pregateste pagina pentru tiparire

































 
 RECENZII 

Recenzii filme

Marea dinlăuntru (2004)
Mar adentro / The Sea Inside

Regia:Alejandro Amenabar
Roluri principale:Javier Bardem, Belen Rueda
Gen:Dramă
Durata:125
Rating:O (AP-13)
Producător:Lucky Red
Premiera în România:01.07.2005
Sit oficial:
Imagini:din film
IMDB:info imdb

 

Reclame comerciale




 

Recenzie

În "Marea dinlăuntru", Javier Bardem, oferind una dintre cele mai bune prestații actoricești ale anului trecut, îl interpretează pe poetul spaniol Ramon Sampedro, care, după un tragic accident pe mare la vârsta de 18 ani a rămas paralizat de la gât în jos și s-a luptat timp de 30 de ani cu sistemul juridic spaniol pentru dreptul de a-și pune capăt vieții. Confruntându-se cu delicata temă a eutanasiei, regizorul Alejandro Amenabar reușește să traverseze minatul câmpul moral al filmului cu o obiectivitate decentă, rezultând un film care - deși evident controversat - este provocator pentru minte, atrăgător, captivant, chiar frumos.

Realizat cu eleganță și sensibilitate, "Marea dinlăuntru" este, fără îndoială impresionant din punct de vedere emoțional, dar fără a cădea niciodată într-un sentimentalism ieftin. Țintuit în pat într-o regiune din Spania, unde trăiește alături de fratele său (Celso Bugallo), de tatăl său în vârstă (Joan Dalmau), de nepotul său (Tamar Novas) și de cumnata sa (Mabel Rivera) care îl îngrijește, Ramon depinde total de ceilalți, de la spălare la hrănire: nici să se sinucidă singur poate. În ciuda trupului frânt, creierul îi este cât se poate de intact și mintea îi strălucește. Poet inspirat, Ramon scrie folosind un creion pe care îl ține între dinți. Are un zâmbet dezarmant și un ciudat simț al umorului (într-o scenă îi spune nepotului să se asigure că scaunul cu rotile este bine fixat, căci "nu aș vrea să îmi rup cumva gâtul").

În mod ironic el are capacitatea de a-i face pe ceilalți să aibă un mai mare respect pentru viață, ceea ce face mai ciudată decizia sa de a se sinucide. Justificat în parte, unii dintre spectatori vor considera această dorință a lui ca lipsă de sensibilitate față de membrii familiei care se sacrifică cu atâta iubire pentru el. "Marea dinlăuntru" se concentrează pe relația lui Ramon cu două femei: cu un avocat bolnav în faza terminală (Belen Rueda), angajată pentru procesul pe care l-a deschis, și o mamă singuratică (Lola Duenas) de care se simte legată. Dată fiind limitarea fizică adusă de un rol jucat în pat, fără trup, spectrul de emoții și personalitatea pe care Bardem reușește să le exprime prin ochi și mimică facială sunt extraordinare. Specialista makeup, Jo Allen, a ajutat la transformarea solidului Bardem de 35 de ani într-un bătrân grizonat de 50 de ani, sugerarea vârstei și infirmității fiind foarte reușită.

Filmul este plin de vise, inclusiv o scenă fantastică pe fondul sonor "Nessun dorma" a lui Pucini, în care Ramon se ridică din pat - eliberat din închisoarea trupului - și își ia zborul pe o fereastră deschisă, planând euforic asupra Galiciei până la marea turcoaz. Filmul lui Amenabar ridică probleme morale profunde privind moartea, demnitatea, sfințenia vieții umane și autonomia personală. Opiniile vor varia cu siguranță, mulți spectatori considerând filmul ca fiind un avocat al sinuciderii asistate, în special din perspectiva sfârșitului problematic. Filmul demonstrează simpatie pentru cei care cred că, într-o societate democratică "luminată", oamenii trebuie să aibă dreptul la a-și termina viețile dacă aleg aceasta. Amenabar evită însă să devină un avocat al eutanasiei, și permite voci din ambele tabere, inclusiv vocea unui preot local (Jose Maria Pou) - quadriplegic și el - care oferă o solidă poziție catolică.

Într-o altă scenă, fratele lui Ramon încearcă cu vehemență să îi deschidă fiului ochii privitor la situația în desfășurare: "Nu îți dai seama ce se întâmplă dacă va câștiga procesul? Este foarte grav!" Din punct de vedere catolic, ceea ce este regretabil nu este faptul că Amenabar a ales să facă un film despre sinuciderea asistată, ci că făcând aceasta, el caută să sugereze că autonomia individuală este bunul cel mai de preț și libertatea ultimă, insistând că dreptul de a alege trebuie să prevaleze înainte de orice, repetând de-a lungul filmului ideea că "viața este un drept, nu o obligație". Când este întrebat: "De ce să mori?", Ramon răspunde: "pentru că fiecare călătorie are un punct de pornire, și doar călătorul are dreptul și privilegiul de a alege ultima zi a acesteia". Spectatorii pot fi impresionați și câștigați de drama lui Ramon, împărtășindu-i dorința de "a muri cu demnitate". Teologia catolică afirmă însă clar că viața este un dar din iubire de la Dumnezeu. Oricât de dificil este să critici pe cineva în starea lui Ramon, învățătura Bisericii nu lasă loc de discuții: suntem administratorii, nu stăpânii vieții care ne-a fost încredințată.

Datorită viziunii simpatetice asupra eutanasiei și a unor scene cu conotație sexuală, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu O - adică ofensator moral. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP-13 - adică se recomandă acordul părinților, filmul fiind interzis pentru copiii sub 13 ani.



sursa imaginilor:
null


mai multe imagini din film



 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire