pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RESURSE 

Colectorul de articole

Meditație: "Tot nu știți cât de mult vă iubesc!"

Totul începe într-o zi de vineri obișnuită, te reîntorci acasă după o zi de muncă, și auzi la radio o știre ca oricare alta: într-un mic sat îndepărtat tocmai au murit trei persoane din cauza unei gripe despre care nu s-a mai auzit. Nu ești foarte atent la această știre... Luni dimineața, când te trezești, auzi la radio că numărul victimelor nu este doar trei, ci 30.000 în India. Cercetători din domeniul sănătății din Statele Unite încep anchete. Marți, știrea se află pe prima pagina a tuturor ziarelor, pentru că nu este implicată numai India, ci și Pakistan, Afganistan și Iran. Toată lumea vorbește despre această boală, numind-o "Influența misterioasă", și toți se întreabă: "Cum va fi oare controlată?"

Atunci, o noutate surprinde lumea întreagă: Europa își închide frontierele. Nu este permis accesul persoanelor din India sau din orice altă țară în care a fost depistată boala. Atunci când un jurnalist intervievează o femeie din Franța, află că soțul ei este grav bolnav din cauza acestei "Influențe misterioase"... Europa este panicată... Informațiile arată că atunci când ești afectat de această boală, nu îți dai seama imediat, dar după aproape o săptămână începe o suferință oribilă, și apoi, inevitabil, moartea. Și Anglia își închide frontierele. Președintele american interzice accesul persoanelor din Europa și Asia până când remediul va fi găsit. Mulți se adună în biserici și se roagă pentru ca oamenii de știință să găsească remediul.

În ziua următoare se anunță la radio că în New York au fost depistate două cazuri. Se pare că boala este acum prezentă în lumea întreagă. Oamenii de știință continuă să caute un antidot, fără succes însă. Dintr-o dată, știrea mult așteptată sosește: a fost descifrat codul ADN al virusului; în sfârșit se poate obține antidotul. Acum se caută sânge aparținând unei persoane care nu a fost infectată cu acest virus. În toate țările se face apel către toți pentru a se prezenta la spitalul cel mai apropiat pentru a face un examen de sânge.

Mergi voluntar la spital împreună cu familia. Împrejurul tău se discută: "O fi acesta sfârșitul lumii?" La un moment dat doctorul anunță un nume pe care îl are pe listă, timp în care fiul tău cel mic îți spune: "Tată, mi-a strigat numele!" Și înainte ca tu să reacționezi, fiul tău pleacă împreună cu infirmierele, iar tu strigi în urmă: "Așteptați!", dar ei îți răspund: "Totul va fi bine, sângele său este pur, curat. Credem că are tipul de sânge corect!" După cinci minute, doctorii ies din salon râzând și plângând. Este prima oară după o săptămână când vezi pe cineva râzând, iar doctorul se apropie de tine și îți spune: "Mulțumesc lui Dumnezeu, sângele fiului dumneavoastră este perfect, se poate face antidotul împotriva bolii..." Știrea se răspândește și toată lumea plânge de bucurie. Doctorul se apropie de tine și de soția ta și îți spune: "Pot să vă vorbesc un moment? Nu știam că donatorul va fi un copil, de aceea avem nevoie să semnați acest document, să ne permiteți să utilizăm sângele". În timp ce citești documentul, observi că nu este precizată cantitatea de sânge necesară. Atunci întrebi: "Ce cantitate de sânge veți recolta?" Zâmbetul medicului dispare în timp ce murmură: "Nu ne-am imaginat că ar fi vorba de un copil, avem nevoie de tot sângele său!" Nu îți vine să crezi și încerci să spui ceva: "Dar, dar...". Însă doctorul îți răspunde: "Nu înțelegeți, este vorba de salvarea lumii întregi, vă rog, semnați, avem nevoie de tot sângele..." Întrebi: "Dar nu se poate face o transfuzie?" Răspunsul este negativ. "Semnați?! Vă rog, semnați!" În tăcere și tremurând, semnezi...

Săptămâna următoare, atunci când se oficiază ceremonia de înmormântare a fiului tău, câteva persoane rămân acasă să se odihnească, alții preferă să se plimbe sau să joace un meci de fotbal... Și cei ce asistă la ceremonie afișează un surâs forțat... Îți vine să urli de durere: "Fiul meu a murit pentru voi și vouă nici nu vă pasă!"

E ceea ce ar vrea să ne spună uneori Dumnezeu: "Fiul meu a murit pentru voi, și, cu toate acestea, voi tot nu știți cât de mult vă iubesc!"

E curios cât de simplu e pentru oameni să îl refuze pe Dumnezeu, iar apoi să se întrebe de ce lumea merge din rău în mai rău... E curios să vezi că putem crede tot ce ne anunță ziarele și televiziunile, dar ne îndoim de cuvântul lui Dumnezeu... E curios să observi cât timp ne petrecem pentru a acumula bunuri pământești, dar nu ne petrecem nici măcar cinci minute pentru a căuta comorile cerești... E curios să vezi pe cineva care afirmă: "Cred în Dumnezeu!", dar care demonstrează prin viața sa că nu îi urmează cuvântul... E curios că trimitem atât de multe mesaje cu glume, dar pentru a trimite un mesaj ce vorbește de Dumnezeu ezităm atât de mult înainte de a-l trimite... E curios că putem vorbi cu atâta libertate, atât de ușor, despre vulgaritate, despre luxurietate, despre obscenitate, însă ne este interzis să vorbim despre Isus în școli și în locurile unde muncim... E curios, dar și adevărat! E curios că nu simți necesitatea de a împărtăși acest mesaj cu cât mai mulți... E curios că ne preocupăm atât de mult de ceea ce gândesc alții despre noi, și atât de puțin de ceea ce Dumnezeu gândește despre noi...

www.ercis.ro
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire