pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RECENZII 

Recenzii filme

Codul lui Da Vinci (2006)
The Da Vinci Code

Regia:Ron Howard
Roluri principale:Tom Hanks, Audrey Tautou, Jean Reno
Gen:Dramă, Mister, Thriller
Durata:154
Rating:A-III (O)
Producător:Columbia Pictures
Premiera în România:19.05.2006
Sit oficial:http://www.sonypictures.com/movies/theda...
Imagini:din film
IMDB:info imdb
Spuneți părerea:despre film pe forumul catolic  NOU!!!

 

Reclame comerciale




 

Recenzie

Adaptarea pentru marele ecran a romanului lui Dan Brown a sosit într-un context cu multe trâmbițe și surle, iar rezultatul este cam ceea ce ne-am așteptat: un thriller bine realizat și bine jucat. În mod regretabil, aproape toate declarațiile false istorice, artistice și teologice din slab documentatul roman original au fost lăsate intacte și în film. Pentru aceia puțin care nu știu, "Codul lui Da Vinci" ne spune povestea unui "semiolog religios" de la Harvard, Robert Langdon (Tom Hanks) care colaborează cu căpitanul Bezu Fache (Jean Reno) de la poliția franceză să deslușească misterul uciderii unui custode al muzeului Louvre, al cărui trup gol este găsit într-o poziție ca într-o operă a lui Leonardo. Înainte să moară, Sauniere a lăsat o serie de urme, ascunse prin operele de artă, inclusiv Mona Lisa, pe care a scris criptic un mesaj.

Cu nepoata lui Sauniere, Sophie Neveu (Audrey Tautou), criptolog al poliției, Langdon unește piesă cu piesă un puzzle pentru a descoperi motivele crimei - se pare că la mijloc este implicată Biserica Catolică, datorită unei conspirații vechi de secole. Între timp îl cunoaștem pe Silas (Paul Bettany), un călugări asasin din Opus Dei, care, sub conducerea mentorului său și capul acestei instituții catolice, Episcopul Aringarosa (Alfred Molina), este pe urmele așa-numitei "pietre cheie" ce conține o hartă cu locația Sfântului Graal, care se dovedește să nu fie pocalul legendei ci ceva foarte diferit.

Regizorul Ron Howard oferă suspans și secvențe de urmăriri prin Louvre și pe străzile Parisului, Londrei și prin Scoția - de regulă chiar în locațiile respective -, presărând pe ici pe colo flashback-uri ce ne întorc în istorie. Pentru cei care nu au citit cartea, desfășurarea filmului poate fi destul de confuză. În timp ce interpretarea actorilor, inclusiv cea a lui Ian McKellen în rolul învățatului Sir Leigh Teabing, nu îi va dezamăgi pe fanii romanului, "teologia" filmului, ca să nu mai spunem denigrarea prelaturii Opus Dei, este profund aberantă. Teabing îi explică lui Langdon, inițial sceptic, și lui Sophie, cum "cea mai importantă poveste spusă vreodată este toată minciună" și că Isus nu a fost "fiul lui Dumnezeu... nici măcar nepotul". Le mai spune de asemenea că în "Cina cea de Taină" a lui Leonardo, personajul crezut a fi Apostolul Ioan este de fapt Maria Magdalena. De-a lungul filmului unele presupuneri sunt dezaprobate, dar nici una din afirmațiile lui Teabing nu este respinsă.

Lista acuzațiilor nefondate a lui Brown este lungă: despre originile creștinismului, despre percepția primilor creștini despre natura lui Isus și despre relația sa cu Maria Magdalena, despre alegerea Evangheliilor, despre textele gnostice, despre Conciliul din Niceea, despre împăratul Constantin, despre cavalerii templieri, sau despre Leonardo. Scenariul lui Akiva Goldsman încearcă să domolească puțin afirmațiile incendiare din romanul lui Brown, îmbrăcându-le în haina "teoriilor" și nu a "faptelor", dar falsul rămâne. Filmul invită audiența la "căutarea adevărului". Dar singurul adevăr pare a fi acela că în tot filmul nu găsim adevărul. "De ce trebuie să fie uman sau divin? Poate umanul este divin?", se cugetă Langdon despre Isus, declarând că "ce contează este ceea ce crezi".

Dacă Brown ar fi evocat o epocă neagră din istoria Bisericii, am fi putut vorbi despre adevăr. Dar aici avem de-a face cu lovituri date doctrinei creștine. Fantezia speculativă este una, iar batjocura la adresa credinței unor oameni este alta. Prezentarea senzaționalistă a prelaturii Opus Dei - al cărei mandat este slujirea lui Dumnezeu în viața de zi cu zi - ca o societate secretă îngrozitoare nu te poate amuza, mai ales când atâția oameni confundă caricatura cu adevărul. Deși Howard, Hanks și producătorul Brian Grazer au insistat că filmul este doar o ficțiune, este un semn de iresponsabilitate din partea tuturor părților că nu au schimbat numele "Opus Dei". Publicul iubește conspirațiile, în special când implică instituții puternice, iar Biserica Catolică este o țintă favorită, chiar dacă "cei răi" sunt prezentați ca nereprezentantivi per ansamblu.

Filmul conține violență, crime brutale, limbaj dur, nuditate, sex ritualistic. Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu O - adică ofensator moral. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.



sursa imaginilor:
http://www.sonypictures.com/movies/thedavincicode/


mai multe imagini din film



 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire