pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RESURSE 

Colectorul de articole

CINE ȘI CE A FOST ISUS?

Isus este Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Nimeni, desigur, nu va pune în discuție această afirmație pentru că ea stă în miezul credinței pe care o mărturisim. Din nefericire însă, deși dăm mărturie în cuvinte, s-ar putea întâmpla să nu le înțelegem pe deplin și să le interpretăm ca adevăruri abstracte, departe de trăirea noastră.
Cuvinte ca «Mesia» sau «Fiul lui Dumnezeu»nu sunt folosite prea des în lumea în care trăim; sunt idei religioase și nu prea ne simțim în largul nostru să discutăm despre lucruri în legătură cu religia în afara bisericii... E util însă să ne întrebăm încă o dată ce semnifică pentru noi că Isus este Mesia și ce importanță are aceasta în viața noastră de toate zilele?

Pentru o mai bună înțelegere a acestor adevăruri de credință este util să consultăm Evanghelia Sfântului Matei și să vedem ce însemnau acești termeni pentru evanghelist. Atunci vom fi capabili să-i traducem în termeni care să-și găsească aplicarea la propria noastră viață.

Titluri necorespunzătoare

În Evanghelia sa, Sfântul Matei a folosit multe titluri pentru Isus. El l-a considerat ca un nou Moise, și denumirea aceasta era folositoare, căci ea arăta că Isus era fondatorul noului Israel. Mai mult încă, îi îngăduia lui Matei să scoată în relief contrastul dintre noua lege a iubirii, proclamată în predica de pe munte, și vechea lege a lui Moise, primită pe muntele Sinai. Dar, acest titlu nu corespunde în totalitate întrucât Isus nu a fost ca Moise, ci mult mai mult decât el.

Ceva asemănător se întâmplă și cu titlu de profet. Însuși Isus a vorbit despre un profet care nu a fost acceptat în propria lui patrie, dar Isus nu este doar un simplu profet, El este mult mai mult decât profet.

Al treilea titlu pe care-l găsim este acela de Fiu a lui Avraam, pe care Matei îl folosește chiar în primul verset al Evangheliei sale, la începutul genealogiei lui Isus. Scopul este clar: evanghelistul vrea să arate că Isus era evreu, speranța ce avea să realizeze așteptările evreilor, și astfel îl leagă pe Isus de tatăl nației ebraice, Avraam. Dar odată ce a demonstrat aceasta, Matei nu mai avea să insiste asupra acestui titlu și nici să-l mai folosească în restul Evangheliei.

Un alt titlu pe care Matei i l-a conferit lui Isus, tot în primul capitol, este cel de Fiu al lui David. Matei apare mai mulțumit de prezentul titlu. Isus, ca și David, este rege deoarece a inaugurat domnia lui Dumnezeu pe pământ. Dar, așa cum s-a întâmplat și cu termenul «Mesia» în Evanghelia Sfântului Marcu, acest titlu a fost înțeles greșit de către evrei. Isus a trebuit să insiste că El nu avea să fie un conducător politic și nu urmărea succesul social. În acest sens, chiar și Irod a înțeles în mod eronat afirmațiile despre Isus, pe care a urmărit să-l ucidă de când era încă prunc; la fel și Pilat, care se temea de Isus și-l considera drept rival al lui Cezar. Lui Isus de fapt i se potrivește foarte bine titlul de Fiu al lui David, în calitatea de rege al poporului său. Dar cum puteau suferințele și moartea pe care Isus avea să le îndure să facă din El un rege? De neînțeles pentru logica pur umană! A fost tocmai prin iubire și suferință că Isus a demonstrat domnia lui Dumnezeu asupra oamenilor. Această domnie nu trebuie să fie înțeleasă doar la lumina limbajului pe care ni-l oferă Vechiul Testament, adică aceea a unui Dumnezeu care coboară pe pământ și nimicește pe toți dușmanii săi, ci este vorba de o desăvârșită iubire pe care Dumnezeu însuși o nutrește pentru toți oamenii. Iar Isus ne-a dat cel mai strălucit exemplu, trăind necontenit la voința lui Dumnezeu și ascultând de Tatăl până la moartea pe cruce.

Titlul de Fiul Omului subliniază tocmai acest aspect. După cum a arătat Marcu, și Matei consideră acest titlu potrivit atât pentru slujitorul care suferă din Cartea lui Isaia, cât și pentru Fiul Omului care este răsplătit cu slavă și stăpânire de la Tatăl din Cartea lui Daniel.

Isus: Fiul lui Dumnezeu

Titlul cel mai important pentru Sfântul evanghelist Matei este cel de Fiu al lui Dumnezeu. În aceste puține cuvinte, Matei a exprimat cine era și ce credea el despre Isus.

Vechiul Testament a folosit uneori termenul de «Fiu a lui Dumnezeu». Pentru evrei, fiu al lui Dumnezeu era considerat un evreu de seamă, ca regele David sau vreunul dintre profeți, dar această afirmație nu însemna că persoana respectivă era chiar Dumnezeu. Evreii credeau în existența unui singur Dumnezeu și evitau de aceea orice titlu care ar fi compromis această credință. Atunci când foloseau totuși titlul de «fiu al lui Dumnezeu» pentru cineva, înțelegeau mai curând că acea persoană aparținea lui Dumnezeu în mod deosebit. Când evreii numeau pe rege «fiu al lui Dumnezeu», îl considerau ca un fiu adoptiv al lui Dumnezeu și când regele le vorbea, era ca și cum însuși Domnul ar fi vorbit. Cu toate acestea, niciodată nu l-au considerat pe rege ca fiind un fiu biologic al lui Dumnezeu. Păgânii foloseau și ei în vechime titlu de «fiu al lui Dumnezeu», în sensul că îl socoteau ca fiul real al unui zeu. Hercule, de pildă, era fiul unui zeu și al unei muritoare; ei nu aveau în privința aceasta dificultăți ca evreii, întrucât aveau o mulțime de zeități în care credeau. Matei a folosit titlu de «fiu al lui Dumnezeu» într-un sens mai apropiat de păgâni decât de evrei. El găsea foarte dificil să exprime ceea ce credea el despre Isus. Știa că Isus este una cu Tatăl și că Isus era Dumnezeu, dar era aproape imposibil pentru un iudeu creștin să formuleze aceste cunoștințe. De când își amintea, el jurase în fiecare dimineață credința într-un singur Dumnezeu! Cum ar fi putut acum să spună că Dumnezeu constă în realitate în două persoane? Ocolind problema și numind pe Isus Fiul lui Dumnezeu, părea să fi găsit o formulă care să concilieze aceste probleme. Nu se poate pune deci la îndoială că Sfântul Matei nu ar fi crezut că Isus este Fiul lui Dumnezeu, una cu Tatăl. O expune clar de la începutul Evangheliei sale, mai ales în istorisirea despre Naștere: pe Isus îl numește Emanuel (Dumnezeu cu noi) și arată că Maria era o Fecioară care a zămislit prin acțiunea Duhului Sfânt.

În continuare, Matei folosește cu abilitate termenul de Fiu al lui Dumnezeu. Isus nu-l pronunță niciodată ca să se desemneze pe sine, dar demonii îl denumesc astfel atunci când îl ispitesc în pustiu. Satana repetă de două ori în acea împrejurare: «...dacă ești Fiul lui Dumnezeu?». Acest episod este semnificativ, căci urma imediat după pasajul care vorbea despre botezul lui Isus, în care o voce din ceruri anunța: «Acesta este Fiul Meu cel iubit»! Mai târziu, demonii care posedau doi oameni, aveau să strige: «Ce ai cu noi Isuse, Fiul lui Dumnezeu?». Adevărat este că puterile spirituale sunt în stare să recunoască cine și ce este Isus. Dar pentru oameni, simpli muritori, era mult mai greu să ajungă la această cunoaștere. Singurul care a realizat acest lucru înaintea Patimilor a fost Sfântul Petru, care fiind întrebat cine crede el că este Isus, a răspuns: «Tu ești Mesia, Fiul lui Dumnezeu cel viu». Această afirmație era atât de importantă încât Isus a admis că Petru nu ar fi știut acest lucru dacă nu i-ar fi fost dezvăluit de către Tatăl ceresc.

Propriul popor al lui Isus a acuzat că se pretinsese Fiu al lui Dumnezeu și din cauza aceasta, au spus ei, l-au condamnat la moarte. Dar, imediat după ce a murit Isus, un păgân avea să mărturisească: «Într-adevăr, acesta era Fiul lui Dumnezeu!». Este important să amintim că cel ce a dat această mărturie a fost un păgân care nu trebuia să fi cunoscut sensul ebraic al cuvântului și era capabil într-adevăr să creadă că Isus este însuși Dumnezeu.

Isus: Dumnezeul nostru

Ce înseamnă așadar pentru noi afirmația că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Pentru Sfântul evanghelist Matei însemna că Dumnezeu nu mai era undeva departe, El era Emanuel, prezent în așa măsură încât domnea deja pe pământ și oricine se supunea voinței Sale avea să intre în Împărăția Sa. Tocmai acest lucru, până la urmă, îl cere Matei de la noi: credința în Dumnezeu și supunerea, din iubire, la voința Sa. Dorim să-i acordăm lui Dumnezeu un loc în viața noastră? Vrem să-l vedem prezent printre noi? Ne vom supune voinței Sale? Sau vom fi ca evreii din evanghelie, care și-au făurit un dumnezeu propriu, căci Legea i-a împiedicat să-l primească pe adevăratul Mântuitorul? Rezultă fără îndoială folositor pentru sufletele noastre să ne verificăm conștiițele. În cazul nostru, s-ar putea să fie setea de putere sau de succes, obstacole în calea relației noastre personale cu Dumnezeu. Spiritualitatea nu spune că cele lumești sunt de condamnat, dar ne atenționează pentru ca nu cumva acestea să ia locul lui Dumnezeu! Să nu-l considerăm pe Isus doar ca un om bun, sau inspirat, ci să-i permitem să fie Dumnezeul nostru, acordându-i locul central în inima și-n viața noastră!

pr. Juide Winkler
trad. Sanda Georgescu

Mesageul Sf. Anton, nov-dec 2002
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire