de către părinți și copii. În prima variantă, punctul culminant al Crăciunului în familie este aducerea copiilor în fața bradului împodobit și luminat și a ieslei frumos amenajate, pentru a-l "descoperi" pe Isus venit între noi. Mai ales pentru copiii mici, elementul surpriză joacă un rol important în crearea unei atmosfere de uimire și încântare în fața Nașterii lui Isus. Cum majoritatea dintre noi nu dispunem însă de prea multe camere pentru a rezerva una pentru brad, în care copiii să nu aibă acces, putem opta pentru a doua variantă, care oferă părinților și copiilor ocazia de a trăi împreună momente minunate pregătind podoabele pentru brad, respectiv împodobind bradul.

Repetăm apelul de a nu ceda ispitei de a apela la podoabe din comerț. Și mai mult, să nu recondiționăm podoabele făcute de copii anul trecut. Puneți-i să facă altele, an de an, solicitându-le creativitatea. Din nou, fabricarea podoabelor de brad poate fi o ocazie de cateheză: copiii pot, de exemplu, să deseneze figurine reprezentând personaje din Vechiul Testament care au profețit nașterea lui Cristos (ca model de inspirație folosiți ilustrațiile dintr-o biblie pentru copii). Putem găsi și alte idei de forme, pe lângă clasicii îngerași, clopoței, steluțe. Vizitați din nou atelierul de pe situl ProFamilia.ro, unde veți găsi adrese de situri ce vă dau idei, chiar și detalii pas cu pas, pentru ornamente ce pot fi făcute în familie. Iar la împodobit nu uitați să îi implicați pe toți. Ce moment frumos este atunci când fiecare membru al familiei, chiar și cel mai mic, ajută la punerea globurilor, a lumânărilor, a tuturor celorlalte podoabe. Sunt amintiri pe care nu veți dori să le pierdeți!

Tot ca ornamente pentru brad se pot folosi și diferite prăjituri. Cu siguranță la un moment dat vom folosi aluat pentru o prăjitură. Le putem da copiilor o parte din aluat pentru a modela ei ce forme vor. Mari sau mici, le va place să facă o formă de stea, sau dacă sunt mari artiști pot încerca forme mai avansate; mai simplu, pot face 12 bastonașe reprezentând toiegele celor 12 apostoli. Peste aceste forme se pot presăra diverse ingrediente care să decoreze și să dea culoare. După ce au fost făcute la cuptor, dați-le copiilor să le pună pe brad, iar dacă ați făcut mai multe (și sunt și comestibile :), dați-le să îi servească cu ele pe bunici: va fi marea lor bucurie! Dacă aveți fete mai mari, experimentați împreună noi rețete tradiționale de Crăciun, de pe orice meridian ar fi ele. Este o sărbătoare a întregii lumi, așa că perioada Crăciunului poate fi o ocazie de a intra în contact cu tradițiile altora, fie ele legate de mâncăruri, fie legate de cântece, povești sau dansuri.

 

Cadourile

După ce am văzut "instrucțiunile" privind curățenia și decorarea casei, apoi despre gătit, am ajuns și la sensibilul subiect al cadourilor. Cadourile pot să dea valoare sărbătorii sau pot să o transforme în ceva total mercantil, în funcție de modul în care sunt percepute. Și aici intervine responsabilitatea părinților de a transmite imaginea corectă asupra cadourilor de Crăciun. O știm cu toții: copiii așteaptă sărbătorile pentru ca Moșul să le aducă mult așteptatele cadouri. Aceasta dorim noi să fie dimensiunea Crăciunului? De la câțiva anișori, copiii pot învăța lecția dăruirii reciproce, în care ei primesc, dar și dau daruri. În acest sens, copiii trebuie încurajați să confecționeze ei înșiși cadourile: ele pot fi desene la cei mici, sau lucrări manuale mai avansate, precum broderie în cazul fetelor, sau obiecte din lemn în cazul băieților. Favorizând ingeniozitatea și creativitatea copiilor în pregătirea cadourilor lor de Crăciun, îi vom putea ajuta nu numai să înțeleagă sensul oferirii darurilor, ci și să dobândească un sentiment de împlinire pe care cumpărarea cadourilor nu îl poate oferi. Mai mult, își vor forma conceptul, altfel dificil la această vârstă, de dăruire de sine, prin oferirea de cadouri făcute de ei înșiși.

Și de aici putem merge mai departe. Dăruirea de sine trebuie orientată nu doar spre cei din familie, ci și spre săraci. Încă de la vârste fragede, copiii pot să se preocupe de soarta celor mai năpăstuiți, pregătindu-le cadouri, precum hrană sau haine. Astfel vom avea siguranța că pentru ei Crăciunului nu va însemna doar ce primesc de Crăciun, ci va însemna o perioadă de generozitate și dăruire reciprocă. Ar fi de amintit un obicei din alte locuri, conform căruia părinții îi îndeamnă pe copii, după momentul deschiderii darurilor, să aleagă unul dintre cele favorite pe care îl vor da săracilor. Renunțarea la un cadou cu zâmbetul pe buze va fi dovada că și-au însușit în mod corect spiritul Crăciunului. Desigur, copilul nu va face aceasta în mod natural: este de datoria noastră să îi vorbim despre valoarea renunțării la ceva pentru Dumnezeu și pentru aproapele, despre iubirea pe care o purtăm pentru semenii noștri, despre importanța mărturiei personale, a exemplului propriu, despre jertfa personală.

Ar fi poate aici util să abordăm problema legată de identitatea "persoanei" care aduce darurile de Crăciun. Majoritatea dintre noi simțim faptul că evidențierea exagerată a lui Moș Crăciun distrage mult atenția de la misterul central al sărbătorii. Ca răspuns, unii le spun deschis copiilor că ei, părinții, sunt cei care aduc cadourile, în timp ce alții spun că însuși Pruncul Isus le-a oferit darurile. Este dificil să iei o decizie într-un sens sau într-altul, în contextul în care la noi Moș Crăciun este atât de "mediatizat". A le spune copiilor altceva decât faptul că Moșul aduce darurile înseamnă a ne asuma mersul împotriva unui curent puternic. Putem cel puțin încerca să reducem rolul lui Moș Crăciun în celebrarea sărbătorii, pentru a fi mai în sintonie cu semnificația reală a sărbătorii.

Și în fine, în toată această febră a cadourilor, să nu uităm că de fapt nu noi suntem cei sărbătoriți. Este interesant cum nașterea lui Isus Cristos este singura zi de naștere din lume în care oamenii își face reciproc cadouri, lăsându-l pe principalul Sărbătorit cel mai lipsit de cadouri! Nu așa se întâmplă în familiile creștine. Trebuie să îi îndrumăm pe copii să se gândească din timp la cadourile pe care doresc să i le facă lui Isus de ziua sa de naștere, amintindu-le că darurile care îl bucură cel mai mult sunt faptele noastre bune. Când eram mici confecționam din hârtie "cămășuța lui Isus": o foaie îndoită în două, tăiată în formă simplă de cămășuță, căreia pe margini îi făceam franjuri. La fiecare faptă bună, îndoiam câte un franjure, străduindu-ne ca până la sfârșitul Postului toți franjurii să ajungă îndoiți; puneam apoi cămășuța fiecăruia dintre frați pe brad. Am regăsit acest obicei cu unele variații: pe cămășuță se desenează câte o floricică, o inimioară, sau un semn ales de copii, pentru fiecare faptă bună. Avantajul este că încap astfel oricâte fapte bune, nu doar câți franjuri facem la cămășuță.

Un alt mod de a "aduna" faptele bune este acela de a da fiecărui copil câte o iesle goală (poate fi o cutiuță acoperită cu hârtie colorată). Seara, înainte de culcare, după examinarea conștiinței, ei trebuie să așeze sau să deseneze în această iesle câte un fir de pai pentru fiecare faptă bună făcută pentru Pruncul Isus. De Crăciun, fiecare copil va găsi un Copilaș (o mică păpușă, îmbrăcată frumos, sau o figurină fluorescentă cu Pruncul Isus, cum se găsesc acum în comerț) în ieslea sa, așezată lângă patul său. O altă variantă frumoasă este aceea de a planta, în ghivece special decorate cu simboluri de Crăciun, câte o sămânță de grâu pentru fiecare faptă bună sau sacrificiu făcute în post. Până la Crăciun, grâul va crește, fiecare firicel amintind de o specială, și desigur tainică, faptă de iubire față de Micul Isus pentru ziua sa de naștere. Grâul va putea fi apoi așezat lângă iesle până la Epifanie.

Am ajuns și la ultimul element al pregătirii materiale de Crăciun, care desigur nu trebuie lăsat pe ultima zi: felicitările. Suntem siguri că intuiți deja recomandarea noastră, de a nu cumpăra felicitări din comerț, cel puțin pentru rudele apropiate. Bunicii, unchii, mătușile vor fi mai fericiți să primească o felicitare care să reflecte imaginația, ingeniozitatea, talentul artistic al nepoților lor. Felicitările pot fi cartoane îndoite, pe care copiii să deseneze sau să lipească simboluri ce reprezintă temele majore ale Nașterii și ale Epifaniei. Legat de textele de pe felicitări, să fim mai inventivi decât "Crăciun Fericit și La Mulți Ani!" Ne putem îndrepta atenția spre textele liturgice propuse de Biserică în săptămânile dinaintea Crăciunului, sau în perioada de sărbătoare. Este încă o ocazie de a explora bogăția de valori spirituale pe care ni le propune Biserica în aceste zile. Ca variantă la textele liturgice, putem să îi îndemnăm pe copii să își dea frâu liber talentului poetic sau scriitoricesc pentru a compune texte proprii, originale.

 

La final de instrucțiuni

Ajunși la finalul acestor "instrucțiuni de utilizare", ne vom abate de la pregătirea materială, subiectul rândurilor de mai sus, pentru a spune câteva cuvinte despre pregătirea spirituală. Chiar dacă fiecare dintre acțiunile descrise mai sus reușim să le facem în adevăratul spirit al Crăciunului, aceasta nu elimină necesitatea unei pregătiri exclusiv spirituale. În astfel de perioade, ce preced marile sărbători ale creștinilor, suntem chemați să ne unim în rugăciune, în familie. Există numeroase rugăciuni speciale pentru această perioadă liturgică, ce pot reuni familia pentru recitarea lor seara, sau într-un alt moment al zilei. Comuniunea în activități trebuie susținută de comuniunea în rugăciune. Nu vom insista însă, pentru că nu suntem în măsură să ținem predici. Oferim însă mărturia noastră asupra frumuseții momentelor în care toată familia se roagă la un loc.

Am încercat deci în acest articol, pornind de la materiale culese din diferite surse și îmbinate cu câte ceva din experiența noastră, să vă oferim sugestii de activități în comun ale familiei, care să favorizeze o mai bună înțelegere și trăire a perioadei de așteptare a venirii lui Isus și a sărbătoririi Nașterii Lui. Desigur, rămân multe alte activități despre care nu am vorbit aici, și, totodată, celor propuse aici li se pot adăuga și alte idei de realizare. Sperăm însă ca articolul, dacă este cazul, să vă dea impulsul și ideile pentru a vă organiza mai bine perioada rămasă până la Crăciun.

Primiți, odată cu acest articol, urările noastre ca Pruncul Isus să vă umple inimile de bucurie și iubire, care să se reverse și asupra celor din jur, în primul rând asupra familiei fiecăruia; ca acest Mic Copilaș să unească familiile în jurul ieslei Sale, în contemplarea chipului Său curat; ca fiecare dintre noi să acceptăm în viața noastră prezența acestui Copil, a cărui privire revarsă pace în suflete.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire