www.profamilia.ro /tineri.asp?vorbafete=2
 
 TINERI   /   COPII 

O vorba sincera cu fetele
achizitionare: 28.09.2003; sursa: Editura Presa Buna

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior TU SI MAMA TA

Sa presupunem ca în casa vecina se naste un copil. Daca fratiorul tau te va întreba de unde este acest copilas, tu sa nu-i raspunzi ca l-a adus barza. Micutul poate va crede pentru moment, dar în curând se va îndoi de spusele tale. De ce nu i-ai dat un raspuns veritabil, chiar daca nu complet? Copilasul a venit de la Dumnezeu! Consider ca acest raspuns este corect pentru ca sufletul care-l deosebeste pe om de celelalte vietuitoare provine de la Creatorul etern. Fratiorului tau poate nu-i spui mai mult, deoarece din explicatiile tale nu ar întelege mai mult decât ar întelege din argumentatia unei demonstratii geometrice.

 

Taina vietii

Odata cu cresterea copilului, simplul tau raspuns, dupa toate probabilitatile, este deja insuficient si copilul are tot dreptul sa stie mai mult. Nu mai esti la vârsta când nu ai putea sa stii ca mamele au un rol important la nasterea copiilor. Instinctul feminin ti-a soptit deja multe adevaruri.

La baieti, situatia e cu totul alta, deoarece ei sunt mai putin receptivi si subtili decât fetele, iar problemele vietii îi intereseaza mai putin decât pe voi. Solutia ideala ar fi ca adevarul vietii sa fie spus copiilor de catre mamele lor înca de la cea mai frageda vârsta, ori de câte ori acestia o cer. Dar mamele, în general, sovaie înainte de a da explicatii, deoarece nu gasesc raspunsuri corespunzatoare, desi totul este atât de simplu.

Sa vedem ce a spus o mama baietelului ei, neuitând ca si tu vei fi odata mama: "Stii, Dumnezeu nu a vrut sa creeze singur pe toti oamenii si de aceea a solicitat si creaturile ca sa colaboreze cu el. Astfel, în interiorul fiecarei vietuitoare a plasat niste celule, niste germeni din care pot lua nastere fiinte noi. Pune de exemplu o samânta de mar în pamânt; în curând va lua nastere o gingasa tulpina. Daca te îngrijesti de ea, va deveni un pom si pomul va aduce roade care ascund un mare numar de germeni. Mai miraculos este în cazul omului. Dumnezeu a plasat în corpul mamelor organe foarte fine, care au un rol capital în producerea germenilor vietii din care se vor dezvolta copiii. Oare nu spunem noi împreuna: «Si binecuvântat este rodul trupului tau, Isus»? Astfel, zilnic pomenim în rugaciunile noastre ca Isus este rodul trupului sfintei Fecioare. Ea l-a purtat pe Isus în sânul ei, înainte de a-l aduce pe lume în salasul din Betleem. Cazul este identic si la tine, a spus mamica baietelului. Si eu te-am purtat în sân înainte de a-ti da viata".

Aceasta explicatie foarte simpla e satisfacatoare pentru copiii între 7 si 9 ani sau pentru cei mai mici decât acestia. Din vointa lui Dumnezeu, în corpul tau sunt niste organe foarte gingase din care poate izvorî viata. Aceste organe sunt alcatuite din doua glande, numite ovare, care îsi încep activitatea biologica de la vârsta de 11,12,13 ani. Aceste glande, aproximativ în decursul a 28 de zile, dau nastere la o celula foarte mica numita ovul. Ovulul ajunge în cavitatea uterina si se alipeste de peretele uterin. Daca ovulul a fost fecundat - despre modul fecundarii vom vorbi mai târziu - corpul copilului va începe sa se formeze în uter. Daca ovulul nu a fost fecundat, atunci se desprinde de peretele uterin si, prin vagin, este îndepartat cu putin sânge, împreuna cu bucatile de mucoasa care l-au fixat de peretele uterin. Extremitatea inferioara a vaginului se deschide în vestibulul vaginal sau în vulva. La acest nivel, la femeia virgina, se afla o membrana transversala semilunara sau inelara numita himen care prezinta un orificiu central ce permite scurgerea sângelui menstrual. În stari patologice acest orificiu poate lipsi. La prima copulatie sau, în alte cazuri, abia la prima nastere, aceasta membrana se rupe. Resturile cicatrizate alcatuiesc carunculii himenali. Aceasta evacuare pe vulva e naturala si poarta numele de menstruatie (din cuvântul latinesc "mensis" = luna). Înainte de aceasta mamelele, se tumefiaza, devenind mai sensibile la durere si apar usoare tulburari fizice (iritabilitate, nervozitate, dureri de cap, depresiuni etc.). Ansamblul semnelor menstruale si premenstruale este cunoscut sub denumirea de molimen menstrual. Menstruatia reprezinta o perioada lunara dificila în viata fiecarei fete si mame. Îti aduci aminte când pentru prima oara ai pierdut putin sânge? Te-ai speriat, crezând ca esti bolnava. Realitatea însa a fost alta. Nu numai ca acest sânge nu a fost semnul unei boli, dar dimpotriva, acesta a semnalizat sanatatea corpului tau. Poti sa fii fericita daca sora mai mare sau mama ti-au redat linistea prin sfaturi bune, încurajându-te cu o deosebita caldura si cordialitate. Deci, pe cele mai multe femei le asteapta o miraculoasa îndatorire, si anume, aceea ca în adâncul corpului lor sa poarte o fiinta si sa dea viata miracolului creatiei care este copilul, identificându-se astfel cu sfânta Maria, idealul oricarei mame.

Barbatii se lauda ca înalta case, construiesc centrale electrice, lucreaza în uzine etc. O femeie este mult mai delicata, deoarece de la ea provine viata.

În fata acestei minuni, pe care Dumnezeu o înfaptuieste prin femeie si care a fost înfaptuita si de mama ta, trebuie sa ne plecam cu mare uimire si respect. Chiar daca învatatii vor ajunge odata sa constate foarte amanuntit modul de dezvoltare al copilului în corpul mamei, ei vor descoperi ca Dumnezeu a stiut lucrul acesta înaintea noastra, când i-a cerut femeii sa colaboreze la reproducerea vietii.

 

Cum se dezvolta copilul

Cât timp ramâne copilul în trupul mamei? Sa-l urmarim din nou pe Isus. La 25 martie, cu prilejul Bunei-Vestiri, Biserica celebreaza solemnitatea întruparii celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi; Dumnezeu s-a întrupat în trupul Mariei.

Dupa noua luni, la 25 decembrie, celebram solemnitatea Nasterii lui Cristos. Înainte de a ne naste, cu totii am fost timp de noua luni purtati de mamele noastre. Din celula marunta a început formarea trupului nostru. Dupa o luna a fost de marimea a câtiva milimetri, dupa doua a început formarea trupului si a membrelor. Aproximativ dupa cinci luni a simtit si mama noastra ca ne-am miscat în trupul ei, adica nu mai era singura.

Adu-ti aminte de acea zi în care sfânta Fecioara a vizitat-o pe sfânta Elisabeta. Iata ce spune Evanghelia: "Când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a tresaltat în sânul ei si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt si a strigat: Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul trupului tau. Si de unde mie fericirea aceasta ca sa vina la mine Maica Domnului meu? Ca iata cum a ajuns la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a tresaltat de bucurie în sânul meu". Acest copil a devenit premergatorul Domnului, sfântul Ioan Botezatorul. Datorita harului divin, înaintea nasterii lui Ioan, fatul a tresaltat în sânul Elisabetei când Isus, din trupul Mamei sale, s-a apropiat de el.

Când o mama poarta un copil în sânul ei, spunem ca e însarcinata. Copilul, atât timp cât se afla în trupul mamei, este numit fat. Instinctul îti sopteste ca trebuie sa te apropii de acea mama care va urma sa nasca cu multa caldura. Baietii nu vad în aceasta nimic extraordinar si de multe ori, când vad o femeie însarcinata, îsi permit glume grosolane. Dar, noroc ca mai sunt si dintre aceia care se comporta galant si cu foarte multa atentie fata de viitoarele mame, oferindu-le locul lor în tramvai sau în autobuz si ajutându-le sa duca bagajele. Daca vei întâlni asemenea baieti, poti fi sigura ca au o inima buna.

 

Ceasul nasterii

Fatul are acum noua luni si a sosit momentul sa paraseasca sânul mamei si sa vina pe lume, adica sa se nasca. Acestea sunt pentru mama orele grele ale nasterii.

Si azi mai sunt femei în lume care ramân în ceasul nasterii cu mai mare placere acasa. Daca e posibil, acesta constituie deznodamântul ideal, deoarece copilul se naste într-adevar în familie si toti îl înconjoara cu mare dragoste. Dar, din cauza celor mici sau a instalatiilor neigienice, din cauza zgomotului etc., majoritatea mamelor îsi aduc copiii pe lume în maternitati, deoarece acolo totul se desfasoara sub controlul persoanelor specializate, a medicilor sau a moaselor, care intervin la nevoie. În momentul nasterii, în trupul mamei se rup învelisurile (membranele) care au aparat pâna atunci fatul, asemenea cu spargerea cojii oului când iese puiul din el. Copilasul ajunge din uter la vagin si acesta, dilatându-se, se deschide pentru a putea iesi copilul. În asemenea conditii, organele apropiate se contracta si se dilata ritmic. Datorita acestor contractari si dilatari, nasterea este însotita de dureri. În ultimul timp s-a reusit sa se usureze nasterea. Viitoarele mame se prezinta anticipat, în perioada graviditatii la medic si acesta le trateaza. Tratamentul consta în exercitii de gimnastica si de respiratie. Aceasta usureaza si mareste elasticitatea muschilor care au un rol important în desfasurarea nasterii. Mamelor astfel pregatite, nasterea nu le provoaca greutati mari. Si sa nu uitam de harurile primite prin sacramentul Casatoriei care o ajuta pe mama crestina în acest ceas greu. Recompensa consta în acea fericire de mama care întrece totul.

Dezvalui toate acestea fiindca sunt fete carora le este frica de maternitate. Au auzit de durerile suportate cu aceasta ocazie, desi baza acestora a fost o frica neîntemeiata. Într-adevar, odinioara medicina nu cunostea metode care sa usureze nasterea. Astazi este o raritate ca o mama sa moara în timpul nasterii.

E ceva normal ca un copil sa nu se poata dezvolta fara hrana în sânul mamei. Corpul copilului, comunicând cu cel al mamei prin asa-numitul cordon ombilical îsi asimileaza cele necesare. În momentul nasterii, evident ca acesta trebuie taiat. De aceea se vede pe abdomenul fiecarui om cicatricea ombilicala, la vederea careia multi copii se mira. Aceasta cicatrice aminteste fiecarei fiinte umane ca, odata, a fost în relatii strânse cu trupul mamei.

 

Cât de mareata este dragostea de mama

Înca din primul moment dupa nastere, copilul are mare nevoie de mama lui. În decursul nenumaratelor luni, dragostea de mama vegheaza zi si noapte asupra lui. Mama trebuie sa aiba grija de cele necesare traiului, sa-i asigure hrana, hainele si sa se ocupe de educatia lui. Altfel, cum ar putea copilul, lipsit de ajutorul mamei, sa-si procure cele necesare? Cum si-ar procura hrana si cum s-ar hrani? Dumnezeu s-a îngrijit de toate. Le-a dat mamelor doua glande, numite mamele. Din acestea, ca din niste izvoare vitale, copilul îsi suge laptele format în trupul mamei. Acesta constituie alimentul ideal al copilului. În marile orase, datorita vietii industriale, mamele nu dispun de o sanatate corespunzatoare alaptarii si, trebuind sa-si încredinteze copiii unei doici sau unei alte femei care sa le poarte de grija sau sa-i hraneasca în mod artificial. În orice caz, metoda ideala e aceea în care propria mama îsi alapteaza copilul.

Aici îmi amintesc din nou de un episod din Sfânta Scriptura. În mijlocul multimii care-l înconjura pe Mântuitorul, o femeie a exclamat: «Fericit trupul care te-a purtat si fericiti sânii la care ai supt». Iar el a zis: «Asa este, dar mai fericiti sunt aceia care asculta Cuvântul lui Dumnezeu si-l pazesc» (Lc 11,27). Oare sfânta Maria nu a îndeplinit voia lui Dumnezeu pâna si în cele mai marunte fapte? Pentru aceasta, ea este pe drept cuvânt "binecuvântata între femei". Urmeaza-i exemplul!

În continuare am sa-ti descriu mai amanuntit care este voia lui Dumnezeu în dragoste, casatorie, maternitate. Astfel vreau sa te ajut ca sa devii o fata sanatoasa si, îndeplinind voia lui Dumnezeu, sa poti fi fericita. Dupa toate acestea, vor urma sau zile fericite (daca fata se dezvolta armonios si în timp va deveni o persoana importanta sau generoasa) sau zile triste (daca fata este bolnava, lenesa, indiferenta, risipitoare). Inefabile si marete sunt sacrificiile pe care femeile sunt capabile sa le faca. Parca ar simti ca ele au fost create ca în mod permanent sa se daruiasca pâna si pe ele însele. Putem descoperi în sufletul lor mari rezerve de abnegatie, devotament, altruism si iertare permanenta. Din pacate, multe fete risipesc aceste rezerve si sunt egoiste, deoarece le preocupa doar distractiile, petrecerile, îmbracamintea si iubirea dezordonata. Toate acestea nu constituie oare o piedica în visurile pe care si le formeaza despre viata devotata pe care vor s-o traiasca mai târziu lânga caldura vetrei familiale? Din pacate, ramân doar visuri, visurile viitorului. Fetele egoiste nu vor fi niciodata mame adevarate. Nu le urma, dimpotriva, dezvolta-ti calitatile feminine! Deja de acum dedica-ti viata, ajutându-i pe cei din jurul tau. Pentru început ajut-o pe mama ta. Sa nu apartii si tu acelui gen de fete nesuferite care nu fac nimic acasa pentru a usura munca mamei. Eu cunosc fete care nu sunt capabile sa se îngrijeasca de lucrurile lor si petrec ore de-a rândul lenevind în fotolii, citesc sau viseaza, în timp ce mamele lor se ocupa de treburile casnice, iar la critica ele sunt primele. Sincer sa fiu, îi compatimesc pe acei baieti care se casatoresc cu astfel de fete. Tu sa fii loctiitoarea mamei tale, cu adevarat o a doua mama. Parintii îti vor fi recunoscatori pentru cel mai mic ajutor dat, fiindca astfel le usurezi munca.

 

A doua nastere

Aceasta suna cam bizar: a te mai naste o data. Gândeste-te doar la farizeul Nicodim care l-a cautat pe Isus în timpul noptii. Si ce i-a zis Isus? "Adevar, adevar îti spun, de nu se va naste cineva din nou, nu va putea sa vada Împaratia lui Dumnezeu" (In 3,3). Nicodim a interpretat cuvintele spuse de Isus si l-a întrebat uimit: "Cum poate omul sa se nasca, fiind batrân? Oare poate sa intre a doua oara în sânul mamei sale si sa se nasca?" (In 3,4). Cristos i-a explicat spunându-i: "Adevar, adevar îti spun: de nu se va naste cineva din Duh, nu va putea intra în Împaratia lui Dumnezeu" (In 3,5). Mântuitorul nostru vorbise despre botez. Acesta echivaleaza cu a doua nastere. Dumnezeu ne permite sa adaugam vietii naturale primite de la mama noastra si o viata supranaturala prin intermediul careia beneficiem de viata divina. Atunci când ai fost botezata, Dumnezeu te-a coplesit cu iubirea lui. Datorita Mântuitorului ai primit harul sfintitor, adica te-ai înscris în rândul discipolilor sai. Prin intermediul sacramentelor, Biserica ne daruieste viata. Si tot ea ne poarta asemenea mamei noastre si ne înseamna cu un semn care nu se mai poate sterge. Prin botez devenim copii ai lui Dumnezeu si membri ai comunitatii crestine.

 

Ziua de mâine

Într-o zi poate si tu vei fi mama, dar nu uita ca omul poate darui doar ceea ce are. Pregateste-te, deci pentru menirea ta.

Dumnezeu, vrând sa te ajute, ti-a daruit zece reguli, zece porunci a caror respectare te transforma într-o fiinta echilibrata. Daca nu le asculti, te vei scufunda foarte adânc. Primele trei pot fi rezumate astfel: "Iubeste-l pe Dumnezeu, stimeaza-i numele si ziua dedicata lui". Daca nu-l stimam pe Dumnezeu, atunci nu-l stimam nici pe aproapele nostru si nici pe noi însine. În poruncile urmatoare, Dumnezeu ne traseaza drumul drept si sigur: în porunca a patra doreste sa-ti respecti parintii care ti-au daruit viata si care-l reprezinta chiar pe Dumnezeu lânga tine. Conform poruncii a cincea, trebuie sa-ti iubesti si onorezi semenii tai. A saptea si a zecea porunca, te învata sa respecti bunurile materiale ale celorlalti. A opta te obliga la respectarea dreptatii, fiindca este imposibila desfasurarea vietii în conditii normale, nefiind luata în consideratie aceasta porunca. Ne-au mai ramas poruncile sase si noua. În acestea, Dumnezeu doreste ca, având în vedere adevarata dragoste, sa ne stimam trupul si puterile lui. Poti vedea ca întreaga religie crestina se bazeaza pe dragoste si respect. Aceasta înseamna ca si mintea ta trebuie sa fie curata. Stapâneste-ti instinctele si nu le permite sa domine asupra ta (vom mai reveni asupra acestei probleme). Aceasta înseamna ca trebuie sa-ti supraveghezi inima în permanenta daca vrei sa te pregatesti în mod serios pentru misiunea ta (si despre aceasta vom mai vorbi).

 

Rugaciune pentru mama

O Doamne, tu ai vrut ca mama sa-mi dea viata. Fara ea nu m-as fi putut naste. Începând de acum vreau sa-mi exprim mai pregnant multumirea fata de ea si nu vreau sa uit niciodata acele riscuri pe care si le-a asumat pentru mine. Timp de noua luni ea m-a purtat în trupul ei. De-a lungul anilor a vegheat asupra trupului si sufletului meu, lucrând necontenit pentru mine. Ea mi-a vorbit pentru prima data despre tine si tot ea m-a învatat sa ma rog. Azi ma rog în mod special pentru ea. Binecuvânteaz-o pe mama mea si rasplateste-o însutit pentru tot binele pe care l-a facut în numele tau, deoarece eu sunt incapabila s-o rasplatesc si sa-i multumesc îndeajuns pentru bunatatea ei. Ma voi îngriji de ea, promit ca ma voi stradui s-o fac fericita. Nu vreau sa-i agravez straduinta cu neglijenta si pretentiile mele. Îi voi oferi ajutorul meu cu promptitudine si ma voi stradui sa fac tot posibilul sa învat bine, coplesind-o cu toata dragoste mea. O, ce mare fericire e aceea, Doamne, ca sunt fata si, cu ajutorul tau, pot da viata copiilor, acelor copii care vor fi ai tai si ai mei!

Promit ca voi dezvolta în mine adevaratele calitati feminine ca sa pot îndeplini mai bine datoria pe care mi-ai încredintat-o. Si daca nu voi întemeia un camin pentru ca tu ma vei chema sa ma dedic în întregime slujirii tale, atunci vreau sa fiu ca o mama oriunde as fi.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/tineri.asp?vorbafete=2
Vă rugăm să respectați drepturile de autor