pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RECENZII 

Recenzii filme

Zâmbet de Mona Lisa (2003)
Mona Lisa Smile

Regia:Mike Newell
Roluri principale:Julia Roberts, Kirsten Dunst
Gen:Dramă
Durata:115
Rating:O (AP-13)
Producător:Columbia Pictures
Premiera în România:30.01.2004
Sit oficial:http://www.sonypictures.com/movies/monal...
IMDB:info imdb

 

Reclame comerciale




 

Recenzie

Columbia Pictures ne oferă în "Zâmbet de Mona Lisa" o melodrama despre o profesoară cu spiritul liber care le încurajează pe tinerele ei studente să se elibereze de jugul rolurilor pe care în mod tradițional le presupune sexul feminim. Cu găuri de logică, filmul nu face decât să meargă pe același tipar uzat al unei povești ce prezintă căsătoria și maternitatea ca piedici în calea succesului și a realizării de sine, și o scena cu noaptea nunții care mai mult este o parodie.

În centrul acestui imn adus femeii luptătoare se află Katherine Watson (Julia Roberts), o boemă pro-feministă din Berkeley care primește în 1953 un post la catedra de istorie a artei dintr-un colegiu de fete din Massachusetts. Aici ea este mai întâi întâmpinată cu rezistență, dacă nu chiar ostilitate, datorită metodelor ei neortodoxe. Dar în timp răceala fetelor se va topi la căldura așa numitului idealism eliberator al noii lor profesoare. Până la sfârșitul filmului, perdelele pudorii sunt zburate de vântul schimbării provocat de Katherine, care continuă să propovăduiască evanghelia ei tip "fi-tot-ceea-ce-poți-fi", inspirând și alte femei să renunțe la postura de casnice și să intre în tărâmul promițător al carieristicii și al contraceptivelor.

Printre primele minți ce cad captive ideologiei Katherinei se află Joan Brandwyn (Julia Stiles), o studentă aflată în cumpăna alegerii între școala de drept și prietenul ei; Giselle Levy (Maggie Gyllenhaall), o studentă lascivă ce își face din Katherine un mentor; și Betty Warren (Kirsten Dunst), snoaba din înalta societate care începe prin a o critica pe Katherine și termină prin a deveni o fană a ei. Cu tot talentul lor, actrițele nu reușesc atât de mult să dea naștere unor caractere puternice, cât de fapt punctului de vedere al scenariștilor. Filmul intoxică cu feminismul promovat, care, în loc să încurajeze un mai mare respect pentru demnitatea femeii, ridică în slăvi eliberarea sexuală ca un drept inalienabil și descrie căsătoria și maternitatea ca stări de sclavie (o caricatură oferind-o mama lui Betty).

Titlul filmului vine desigur de la lucrarea celebrului Leonardo da Vinci, care "joacă" în film datorită specializării Katherinei în istoria artei. Arta constituie de fapt în această producție cinematografică un motiv de discuții mai profunde, ce au ca temă conformarea la obiceiuri și auto-determinarea. Se amintește o vorbă a lui G.K. Chesterton: "Ca și în morală, arta constă în a trage linii". Doar că, din păcate, în acest film arta pare a fi definită de ștergerea de linii. La finalul filmului, Betty cea "eliberată" deplânge plecarea Katherinei, dar tot ea se consolează gândindu-se că profesoara ei "va căuta noi ziduri să le dărâme". Nu se ține însă cont de un pericol: fără pereți, ce va preveni căderea acoperișului societății? Filmul se încheie fără să ne aducă nici un zâmbet, în ciuda titlului.

Datorită atitudinii îndreptate evident împotriva moralei tradiționale și a unei scene de sex, precum și datorită limbajului dur și profanator, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu O - adică ofensator moral. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire