www.profamilia.ro /tineri.asp?vorbafete=3
 
 TINERI   /   COPII 

O vorba sincera cu fetele
achizitionare: 28.09.2003; sursa: Editura Presa Buna

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior TU SI TATAL TAU

Poate ai împlinit cinci, sase ani când numarul familiei a crescut cu un nou membru. Cu aceasta ocazie mamica ta a fost vizitata de o matusa care a vrut sa vada copilul si, la vederea lui a exclamat: "Vai, ce dulce e! Ochii îi sunt identici cu ai taticului". Te-ai întrebat cu naivitate copilareasca: ochii sunt ai taticului? Dar cum e posibil asa ceva? Si, întrebând, poate ti s-a raspuns evaziv: "Îti vom explica cu alta ocazie".

Raspunsul adevarat este acela ca pentru zamislirea copilului este nevoie de un barbat sau, mai bine zis, de un tata, copilul fiind rodul iubirii reciproce a parintilor. Rolul tatalui în privinta nasterii este tot atât de nobil si curat ca si al mamei. Este normal ca rolul tatalui sa fie împrejmuit de aureola misterelor, deoarece procesul de perpetuare este asemanator relatiei dintre om si Dumnezeu. Sfânta Fecioara a înteles rolul barbatului în casnicie si de aceea, mirata, a întrebat pe îngerul care i-a adus vestea: "Cum se va face aceasta, caci eu nu cunosc barbat?" Îngerul i-a spus: "Sfântul Duh se va coborî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea si Cel Sfânt care se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Lc 1,34-36). A stiut deci, sfânta Fecioara ca pentru a naste un copil e nevoie si de colaborarea unui barbat si nu s-a speriat de aceasta ilustratie a casatoriei, nestiind ca Dumnezeu va face exceptie în privinta ei de la aceasta lege universala, nu pentru a nesocoti legea, dar ca ea sa fie în întregime a Fiului ei si a omenirii. Îngerul a si linistit-o, spunându-i: "Nu te teme, Marie, ca ai aflat har la Dumnezeu; iata, vei zamisli si vei naste un fiu si-l vei numi Isus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt se va numi, iar Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, Tatal lui; va domni peste casa lui Iacob în veci si împaratia lui nu va avea sfârsit" (Lc 1,30-32).

Cu alte cuvinte, la interventia miraculoasa a lui Dumnezeu, trupul sfintei Fecioare a fost fecundat si în uterul ei a fost conceput Mesia. Pentru nasterea copiilor, e nevoie ca barbatul, sau mai bine zis tatal, sa fecundeze femeia, respectiv mama, sau mai clar, sotia lui.

 

Legea vietii

În planul creatiei, fiecare celula a trupului nostru îndeplineste un rol. Evident, printre cele mai importante, trebuie sa enumeram acele celule care joaca un rol fundamental în perpetuarea vietii si nasterea unei fiinte noi. Acestea sunt celulele germinative, deoarece contin germenii vietii.

Într-adevar, si cu aceasta vreau sa completez spusele de mai sus, fiecare vietuitoare, fie ea cât de simpla, ia nastere din unirea a doua celule: ovulul feminin si spermatozoidul masculin. Aceasta lege e valabila si la plante. Ai vazut, de exemplu, florile unei tufe de alun? Ele sunt de doua feluri: pe o parte din ele sunt situate ovulele, pe cealalta parte polenul. Vântul, insectele (în special albinele) raspândesc polenul. Iar daca acesta se împreuneaza cu ovulul, are loc fecundatia, se naste un nou fruct.

Aceasta lege miraculoasa dirijeaza si nasterea copiilor. Trebuie doua fiinte de gen diferit: celula mamei si celula tatalui. Doar astfel poate lua nastere în trupul mamei embrionul. Organele care produc aceste celule le numim organe sexuale (evident, ele difera la cele doua sexe).

Am semnalat deja complexitatea si sensibilitatea acestor organe din trupul tinerei fete. Organele sexuale masculine nu sunt ascunse în interiorul trupului ca ale tale, ci sunt în exterior. Acest fapt nu constituie pentru tine o noutate, daca ai un fratior pe care obisnuiesti sa-l speli. Si aceste organe au fost create de Dumnezeu. Nu judeca bine si nu-si poate închipui ce paguba mare produce copilasului acea mama care numeste organele sexuale organe necuviincioase, de parca Dumnezeu ar fi creat si lucruri necuviincioase.

Organele sexuale masculine sunt: penisul si scrotul, asezat pe partea externa în care sunt situate testicolele. Acestea pot fi considerate mature la vârsta de 14 ani. Ele produc spermatozoizii necesari perpetuarii vietii. Spermatozoizii plutesc în secretiile spermatice care se elimina prin penis.

 

Colaboratorii lui Dumnezeu

Dupa aceasta pregatire acordata de Dumnezeu, barbatul si femeia pot colabora la asa numitul proces de fecundare, la perpetuarea vietii umane. Dupa planul lui Dumnezeu, adevarata dragoste consta într-un devotament total. Barbatul îsi iubeste într-atât femeia încât îi daruieste ceea ce are mai de pret si fara de care ar fi imposibila procrearea. Femeia îsi iubeste asa de mult barbatul, încât îsi daruieste propriul trup barbatului si când face aceasta ramâne curata, fiindca actioneaza conform vointei lui Dumnezeu. Vaginul trupului ei primeste penisul barbatului si astfel secretia produsa de testicole si încarcata cu germeni se raspândeste în uterul femeii.

Himenul - despre care s-a vorbit - se rupe cu aceasta ocazie si, de obicei, nu provoaca dureri sau provoaca doar dureri mici. Aceste dureri sunt suportate cu placere de femeia care este cuprinsa în acest moment de flacarile dragostei.

În general, fetele sunt în panica atunci când se vorbeste despre aceasta copulatie în prezenta lor. Pudicitatea le face mai rezervate. Dar vezi, cel mai important este sa recunosti intentiile lui Dumnezeu si sa te supui cu bunavointa îndeplinindu-le din toata inima, din tot sufletul, mai precis, cu întregul tau trup, deoarece în sfântul legamânt al casatoriei aceasta este datoria tatalui, ca si a mamei. Doar asa poti fi o tânara fata cumpatata, cu suflet armonios si mai târziu o sotie ideala si o mama exemplara. Trebuie sa crezi în întelepciunea divina supunându-te acesteia.

Daca în perioada în care ovulul poate fi fecundat (aceasta perioada dureaza lunar doar câteva zile), acesta se întâlneste cu un spermatozoid, cele doua celule vii se unesc si, în trupul mamei, îsi începe dezvoltarea o noua fiinta umana. În mod normal este fecundat doar un singur ovul si din acesta se naste un singur copil. Dar, este posibil ca ovulul sa se divida în mai multe parti sau sa fie fecundate doua ovule. În acest caz se nasc doi copii sau, cum se spune, se nasc gemeni. În cazuri foarte rare se întâmpla sa se nasca trei, patru sau chiar cinci copii deodata.

Daca ovulul nu este viu, atunci în corpul mamei nu se va dezvolta copilul (deci nu a fost fecundat). Dar copulatia sotilor este si atunci corecta, buna, binecuvântata de Dumnezeu pentru ca este semnul iubirii si al devotamentului reciproc. Aceasta se întâmpla cu voia lui Dumnezeu, cu scopul ca sotii sa-si poata împarti în mod similar bucuriile si durerile vietii conjugale. Totusi, este posibil ca sotii, cu toate ca se iubesc mult, sa nu aiba copii, desi i-ar dori. Cauza aceasta poate fi din partea barbatului, adica organele lui genitale nu contin celule vii, sau a femeii când trupul ei nu produce germeni vii. Despre aceasta femeie se spune ca este sterila si este destul de trist pentru ca fiecare femeie vrea sa fie mama.

Gândeste-te numai la ruda Maicii Domnului, la Elisabeta. Si ea a fost sterila si era deja batrâna. Îngerul îi zice Mariei: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, si Sfântul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata, Elisabeta, ruda ta, a zamislit un fiu la batrânete si acum, cea care se numea sterila este în luna a sasea, caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta" (Lc 1,35-37). Si Maria, ascultându-si inima, a pornit spre Elisabeta ca sa fie prezenta la nasterea aceluia care se va numi sfântul Ioan Botezatorul.

Se poate întâmpla ca unei mame sa i se nasca doar unul sau doi copii, cu toate ca si-ar dori mai multi. Dar sunt si femei carora le este frica de maternitate si gândul la cele materiale necesare copiilor le face sa renunte la dorinta de a avea copii. Într-adevar, având copii, trebuie sa renunte, dintr-un anumit punct de vedere la sine. Cred ca e inutil sa specific ca acesta este un act egoist.

Unirea sotilor este scumpa, fiindca a fost rânduita de Dumnezeu care a spus primelor creaturi: "Înmultiti-va!". Sfânta Scriptura vorbeste clar despre aceasta unire a sexelor: "Si vor fi amândoi un singur trup".

Tin sa mentionez ca unirea sotilor este un lucru atât de sfânt încât, în momentul zamislirii, Dumnezeu în persoana îi da suflet copilului conceput.

Evident, unirea este pacat în cazul în care este practicata de parti care nu sunt legate una de alta prin casatorie. Dar daca, dintr-o astfel de unire se naste un copil, Dumnezeu îi da si acestuia suflet si-l va iubi la fel ca si pe ceilalti copii.

 

Sacramentul Casatoriei

Asa cum preotul este sfintit prin sacramentul Preotiei, ca sa considere principala datoria transmiterii existentei si vietii dumnezeiesti, tot asa si pe parintii tai îi sfinteste sacramentul Casatoriei pentru a fi transmitatorii vietii umane.

Acest sacrament a fost celebrat de parintii tai în fata martorilor si a reprezentantului Bisericii, adica în fata preotului. Sper ca stii ca sacramentele te înarmeaza cu haruri speciale pentru a îndeplini datoriile fundamentale ale casatoriei. Trebuie sa stii si ca o datorie a celor casatoriti este conceperea copiilor. Mama stie foarte bine câta munca si griji îi cauzeaza copilul ei. Barbatul, la rândul sau, trebuie sa lucreze mai mult ca sa-si creasca copiii si sa asigure cele necesare satisfacerii cerintelor familiei crestine. De aici rezulta ca unirea parintilor tai a fost însotita de haruri divine ajutatoare. Ei, îndeplinind dorinta lui Dumnezeu, au ajuns mai aproape de l.

Vezi ce departe sunt acei tineri neghiobi care nu vad în unirea sotilor nimic altceva decât o fapta animalica si inventeaza glume obscene în legatura cu aceasta. Dar sunt departe si acele fete timorate care cred ca în cercul intim al casatoriei omul se înjoseste si pierde harurile divine.

 

Responsabilitatea tatalui

Ce fericire constituie pentru un tata - mai ales pentru cel crestin - când îsi tine pentru prima data în propriile mâini copilul. Si el poate spune vorbele mamei: acesta este copilul meu. Fara mine nu s-ar fi nascut...! Dumnezeu i-a daruit prin mine sufletul nemuritor... Acest copil îl va vedea pe Dumnezeu în persoana. Cristos s-a jertfit si pentru copilul meu si l-a sortit fericirii eterne. O, cel putin de ar fi demn de aceasta menire frumoasa!

La fel ca si mama, tatal este raspunzator de viata noului nascut. Ei doi împreuna au daruit viata copilului lor. Dar cu aceasta nu s-a terminat datoria lor comuna. Trebuie sa-i dea copilului lor o educatie morala si intelectuala, ajutându-l în dezvoltarea si cresterea lui, ca astfel sa-si poata îndeplini în mod normal chemarea. Multi parinti au recunoscut în fata mea cât sunt de îngrijorati datorita copiilor lor adolescenti.

La începutul acestei carti s-a mentionat ca si tatalui îi poate marturisi o fata toate problemele ei, adica sa-i fie confidenta. Cunosc multe fete de aceeasi vârsta cu tine care si-au deschis cu multa bucurie inima în fata tatalui lor. Dar multi dintre parinti sunt atât de închisi sau ocupati încât copiii nici nu îndraznesc sa se apropie de ei. E adevarat ca toti parintii ar trebui sa-si manifeste iubirea fata de copiii lor, sa le dea sfaturi, sa le vorbeasca despre experientele lor; ar trebui sa le atraga atentia fetelor lor astfel încât sa le fereasca de anumite primejdii. Dar ei sunt si mai rezervati decât fetele lor. Nu stiu pe ce ton sa vorbeasca cu ele, cum sa le câstige încrederea. Cred ca totul ar fi mai usor daca fata i-ar spune tatalui ca a citit deja aceasta carticica si acum poate întelege mai bine ce poate astepta de la tatal ei. Astfel, chiar daca nu atât de usor si nu cu aceeasi fina compatimire ca a mamei, dar cu aceeasi dragoste pot sa raspunda si tatii la întrebarile puse de fetele lor.

 

Rugaciune pentru tata

Tatal nostru care esti în ceruri care i-ai dat tatalui meu acea chemare de a beneficia de puterea ta creatoare si caruia, la fel ca si mamei mele, îi pot multumi pentru existenta mea, vreau sa-ti fiu recunoscatoare pentru toate acestea. Stiu ca nu sunt îndeajuns de recunoscatoare pentru responsabilitatile pe care si le-a asumat pentru mine. Ma las foarte usor convinsa ca ceea ce primesc mi se cuvine. Lumineaza-mi mintea, Doamne, ca sa pot întelege mai bine cu ce sunt datoare tatalui meu. Vreau sa-i daruiesc recunostinta mea însotita de dragoste si straduinta. Ma voi stradui sa-l ajut în împlinirea datoriei lui, asa cum si eu as vrea ca el sa ma încurajeze în îndeplinirea vocatiei mele.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/tineri.asp?vorbafete=3
Vă rugăm să respectați drepturile de autor