www.profamilia.ro /tineri.asp?vorbabaieti=3
 
 TINERI   /   COPII 

O vorba sincera cu baie?ii
achizitionare: 28.09.2003; sursa: Editura Presa Buna

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior TU SI TATAL TAU

Poate s-a întâmplat si la voi cazul urmator: îndata dupa nasterea fratiorului tau v-a vizitat matusa. A felicitat-o pe mama ta si, desigur, a dorit sa-l vada pe noul-nascut. Privind copilasul, a exclamat: "Vai ce dragalas e!... Seamana cu mama, dar ochisorii sunt ca ai tatalui sau!" Tu, baiat mic, fiind de fata, te-ai întrebat mirându-te: "«Ochii sunt ca ai tatalui sau?» Cum asa? Oare si tata are aici vreun rol?" Atunci când ai pus aceasta întrebare deschis, poate ai primit un rasuns vag care nu te-a multumit.

Ma întreb, de ce nu s-ar putea discuta deschis si sincer cu un tânar despre rolul si demnitatea tatalui? Se întâmpla, ce e drept, ca un baiat sau altul, îndata ce aude pomenindu-se despre asa ceva, sa înceapa sa râda prosteste, dar aceasta se datoreaza faptului ca nu a auzit niciodata vorbindu-se despre aceste lucruri în mod decent. Acesti baieti cred ca a vorbi despre aceste lucruri este ceva rau si nu banuiesc ca au de-a face cu o taina dumnezeiasca. Transmiterea vietii se face dupa vointa lui Dumnezeu, deci este un lucru nobil si sfânt. Stim ca nu numai mama, dar si tatal colaboreaza la nasterea copilului. Cum? La vârsta ta poti sa primesti raspuns la aceasta întrebare.

Gândeste-te ca si preasfânta Fecioara Maria stia acest lucru când îngerul Gabriel i-a adus la cunostinta ca Dumnezeu o alesese sa fie mama Fiului lui Dumnezeu; îndata a întrebat pe înger: "Cum se va întâmpla aceasta, caci eu nu cunosc barbat?" Stia, deci, foarte bine ca, pentru nasterea unui copil este nevoie si de colaborarea barbatului, a tatalui. De aceea a pus întrebarea, pentru ca ea nu stia ca Dumnezeu va face cu ea o exceptie si o va scuti de acea lege care e valabila pentru toti oamenii.

 

Legea vietii

Când am vorbit despre maternitatea femeii, am vazut ca Dumnezeu a dat fiintelor o astfel de putere ca sa poata transmite viata mai departe. Sa consideram acestea mai îndeaproape. Elementul de baza al organismului este celula. Dupa planul lui Dumnezeu fiecare celula îsi are functia sa proprie. Printre cele mai importante celule sunt acelea care transmit viata. Acestea se numesc celule genitale. Marea lege, deci, suna în felul urmator: în regnul superior, orice fiinta vie ia nastere prin unirea a doua celule genitale, adica a ovulului feminin si a spermatozoidului masculin. Asa e si în cazul plantelor. Poate, cu ocazia unei ore de stiinte naturale, ai putut observa mai îndeaproape floarea unui mar. În centru ai vazut pistilul, ca un betisor care e mai gros la baza. În aceasta parte inferioara, mai groasa se afla ovulele. De aceea ea se numeste ovar. La capatul superior al pistilului se afla polenul care contine staminele. Unirea celor doua celule (ovul + stamina) o face vântul si insectele (mai ales albinele). Asadar, daca în ovar, ovulul se întâlneste cu o stamina, adica este fecundat, se va produce un fruct.

 

Organele sexuale

Aceasta lege generala este valabila si în cazul omului. Si omul se naste, din unirea ovulului si a spermatozoidului. Cele doua celule se întâlnesc cu ajutorul organelor sexuale. Omul a primit aceste organe de la Dumnezeu în scopul transmiterii vietii.

Dupa cum stii, organele sexuale ale feelor, respectiv ale femeilor, sunt diferite de cele ale baietilor, respectiv ale barbatilor. Aceste organe, din natura lor sunt bune, caci Dumnezeu le-a creat pentru scopuri nobile, si tot ceea ce a creat Dumnezeu este bun. De aceea putem vorbi linistiti si fara rusine si despre organele sexuale ale omului, dupa cum vorbim, în mod curent sa zicem, despre ochi sau despre ureche. Aceasta atitudine trebuie sa ti-o însusesti încetul cu încetul prin autoeducare, iar simtul pudorii, fii sigur ca te va ocroti de exagerari nechibzuite sau de gânduri prostesti.

Organele sexuale feminine si cele masculine nu sunt la fel. Organele sexuale barbatesti sunt pe partea exterioara a trupului, iar organele sexuale feminine sunt în interiorul trupului, caci acolo, în interior, va trebui sa creasca copilul si sa se dezvolte timp de noua luni. În abdomenul femeii se afla doua glande care se numesc ovare. În fiecare luna un ovul ajunge la maturitate în unul din cele doua ovare. Într-o luna într-un ovar, în alta în celalalt ovar. Ovulul maturizat migreaza printr-un canal numit oviduct si ajunge în uter (sânul matern). Daca ovulul maturizat, ajuns în uter, nu se întâlneste aici cu un spermatozoid, paraseste trupul prin vagin împreuna cu putin sânge. Pentru faptul ca aceasta se petrece lunar, se numeste sângerare lunara, menstruatie sau ciclu menstrual. Acest fenomen, în cazul fetelor si al femeilor, este însotit de simptome ca dureri de cap si indispozitie. În aceste zile, fetele si femeile sunt foarte sensibile si irascibile. Daca observi asa ceva la sora ta, fenomenul începe la 12-13 ani, eventual la 14 ani, trebuie sa fii foarte atent fata de ea.

Si în trupul baiatului, respectiv al barbatului exista glande sexuale. Nu în interiorul trupului, ci în exterior. Sunt tot în numar de doua si se numesc testicole. Ele se afla într-un saculet numit scrot. Aceste doua glande produc mereu spermatozoizi, (spermatozoizii au o marime de 0,004 mm). Organul sexual barbatesc, însa, nu consta numai din aceste doua glande, lui îi apartine si penisul sau membrul viril. În locul expresiilor copilaresti si indecente, e timpul potrivit sa înveti si tu aceste expresii demne de un om matur.

 

Tripla armonie sfânta

Asadar, daca parintii vor sa aiba un copil, tatal cu ajutorul penisului face ca spermatozoizii sa ajunga în uterul matern. Daca spermatozoizii se unesc cu un ovul de curând maturizat - ceea ce nu este posibil în unele zile ale lunii - cele doua celule, ovulul si spermatozoidul formeaza o noua fiinta vie.

În general, se fecundeaza un singur ovul maturizat. Se poate întâmpla însa ca ovulul sa se divida sau sa fie fecundate doua ovule: astfel se nasc gemenii. Se poate întâmpla sa se nasca chiar trei copii. În cazuri foarte rare se nasc patru sau chiar cinci copii.

Daca tatal si mama fac acest lucru în cadrul casatoriei încheiate legal si vor sa exprime prin aceasta unire dragostea lor si dorinta reciproca de a avea copii, nu numai ca fac un lucru permis, dar corect si chiar sfânt. Însusi Dumnezeu a orânduit astfel, spunând primilor oameni în paradis: "Cresteti si va înmultiti!" Sfânta Scriptura vorbeste s în alte locuri despre acest proces care se numeste unire sau raport sexual, atunci când spune ca "Amândoi vor fi un singur trup". Acest act însa, ar fi un pacat grav daca s-ar savârsi în afara unei casatorii legitime, caci Dumnezeu nu permite acest lucru.

Daca tatal si mama se gândesc mai profund, pot sa afirme cu demnitate sfânta ca în aceasta legatura nu sunt numai ei doi, ci exista împreuna cu ei si un al treilea. Acesta este însusi Dumnezeu, Creatorul. Caci ceea ce îl face într-adevar pe om deosebit de toate celelalte vietuitoare este sufletul nemuritor care este dat copilului nu de catre parintii lui, ci de însusi Dumnezeu. Tatal si mama dau din ceea ce au esential: germenul vital al trupului lor. În acest germen se afla ascunse toate capacitatile spirituale si însusirile de caracter ale viitorului om. Dar, Dumnezeu este acela care-i creaza sufletul nemuritor. Într-adevar, este vorba aici despre tripla si sfânta armonie. Tatal si mama colaboreaza cu Dumnezeu pentru ca pe pamânt sa se nasca o noua viata umana.

Începând cu stramosii nostri, toti oamenii si-au primit viata în felul acesta. Numai sfânta Fecioara l-a conceput pe Fiul sau fara colaborarea unui tata pamântesc. Aceasta minune s-a întâmplat datorita vointei lui Dumnezeu: "Sfântul Duh va coborî asupra ta si puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea si Sfântul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". Asadar, Isus Cristos este într-adevar om-Dumnezeu. Dumnezeu din partea lui Dumnezeu-Tatal si om din partea Mamei sale, preasfânta Fecioara Maria.

Dar noul nascut trebuie sa se renasca pentru a deveni copilul lui Dumnezeu si astfel, trebuie educat sa devina membru al Împaratiei lui Dumnezeu. Pentru ca parintii sa-si poata îndeplini aceasta datorie grea, dar sfânta, Dumnezeu îi sfinteste prin sacramentul Casatoriei. Conform orânduirii lui Dumnezeu, aceasta alianta dintre barbat si femeie este indisolubila. Aceasta ni s-a revelat din partea lui Dumnezeu înca din timpurile starii paradisiace si a fost întarita de Fiul sau. Prin urmare, cei care în sacramentul casatoriei îsi jura fidelitate reciproca, nu se mai pot desparti. Biserica, de-a lungul istoriei sale de doua mii de ani, nu a desfacut nici o casatorie valid încheiata si consumata în actul conjugal. Nici nu ar putea sa o faca!

Si totusi, întâlnim adesea divorturi. În aceste cazuri este vorba despre divortul civil al celor casatoriti, conform legilor civile ale statului respectiv si nu este vorba de desfacerea casatoriei religioase. Barbatul si femeia sunt obligati, prin legea civila, sa se prezinte si în fata forurilor civile competente atunci când vor sa încheie o casatorie. Aceasta are numai câteva urmari juridice. Femeia va primi numele sotului, starea lor materiala noua va fi definita din punct de vedere juridic etc. Daca statul "desface" o casatorie, el desface numai ceea ce a legat în prealabil cu ocazia casatoriei civile si nimic altceva. În fata lui Dumnezeu însa, cei casatoriti ramân strâns legati unul de altul pâna îi va desparti moartea.

Iar acum, gândeste-te putin: ce înseamna pentru un tata momentul când ia copilul în brate si spune: "Acesta este copilul meu, eu i-am dat viata. Un înger trimis de Dumnezeu îl va ocroti toata viata. Cristos s-a jertfit si pentru copilul meu si pe el l-a invitat la bucuria împ?ratiei cerurilor". Cu o astfel de stima sa stai mereu în fata demnitatii paterne! Gândeste-te ca poate si tu esti menit sa devii tata, sa dai viata, la rândul tau, altor locuitori ai împaratiei cerurilor.

 

Demnitatea umana

Sa ne oprim acum un moment si sa ne întrebam: ce este de fapt omul pe care Dumnezeu l-a înaltat atât de mult încât la facut sa fie în stare sa colaboreze cu Dumnezeu în activitatea sa creatoare? Viata si-o are din unirea sufletului si a trupului. Sufletul îl face sa devina imaginea lui Dumnezeu. El provine de la Dumnezeu, este creatura lui, iar Dumnezeu îl stapâneste. Trupul si sufletul se îmbina în mod minunat. Omul trebuie sa îsi atinga scopul sau vesnic cu ajutorul celor doua facultati spirituale: intelectul si vointa libera, adica responsabilitatea personala. Trebuie sa stapâneasca lumea creata de Dumnezeu: natura si pe sine însusi.

Pacatul stramosesc a tulburat însa ordinea creata de Dumnezeu în oameni. Fortele superioare si inferioare omului tind spre telul propriu, trecând peste orice ordine sau moderatie. Mai ales natura senzuala a omului se revolta împotriva sufletului. Dumnezeu, însa, vine si aici în ajutorul nostru. Prin poruncile sale pune în ordine natura conturbata a omului si exagerarile sale, iar prin harul sau ne da putere ca sa putem respecta aceste porunci. Ele sunt obligatorii pentru toti oamenii. "Cinsteste Persoana lui Dumnezeu, numele sau si Ziua Domnului". În felul acesta am putea rezuma poruncile scrise pe prima tabla a legii data lui Moise. Prin poruncile de pe cea de-a doua tabla, Dumnezeu vrea sa ne ocroteasca de abuzurile sexuale si porunceste ca viata sexuala sa fie rânduita spre slujirea vietii umane. Asadar, pentru baieti aceasta ar însemna: fii mereu pudic, caci aceasta virtute îti apara curatia vietii. Stapâneste-ti instinctele si respecta persoanele de alt sex. Prin porunca a saptea si a opta Dumnezeu apara lucrurile personale si adevarul fara de care ar deveni imposibila viata sociala, specifica omului. Ultimele doua porunci completeaza pe cea de-a sasea si de-a saptea: opresc chiar si dorinta pacatoasa.

 

Rugaciune pentru tata

Doamne, prin colaborarea ta atotputernica, tatal meu a contribuit la nasterea mea în lume. Cât de recunoscator trebuie sa fiu fata de tatal meu! Framântat de grijile ce si le face pentru mine, a devenit carunt, iar fata si fruntea îi sunt brazdate. Lucreaza neobosit pentru familia sa de dimineata si pâna seara târziu. Usureaza-i grijile care-l apasa. Vreau sa-l respect, sa-l iubesc si vreau sa ascult de el si de mama mea. Si pentru faptul ca acum în anii tineretii mele, nu-i chiar usor sa fiu ascultator, îmi aleg ca model pe Fiul tau dumnezeiesc care a ascultat de Maria si de Iosif, la Nazaret, timp de 30 de ani.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/tineri.asp?vorbabaieti=3
Vă rugăm să respectați drepturile de autor