pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RESURSE 

Colectorul de articole

DESPRE ZIUA SFÂNTULUI VALENTIN

Un scurt chestionar despre cine a fost Sf. Valentin:

  1. un preot din Imperiul Roman care a trăit pe timpul domniei împăratului Claudiu al II-lea, care a interzis soldaților căsătoria; preotul a sfidat ordinul și a căsătorit soldați, întemeind numeroase familii; pentru aceasta a fost aruncat în închisoare și decapitat la 14 februarie;

  2. un Episcop catolic de Terni care a fost decapitat, tot în timpul domniei lui Claudiu al II-lea, ca și preotul pe Via Flaminia, dar în locuri diferite; despre el se spune că avea obiceiul de a ajuta fetele sărace ce se pregăteau de căsătorie, plătindu-le zestrea;

  3. cineva care a trăit și suferit în Africa, sau cineva care scria scrisori de dragoste fiicei temnicerului, și probabil a fost decapitat;

  4. toate, sau probabil nici una dintre variantele de mai sus.

Dacă ați răspuns d atunci meritați o cutie cu bomboane de ciocolată, în formă de inimă, cu fundă roșie!

Deși sărbătoarea de la mijlocul lunii februarie, care celebrează dragostea și pe îndrăgostiți, rămâne foarte populară, chiar și în țara noastră, confuzia privind originile ei a făcut ca din 1969 sărbătoarea Sf. Valentin să nu mai apară în calendarul roman liturgic oficial. De fapt Sf. Valentin nici nu mai figurează în calendarul catolic american (adică tocmai în țara care a făcut sărbătoarea atât de faimoasă), iar la noi figurează pe 13, mutat din 14 unde acum sunt sărbătoriți Ss Ciril și Metodiu, patronii Europei. Modificarea a fost motivată atât de pervertirea comemorării Sf. Valentin într-o sărbătoare a sexului, a desfrâului, a vulgarității, cât și de faptul că nu există dovezi univoce despre sfântul celebrat la această dată.

La baza sărbătorii pare a sta un vechi festival roman cunoscut sub numele de Lupercalia, ce se celebra la 15 februarie. Timp de 800 de ani, romanii au dedicat această zi zeului Lupercus, iar obiceiul era ca tinerii să extragă ca într-o loterie bilețele cu numele unor tinere care le erau apoi pentru un an întreg partenere sexuale. Papa Gelasius I a fost, evident, nemulțumit de această practică. El a schimbat loteria astfel: tinerii și tinerele trăgeau câte un bilețel cu numele unor sfinți pe care să îi aibă ca model și mijlocitori pentru următorul an (ceea ce desigur i-a nemulțumit pe unii). Iar în locul zeului Lupercus, Papa l-a propus pe Sf. Valentin ca patron al sărbătorii. Romanii însă au perpetuat aspectul amoros al acestei sărbători.

Mergând pe un alt fir, actuala sărbătoare a Sf. Valentin pare a-și mai găsi explicația și într-un obicei mediaval. Astfel, în Evul Mediu s-a născut obiceiul ca la jumătatea lunii februarie să se trimită scrisori de dragoste. Alegerea acestui moment era motivată de observația că atunci are loc împerecherea păsărilor. Obiceiul a devenit comun în Franța și Anglia, oamenii exprimându-și atunci dragostea prin scrisori și mici daruri. Istoria sărbătorii mai menționează că prima felicitare de Sf. Valentin a fost trimisă în 1415, de către Charles, ducele de Orleans, soției sale, pe când era închis în Turnul Londrei. Această scrisoare poate fi și astăzi văzută la British Museum.

După sute de ani, sărbătoarea Sf. Valentin nu a fost uitată, ci dimpotrivă, tot mai mediatizată, aproape imposibil de ignorat. A ajuns, practic, a doua sărbătoare ca popularitate după Crăciun, dacă luăm în calcul numărul de felicitări trimise; astfel, doar în SUA, de Valentine's Day se trimit aproximativ un miliard de felicitări! Și nu este de mirare, când o astfel de sărbătoare este o sursă atât de bună de câștiguri, fiind susținută de un alt miliard de inițiative comerciale. Dar poate toate acestea ne-ar lăsa rece: banul e ban, iar omul de astăzi este ahtiat după el. Revoltătoare este însă degradarea morală care însoțește "celebrarea iubirii". Degradare care nu putea să nu ocolească și țara noastră.

Ce auzim și vedem în 14 februarie, fie lângă noi, fie la televizor? Căsătorii de probă: fascinația numărul 1! Falși primari încheie false căsătorii pentru o falsă zi de căsnicie. Ce frumos ar fi dacă 14 februarie ar fi cu adevărat o zi de promovare a valorilor căsătoriei, a frumuseții căsniciei... În realitate nici iubirea și nici căsătoria nu dețin locul principal în sărbătoare, ci sexul. Îmi amintesc și acum cu un sentiment de oripilare de relatarea plină de extaz a unui reporter despre cum au sărbătorit niște liceeni (din liceul pe care și eu îl urmasem cu ceva ani în urmă) sărbătoarea Sf. Valentin: printr-un concurs în care una din probe - de curaj! - era ca fetele să tragă în jos cu dinții șlițul de la pantalonii băieților! Elocvent, nu? Doar că în aceste gesturi singura absentă este tocmai iubirea, care este, însă, copios suplinită de vulgaritate. Nu este o sărbătoare a iubirii, a îndrăgostiților, ci a vulgarității colective. O vulgaritate care încearcă să se legalizeze folosind un Sfânt catolic ca patron.

Iată o povestioară despre un călugăr și Ziua Îndrăgostiților!

În ziua Sf. Valentin, un călugăr avea treburi în oraș. Peste tot se vindeau flori și a fost și el îmbiat de o florăreasă, dar a refuzat. După care s-a răzgândit, și a cumpărat un buchet mare și frumos pe care l-a împărțit apoi și le-a impodobit camerele celorlalți confrați. Aceștia au avut astfel o surpriză plăcută - florile sunt întotdeauna plăcute -, dar mai ales au văzut în ele un semn că în comunitate domnește iubirea. De atunci, călugărul nostru s-a hotărât să facă din ziua celor care se iubesc, ziua celor care iubesc, să facă adică din ea ocazie de a avea inițiativa, de a iubi cel dintâi. Ba chiar a devenit un adevărat mesager al iubirii pe care a dăruit-o din inimă tuturor acelora pe care îi știa lipsiți de un semn de dragoste, de o încurajare, de o consolare... Și nu o dată avut și răspunsuri surprinzătoare, de la aceia pe care o vorbă bună, cazută parcă din cer, i-a ajutat tocmai când aveau mai mare nevoie! Ziua celor care iubesc primii, așadar!

Care ar trebui să fie atitudinea noastră în fața acestei sărbători? Reacția unora este poate de "sabotare", de neparticipare, de ignorare, sau chiar de luptă împotriva sărbătorii (mi-a fost dat să citesc articole creștine în presa românească, religioasă sau seculară, deosebit de virulente). Personal însă, cred că nu rezolvăm nimic izolându-ne sau fluturând nervoși din mâini. Ni se va răspunde: "Păi cum! Biserica protestează împotriva unei sărbători a iubirii?" Nici gând. Biserica este mărturie, este instrument și este sacrament al iubirii lui Dumnezeu față de omenire, iar subiectul și scopul predicării ei este Iubirea. Biserica poate ieși în 14 februarie și predica mai vârtos despre iubire, de la altare. Despre iubirea adevărată, neînchisă în sine, neredusă la sex.

Iar familiile și cuplurile pot răspunde la fel, manifestând și celebrând iubirea curată. Această zi poate fi, la modul adevărat, una în care cei căsătoriți să își reînnoiască promisiunea de iubire reciprocă; cei logodiți sau "angajați" într-o legătură sinceră, generoasă și deschisă în fața lui Dumnezeu, pot căuta să își dovedească temeinicia dragostei și curajul de a privi spre varianta unei vieți pentru totdeauna în doi. Dimensiunea creștină a unei căsnicii sau prietenii deschide spre noi idei de cadouri, dincolo de clasica felicitare cu inimioare sau cutia de ciocolată sau animăluțul pufos și drăguț. Iată câteva idei: o cărămidă (ca simbol al construcției comune pe care o reprezintă relația), o piatră (amintind de stânca pe care omul înțelept își construiește casa), o cheie (semn al încrederii și deschiderii totale față de celălalt), o vâslă (ca o invitație adresată partenerului de a vâsli împreună cu Dvs pe apa vieții). Acestea sunt doar câteva idei despre cum am putea să recuperăm această sărbătoare, mergând împotriva valului.

Într-un fel, nu avem de ales decât să apelăm la soluția Papei Gelasius și să oferim o alternativă - creștină! - de trăire a acestei sărbători. Ceea ce nu poate fi dificil pentru noi, creștinii, care avem poruncă dumnezeiască să iubim: toate zilele sunt pentru noi Zile ale Iubirii! Să încercăm să convertim răul, să sfințim lumea, folosind ca armă tocmai Iubirea. Vom părea nebuni lumii acesteia, dar vom fi nebuni din dragoste, nebuni pentru Cristos! Iar când avem nevoie să ne adăpăm iubirea, Biserica ne oferă nenumărate izvoare, printre care și Sfânta Scriptură. Dintre toate cuvintele despre iubire vă propunem Cântarea cântărilor 8,7:

"Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească;
de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreț ar fi respins acela."

Vă dorim deci o sărbătoare plină de iubire, pe care să o petreceți alături de cei dragi!

editor@profamilia.ro
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire