pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RESURSE 

Colectorul de articole

Înțelesul bucatelor de Paști

Cina ebraică

Și în zilele noastre evreii celebrează cina de Paști (Pesach) așa cum o făceau Părinții lor în Egipt. Este o cină solemnă, în care fiecare dintre bucate reprezintă un simbol al unei puternice experiențe religioase, povestind despre istoria ieșirii poporului evreu din Egipt, a trecerii de la sclavie la libertate, prin intervenția miraculoasă a lui Dumnezeu.

În centrul mesei de Pesach, evreii pun un platou cu matzot, adică pâini nedospite, o pulpă de miel fript, mici recipiente cu pătrunjel și lăptucă (salată verde), un ou fiert și o prăjitură numită charoset, făcută cu mere, scorțișoare, migdale și vin dulce. Pe masă, în dreptul fiecărui scaun, se pun patru cupe pentru vin și Cartea Exodului (Haggadah).

La începutul cinei toți comesenii umplu prima cupă cu vin, o ridică și îl binecuvântează pe Dumnezeu, apoi beau vinul sprijiniți în cotul mâinii stângi, așa cum făceau oamenii liberi în timpul Egiptului antic. Se trece apoi la povestirea faptelor întâmplate. Cel mai mic din familie pune o serie de întrebări despre fiecare dintre bucatele aflate pe masă: "De ce mâncăm acest miel?", "De ce mâncăm această pâine nedospită?", și întreabă la fel pentru celelalte feluri de mâncare și pentru cele patru cupe cu vin, iar cel mai în vârstă dintre comeseni îi răspunde la fiecare dintre întrebări, explicând ce simbolizează fiecare dintre bucate, în legătură cu istoria salvării din sclavie și purtarea poporului în țara promisă. Mezinul mai întreabă: "De ce această noapte este diferită de toate celelalte nopți?", iar cel mai vârstnic, deschizând Cartea Exodului, îi citește despre eliberarea poporului evreu din Egipt.

Masa de Paști a creștinilor

Și la noi, creștinii, masa de Paști are un sens religios, fiind un prilej de comuniune pentru cei adunați să sărbătorească cu bucurie învierea Domnului nostru Isus Cristos, cel care a adus lumii victoria vieții asupra morții și a harului asupra păcatului. "De ce noaptea învierii este diferită de alte nopți?" sau "De ce duminica Paștelui este altfel decât alte duminici?", ar putea să vă întrebe copilul dumneavoastră. Răspunsul se află în Evanghelii, iar citirea la începutul mesei de Paști a lecturii despre învierea lui Isus ar da celor prezenți o mai bună înțelegere a valorii banchetului pascal. De ce nu încercați și dumneavoastră?

S-ar putea să mai fiți întrebați sau poate că v-ați întrebat voi înșivă, de ce mâncăm miel, ouă roșii și de ce bem vin roșu? Nu este de ajuns să spuneți că așa este tradiția sau că așa am pomenit din bătrâni, pentru că bucatele de Paști au o valoare simbolică legată de moartea și învierea lui Isus.

Evreii mănâncă miel la cina de Pesach pentru a-și aminti de sacrificiul mielului cerut de Dumnezeu înaintea ieșirii poporului din Egipt. Cu sângele mielului sacrificat, evreii și-au uns porțile, pentru ca la trecerea îngerului morții, casele să le fie recunoscute, iar familiile lor să fie salvate de cea de-a zecea plagă cu care Dumnezeu a lovit Egiptul.

Creștinii mănâncă miel de Paști pentru a-și aminti de sacrificiul lui Cristos, de Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii, de Cel pe care Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.

De ce ouă roșii?

Cât despre ouăle de Paști, simbolistica trebuie căutată înainte de nașterea lui Cristos, în timpuri străvechi, aproape uitate de mintea omenească, oul fiind în concepția multor culturi din antichitate, simbol al vieții și al reînnoirii naturii, al sănătății și al vigorii, obiceiul vopsirii lor fiind întâlnit la chinezi cu două mii de ani înainte de Cristos. Culoarea roșie cu care le vopsesc creștinii la Paști, reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar și sângele, adică viața", după cum scrie Ion H. Ciubotaru în lucrarea Catolicii din Moldova: Universul culturii populare (Editura Presa Bună, Iași - 2002). în concepția populară, oul roșu de Paști ar avea puteri miraculoase, de vindecare și de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumusețe, vigoare și spor. Până nu de mult, țăranii noștri aveau obiceiul ca, în dimineața din duminica Paștelui, să-și spele fața cu apă nouă sau apă neîncepută în care puneau un ou roșu, având credința că astfel vor fi tot anul frumoși și sănătoși ca un ou roșu. După consumarea ouălelor, cojile roșii erau păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel că pământul va da rod bun.

Colinda de Paști

În satele catolice din Moldova se mai păstrează încă obiceiul colindatului din dimineața duminicii Paștelui, când copiii umblă în cete și vestesc din casă în casă învierea Mântuitorului, spunând de trei ori: "Cristos a înviat", la care gazdele răspund: "Adevărat a înviat". Mare este bucuria copiilor când se întorc acasă și fac numărătoarea ouălor roșii, a colacilor, a felurilor de cozonac și pască, a nucilor.

Legendele ouălor roșii

Multe legende au fost inspirate de ouăle roșii de Paști, cercetările etnografice descoperind în ținutul românesc o sumedenie de povestiri care explică tradiția înroșirii ouălor. Una dintre aceste legende spune că, pietrele cu care a fost lovit Isus în timp ce se afla răstignit pe cruce, s-au transformat în ouă roșii. Cea mai cunoscută legendă spune însă că, Maica Domnului, venită să-și plângă fiul răstignit pe cruce, ar fi adus cu ea și un coș cu ouă pe care l-a pus sub cruce, acestea înroșindu-se de la sângele care picura din rănile lui Isus. Potrivit unei alte tradiții, se povestește că, după răstignirea lui Isus, cei care l-au dat la moarte ar fi făcut un ospăț de bucurie, la care unul dintre meseni ar fi spus că va crede în învierea lui Isus atunci când va învia cocoșul pe care urmau să-l mănânce și când ouăle fierte din farfuriile lor vor deveni roșii, lucru care s-a și întâmplat abia ce-a terminat de rostit blasfemia.

Incondeierea ouălor

Si, pentru că oul roșu nu este doar un simplu aliment de Paști, ci este purtătorul unor semnificații profunde legate de învierea lui Cristos și de reînnoirea naturii, creștinii s-au ostenit să-l "încresteze" sau să-l "încondeieze", să-l "scrie", desenând cu ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumusețe. Potrivit tradiției, vopsirea și încondeierea ouălor se face în zilele de joi și sâmbătă din Săptămâna Mare, îndeletnicirea înroșirii și "scrierii" ouălor fiind rezervată aproape în exclusivitate femeilor.

Vă mai amintiți de ouăle "văpsite" de bunicile noastre, cu fiertură din coji de ceapă, ori frunze de nuc, flori de tei și pojarniță? Cât erau de frumoase colorate în auriu, cât erau de prietenoase și de plăcute la privit!

Adunați în jurul mesei de Paști, întrebați-vă, asemeni mezinului dintr-o familie de evrei, "de ce?" și iarăși "de ce?", pentru că numai așa vor ajunge la copiii copiilor voștri, înțelesurile sărbătorilor noastre, cu toate tradițiile și obiceiurile ce le însoțesc.

Anca Mărtinaș

Actualitatea creștină, aprilie 2004
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire