www.profamilia.ro /tineri.asp?vorbabaieti=2
 
 TINERI   /   COPII 

O vorba sincera cu baie?ii
achizitionare: 28.09.2003; sursa: Editura Presa Buna

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior TU SI MAMA TA

Închipuieste-ti ca în casa vecinului s-a nascut un nou copil si fratele tau mai mic te întreaba: "De unde a venit papusa?" Ce-i raspunzi? Sper ca nu-i spui ca l-a adus barza, caci pe moment te-ar crede, dar nu peste mult timp se va îndoi. Eu i-as da îndata raspunsul corect: de la Dumnezeu. Acesta este raspunsul corect, caci sufletul nemuritor care îl deosebeste pe om de orice alta fiinta provine de la Dumnezeu. Deocamdata nu este cazul sa spui mai mult fratiorului tau caci, ca si cum ai vrea sa-i explici o problema grea de matematica, ar întelege prea putin.

 

Taina vietii

Problema este alta, daca este vorba de un baiat mai mare. El are deja dreptul ca sa cunoasca aceasta taina mare: cum creaza Dumnezeu fiintele deci, si pe om. Caci, într-adevar, este minunat faptul ca Dumnezeu a dat tuturor vietuitoarelor un germen care sa transmita viata. Seamana, de exemplu, o samânta de mar în pamânt, apoi ocroteste rasadul fraged si, nu peste mult timp, se va întari si va creste un copac mare. Aceasta este minunea, taina lui Dumnezeu în natura.

Aceasta minune este si mai mare în cazul omului. Dintr-un germen viu, mic de tot, care fara microscop nu se vede, se va forma omul. Aceasta viata noua creste si se dezvolta în sânul mamei, sub inima ei. În acest germen atât de mic se afla tot ceea ce îl va face pe om ca mai târziu sa devina barbat sau femeie, o fiinta de sine statatoare.

De obicei, noi oamenii spunem atât de simplu: are ochii albastri, iar culoarea parului a mostenit-o de la mama sa. Dar explicatia acestei transmiteri înca nimeni nu a reusit s-o lamureasca pe deplin. Biologii spun ca planul trupului, al sufletului si al caracterului se afla deja prezent în acea celula unica înca de la început. Dar cum se poate ascunde un om întreg în acest mic germen nu mai putem întelege. Este suficient sa ne gândim, de pilda, la geniul muzical al lui Mozart, la talentul artistic al lui Rubens sau la cunostintele vaste ale lui Pasteur. Trebuie sa ne plecam cu stima în fata acestei taine care ne-a fost data de bunul Dumnezeu. Este vorba de o taina dumnezeiasca în aurora vietii noastre.

Biserica nu este scrupuloasa în acest domeniu. Chiar si pe copiii purtati în brate îi învata sa se roage repetând cuvintele Elisabetei: "Si binecuvântat este rodul trupului tau!" Si noi la rândul nostru amintim în rugaciunile noastre de fiecare zi ca Isus este rodul trupului mamei sale sfinte. Sau gândeste-te, de pilda, la misterele de bucurie ale sfântului Rozariu; în acestea ne amintim ca sfânta Fecioar? Maria a zamislit copilul de la Duhul Sfânt; vizitând-o pe Elisabeta, l-a purtat în sânul ei si, în cele din urma, l-a nascut la Betleem într-un grajd sarac.

 

Cum se dezvolta copilul

Cât timp ramâne copilul în sânul mamei? Sa-l urmarim din nou pe Isus! A doua persoana divina, Isus Cristos, s-a nascut din preasfânta Fecioara Maria. Si el, înainte de nastere, a fost purtat în sânul mamei sale timp de noua luni. Momentul în care Dumnezeu i-a adus la cunostinta sfintei Fecioare ca va deveni mama lui Dumnezeu se celebreaza în fiecare an în Biserica. Aceasta solemnitate se numeste Buna-Vestire si se celebreaza la 25 martie. Isus Cristos s-a nascut la Betleem. Biserica celebreaza aceasta solemnitate la 25 decembrie. De la 25 martie pâna la 25 decembrie avem exact noua luni, timp în care copilul dumnezeiesc a trebuit sa creasca si sa se dezvolte în sânul mamei sale.

Celula conceputa despre care am vorbit mai sus este fiinta umana vie. Ea este foarte mica la început, dar se dezvolta repede si creste din ce în ce mai mare. Dupa o luna are deja lungimea de 8 centimetri, iar în a doua luna încep deja sa se dezvolte membrele si unele parti ale capului. Pe la sfârsitul lunii a cincea, mica fiinta are deja o marime de aproximativ 25 centimetri, si începe sa faca primele miscari, datorita carora mama simte ca nu e singura. Începând cu acest timp se poate observa si în exterior la o mama ca-si poarta copilul în sânul ei. Despre o asemenea mama se spune ca este gravida sau ca asteapta un copil.

Cât de urâta si vulgara este atitudinea acelora care, vazând o asemenea mama, încep sa faca glume prostesti! Ca si cum ar fi uitat ca si mama lor i-a purtat odata la fel, în sânul ei. Cred ca acesti nechibzuiti, înainte de toate, se dispretuiesc pe ei însisi.

Daca te întâlnesti cu o asemenea mama, fii cuviincios si cavaler fata de ea; cedeaza-i locul în autobuz sau în tramvai; daca are bagaje mari, ajut-o! Chiar roaga-te pentru ea si pentru copilul ei! Prin aceasta o cinstesti pe mama ta.

 

Ceasul nasterii

Mica fiinta umana are deja noua luni. În timpul acestor noua luni a fost hranita de mama sa cu sângele ei propriu printr-un cordon care face legatura cu ombilicul copilului. Acest cordon îl leaga pe copil de trupul mamei. La nastere, se taie fiindca nu mai este nevoie de el. Copilul este deja capabil de viata si în afara trupului mamei. El vine în aceasta lume, se naste. Desigur, mama are dureri mari când copilul se rupe din sânul ei, caci timp de noua luni au trait într-o simbioza completa. Se stie ca uterul mamei se continua spre exterior cu un canal cilindric numit vagin. Orificiul vaginal se afla în parteainferioara a abdomenului. Copilul trebuie sa iasa pe aceasta cale. Mamele, atunci când li se apropie ceasul nasterii, merg la spital pentru a avea parte de asistenta unui medic specializat. Acesti medici se numesc ginecologi. Înainte, când mama nastea acasa, rolul medicului era suplinit de catre moasa.

Sunt mame care îsi jertfesc viata la nasterea copiilor lor pentru ca ei sa ramâna în viata. Desi, de multe ori, mama s-ar putea salva prin moartea copilului, totusi nu o face. Când am vorbit odata copiilor despre aceasta, ochii unui baiat de 13 ani s-au umplut de lacrimi. Mai târziu am aflat ca mama sa murise la nasterea lui. L-am consolat, asigurându-l ca poate sa fie mândru oricând de mama sa eroina.

 

Cât de mareata este dragostea de mama

Sunt mereu cuprins de emotie când particip la vreo cununie în biserica. Atât mireasa cât si mirele, la întrebarea preotului, pronunta acel "da" valabil pâna la moarte. Totusi, mi se pare ca acel "da" pronuntat de mireasa nu este atât de simplu. El exprima nu numai fidelitatea fata de barbatul ei, dar si acceptarea suferintelor care o asteapta la nasterea si cresterea copilului ei. Exprima chiar, daca este cazul, dispozitia de a-si da viata pentru copil. Si mama ta a pronuntat odata acest "da".

Stiinta medicala a facut mari progrese. Astazi, sunt metode prin care suferintele mamei la nastere se pot diminua din ce în ce mai mult, desi nu este posibila înlaturarea lor totala. Aceasta este radacina cea mai adânca si, totodata, explicatia pentru care mama îsi iubeste atât de mult copilul. Degeaba arunca altii cu pietre în copilul strengar si rau, ea vede în el pe acela care l-a nascut. Si câte nu face o mama pentru copilul ei! Înainte de toate, îl hraneste cu laptele ei, cu acel lichid pretios care se aduna în mamelele ei dupa nasterea copilului. Aceasta este hrana cea mai buna si cea mai importanta de care are nevoie copilul nou-nascut (de aceea se numeste si sugar).

Te-ai gândit vreodata câte a facut si câte face mama ta pentru tine? Chiar daca trebuie sa te pedepseasca, o face din dragoste, caci vrea sa te educe bine. Nu de mult, am citit într-un ziar un articol ce se referea la dragostea materna. S-a întâmplat dupa al doilea razboi mondial. O mama si-a oferit un ochi unui soldat pentru ca, cu banii câstigati, sa poata plati scolarizarea copilului ei de 11 ani. Iata dragostea de mama!

Stiu ca la vârsta ta, baietilor le este rusine sa-si exprime simtamintele; totusi, daca ai ocazia, spune-i mamei tale ca îi multumesti din toata inima pentru tot ce a facut pentru tine. Ajung doar câteva cuvinte. Inima mamei tale va întelege ce este în inima ta. Nu uita sa o feliciti de Ziua Internationala a Femeii! Si te-ai gândit oare vreodata ca aniversarea ta este mai mult sarbatoarea mamei tale care ti-a dat viata? Îmi plac acei baieti care, cu ocazia aniversarii lor, desi asteapta o mica atentie, un cadou, îsi aduc aminte si de mamele lor, oferindu-le câteva flori.

 

A doua nastere

A doua nastere! Poate ca ti se pare curios sa auzi aceste cuvinte, dar toti cei care vor sa devina copiii lui Dumnezeu, trebuie sa se nasca din nou. Mântuitorul spune lui Nicodim ca toti cei care vor sa intre în Împaratia lui Dumnezeu trebuie sa se renasca. Nicodim, în felul sau naiv de a gândi, a înteles mai întâi cuvintele lui Cristos literar si a întrebat mirându-se: "Cum se poate naste omul din nou daca a îmbatrânit deja, doar nu se poate întoarce în sânul mamei sale ca sa se nasca din nou!" Cristos însa i-a explicat: "Daca cineva nu se naste din apa si Duh Sfânt nu va intra în Împaratia lui Dumnezeu".

Viata naturala ai primit-o de la mama ta. Dupa aceea ai fost dus la biserica, unde preotul te-a botezat cu apa, în Duhul Sfânt. Prin acest botez ai fost renascut din punct de vedere spiritual si ai devenit copilul lui Dumnezeu prin mijlocirea Bisericii. Duhul Sfânt te-a pecetluit, harul lui Cristos te-a curatit de orice pacat si, în sfârsit, ai devenit membru al Bisericii sale. A sadit în sufletul tau germenul virtutilor dumnezeiesti astfel încât sufletul a fost pecetluit pentru Dumnezeu pe veci.

Sa nu uiti ziua în care, prin botez, ai fost renascut ca fiu al lui Dumnezeu. De atunci poti sa-l invoci pe Dumnezeu spunând: Tata, eu sunt copilul tau.

Mama noastra pamânteasca ne-a dat viata pamânteasca, iar mama noastra sufleteasca - Biserica - botezându-ne, ne-a dat viata vesnica. Asa cum o iubim si o cinstim pe mama noastra pamânteasca, la fel trebuie sa iubim si sa cinstim Biserica: sa fie slava lui Dumnezeu, care prin harul sau ne-a chemat în Biserica sa. Niciodata nu vreau sa ma despart de mama mea spirituala.

 

Rugaciune pentru mama

Doamne, prin grija Providentei tale, mama mi-a daruit viata. Fara ea nu as exista. Vreau sa fiu totdeauna recunoscator fata de ea si niciodata sa nu uit suferinta pe care a îndurat-o pentru mine. M-a îngrijit zi si noapte, mi-a ocrotit trupul si sufletul. Tata ceresc, ea mi-a vorbit pentru prima data despre tine, si tot ea m-a învatat pentru prima data sa ma rog. Binecuvânteaz-o din belsug pentru tot ceea ce a facut. Eu n-as putea sa-i multumesc îndeajuns. Vreau sa-i fac bucurie în toata viata mea si sa stau cu respect în fata ei!

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/tineri.asp?vorbabaieti=2
Vă rugăm să respectați drepturile de autor