pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RESURSE 

Colectorul de articole

BIG BROTHER: EXHIBAREA COJILOR ȘI A ILUZIEI!

Acest articol a apărut în numărul 4 din 2003 din Mesagerul Sf. Anton, după prima serie Big Brother. Reluăm articolul în contextul în care pe Prima TV a demarat a doua serie Big Brother, iar ingredientul pe care mizează spectacolul este tot mai evident: sexul.

Nu știu câți s-au pronunțat critic în 1984 în legătură cu emisiunea Big Brother. După revista «România literară», care acuză prostul gust, ignoranța și precaritatea culturală a concurenților, aproape că nu mai ai multe de adăugat. Ar fi, totuși de făcut o paralelă cu emisiunile nemților, mai civilizate, mai calme, decât ale românilor și cu cele ale italienilor, Grande Fratello, mai pline de autenticitatea care nu se confundă cu degradarea de la noi.

Personajul malefic al romanului lui Orwel, un dușman, desigur ironic numit «fratele mai mare», este ochiul totalitarismului supraveghindu-ne neadormit, ca viermele biblic. El, fratele supraveghetor (să fie o aluzie la pilda celor doi frați, dintre care unul corect, dar rece) a existat până acum mai bine de un deceniu, cum știm. Este ciudat cum lumea scăpată de comunism în Est sau cea care l-a cunoscut din cărți în Vest, transformă în spectacol (doar trăim în lumea imaginilor mai mult decât a cuvântului!) realitatea neagră a antiutopiei. Deriziunea ia locul cumplitei experiențe a infernului cotidian, de atunci, fratele cel neobosit se uită, acum printr-o imaginară vizetă, la cei închiși în casa transparentă. Lumea curioasă se uită prin gaura cheii la cei care au uitat orice pudoare. Curiozitate vinovată pe de o parte, despuiere de intimitatea care conferă demnitate pe de alta.

Ce modele propune emisiunea? Antimodele din punctul de vedere al unui creștin. Tineri care execută comenzile cerute, dar care nu și-au pus problema efectelor negative asupra spectatorilor și mai tineri, care ar putea crede că orice este permis dacă se câștigă mulți bani. Ce ușor se uită cuvintele evanghelistului, «Ce-i va folosi omului să câștige lumea întreagă dacă sufletul său și-l va pierde»!?

Concurenții au fost selectați după criterii care nouă ne rămân necunoscute. Oricum nu au intrat ființe care să se remarce printr-un har special, sau eu nu l-am remarcat. Modele de comportament civilizat, creștinism asumat eroic, delicatețe sufletească, maturitate afectivă, generozitate, nu am văzut, nici prea multă cultură. Consumism contemporan, da, vulgaritatea unor replici, cuvinte care se scriu pe zidurile ferite, da. Să fie chiar imaginea tinerilor de azi grupul de la Big Brother? Nu, cred că România noii generații nu este doar Bug Mafia, sau eșantionul de la Big Brother, ci și corurile de tineri din catedrale, voluntarii, cei cu vocații, vizionarii, talentele reale. Pentru cei mai tineri decât concurenții din casa cu pereți de sticlă, care se văd pe sticlă, primejdia este de a crede că numai așa se poate face cunoscut cineva și că valoarea înseamnă doar mediatizare. Diavolului îi plac tărăboiul, confuzia criteriilor, amestecul cărnii cu visul, voyeurismul, mimarea și deformarea actelor care generează viața și aduc unui cuplu unit de Creator bucuria împlinirilor fecunde. În Big Brother, tare mă tem că Mincinosul ne ia ochii cu iluziile lui care trec drept calități, iar formele și coaja lucrurilor sunt exhibate în detrimentul miezului sacru.

Adrian Popescu

Mesagerul Sfântului Anton, iulie-august 2003
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire