pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RECENZII 

Recenzii filme

Inteligența Artificială (2001)
A.I. - Artificial Intelligence

Regia:Steven Spielberg
Roluri principale:Haley Joel Osment, Jude Law
Gen:Dramă, SF
Durata:145
Rating:A-II (AP-13)
Producător:Warner Bros. Pictures și Dreamworks Pictures
Premiera în România:05.10.2001
Sit oficial:http://aimovie.warnerbros.com/
IMDB:info imdb

 

Reclame comerciale




 

Recenzie

Din numeroase puncte de vedere, A.I. este cel mai ambițios film al anului 2001, prin calitatea actului actoricesc, prin atmosfera creată, prin efectele speciale precum și prin multiplele nivele ale scenariului. Scopul moral urmărit de film este de asemenea ambițios. Din păcate, până la sfârșitul fimului - inspirat dintr-o poveste semnată de Stanley Kubrick -, Spielberg nu reușește din reunirea elementelor să dea un final satisfăcător.

Acțiunea se petrece în viitorul apropiat, când datorită efectului de seră numeroase orașe sunt scufundate și omenirea a trecut prin transformări multiple, una ținând (atenție!) de reglementarea nașterilor. Fiecărui cuplu i se permite să aibă un singur copil. Pot avea însă oricâți roboți, foarte evoluați în acel timp. De fapt tehnica tocmai înregistrează un nou pas important: profesorul Hobby (William Hurt) îl crează pe David, jucat magistral de Haley Joel Osment, un robot-băiat care "este capabil să iubească". Întrebarea care se pune este însă: "oamenii îi vor răspunde cu iubire?"

Henry (Sam Robards) și Monica (O'Connor) sunt un cuplu tânăr al căror singur copil pare a fi pe moarte, fiind menținut doar de aparate. Un medic chiar îi sugerează tatălui că nu mai este nimic de făcut pentru copil, dar se poate face pentru mamă, foarte atașată de fiu, care venea și îi citea povești chiar și acum, așa criogenizat cum era. Ei au norocul să fie aleși ca părinți adoptivi pentru David. Surpriza apare peste ceva timp, când fiul lor își revine brusc și revine în familie. David se simte abandonat, singurul alături de el fiind ursulețul robot Teddy. Robotul-băiat tânjește să își recâștige locul în inima mamei lui adoptive, care acum se bucură să își aibă din nou fiul natural. De aici povestea ia o întorsătură dramatică, și urmează o serie de evenimente pline de semnificații.

A.I. poate fi considerat ca unul dintre cele mai freudiene filme realizate vreodată. Întreaga viață a lui David este orientată spre reunirea cu mama sa. În film îl vedem pe David strigând-o pe Monica "mami" dar pe tatăl "Henry". Pentru a-și revedea mama, David devine convins că trebuie să fie ajutat de Zâna Albastră, pe care o vedem la sfârșit cu forma unei statui - nu numai după formă statuia pare a Fecioarei Maria, Mama lui Dumnezeu, dar și după puterile așteptate, de a-l transforma pe robotul-băiat într-un băiat adevărat. Tot filmul poate fi văzut ca o încercare a lui David de a-și reface unitatea primară cu mama sa, astfel că acest film va fi deliciu psihoterapeuților freudieni!

Psihologic vorbind, nu inteligența artificială este ideea principală a filmului; nu, etica este. Ce face unică o persoană umană? Care sunt diferențele dintre spirit și materie? Poate o ființă creată, robot sau altceva, să învețe să urască și să iubească? Doar pentru că știința poate face ceva, trebuie să și facă aceasta? Filmul este localizat în viitor dar atinge probleme actuale precum dezbaterile despre celulele rădăcină, despre ADN și clonare.

Spielberg este evident îngrijorat de unele direcții pe care a apucat-o știința. Cercetătorii din film au motivații diferite: câștigul personal, testarea limitelor propriilor cunoștințe, dorința de a crea o "nouă ordine umană", suferințe personale. Profesorul Hobby îl crează pe David folosind ca model pe fiul său, mort. David este trimis să "înlocuiască" de asemenea un fiu crezut a fi mort. Spielberg susține astfel că clonarea nu va reuși niciodată să îi înlocuiască pe cei dragi ai noștri. De ce? Nu pentru că David nu poate să arate sau să se comporte ca o ființă umană. De fapt Henry și Monica vor ajunge să îl iubească pe David. Nu, problema lui David este că nu are memoria celui pe care îl "înlocuiește". Pentru Spielberg, memoria este chintesența. Ea ne face cine suntem.

A.I. ni-l prezintă pe David ca pe un Pinocchio modern. În sine, A.I. este însă un Frankestein futuristic. Asistăm în film la scene în care roboții sunt executați deoarece "sunt o insultă la adresa demnității noastre umane. Ei vor să îi înlocuiască pe copiii noștri". Peste tot în film se nasc probleme de morală, precum când oamenii se amuză arzând cu acid roboții sau decapitându-i, ori când robotul Gigolo Joe îi spune unei femei că sexul cu un robot este "cel mai bun lucru pe care îl poate primi un om".

După cum spuneam, filmul nu are un final reușit: ridică probleme dar nu reușește să dea răspunsuri satisfăcătoare. Probabil nici măcar pentru Spielberg. Acțiunea este complicată: în loc să fim lăsați în mijlocul problemei, suntem purtați din viitorul apropiat într-un alt viitor, după 2000 de ani, în care mai apar și extratereștrii și aflăm că rasa umană a dispărut (dar este cheia pentru a înțelege sensul existenței!!! spune un extraterestru). Dacă vă place ca un film să vă lase pe gânduri, acesta este pentru Dvs.

Datorită scenelor violente cu roboți și unor aluzii sexuale, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulți și adolescenți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică este obligatoriu acordul părinților și interzis sub 13 ani.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire