www.profamilia.ro /tineri.asp?calauziri=04
 
 TINERI   /   COPII 

Calauziri pentru cresterea si educarea ortodoxa a copiilor
achizitionare: 15.06.2005; sursa: www.sfantamaria-dallas.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

DEPARTE DE MINCIUNA

În capitolul precedent am vorbit despre modul în care trebuie sa cultivam în inima copiilor virtutea ascultarii si despre mijloacele ce trebuiesc folosite pentru a reusi aceasta. În continuare vom arata cum sa le inspiram copiilor dragostea de adevar, cum sa îi învatam sa pretuiasca adevarul si sa evite minciuna.

Nevoia de adevar si iubirea fata de acesta sunt elemente adânc sadite în om si deci si în copil. Pacatul stramosesc, cu toate ca a tulburat si a slabit simtul adevarului, nu a reusit sa îl stinga definitiv. Chemarea catre adevar a persistat în om. Aceasta chemare se manifesta în copil prin acea dorinta nesfârsita de a cunoaste totul. De aceea, copilul întreaba despre toate. Si orice raspuns din partea celor mari este acceptat ca fiind adevarat. În puritatea sa copilul nu cunoaste minciuna si prefacatoria. Mai târziu, îi este rusine si se înroseste nu numai când el, din graba sau din necugetare, spune vreo minciuna, ci si atunci când îi aude pe cei mari mintind.

Iubirea pentru adevar este sadita în sufletul copiilor de însusi Dumnezeu. Trebuie însa ca aceasta vocatie naturala sa fie ajutata sa se dezvolte si sa se întareasca. Aceasta este lucrarea destinata parintilor. Cum sa o reuseasca? Primul lucru pe care trebuie sa îl faca este sa îi povatuiasca de la cea mai frageda vârsta. Cum se poate realiza aceasta? Sunt trei reguli de baza:

a) Sa îi învatati pe copiii vostri sa iubeasca adevarul, gândindu-se la Dumnezeu. Copilul trebuie sa stie ca Dumnezeu, care este Adevarul cel vesnic si neschimbat, doreste ca si noi sa spunem întotdeauna adevarul. Numai atunci copilul va urî minciuna când va întelege ca si Dumnezeu o uraste si o condamna. Numai iubirea de adevar, care se întemeiaza pe credinta si iubirea fata de Dumnezeu, va putea sa treaca prin orice încercare.

b) Sa va purtati cu copiii vostri cu simplitate si sinceritate. Sa credeti în spusele lor, daca sunteti siguri ca nu spun minciuni. Nu le cereti niciodata sa jure, pentru a va încredinta de adevarul celor afirmate. Daca aveti vreo îndoiala în ceea ce priveste adevarul afirmatiilor lor, nu o aratati din prima clipa. Încercati sa va asigurati ca acesta a spus într-adevar o minciuna. Si daca acest lucru s-a întâmplat, chemati-l lânga voi, priviti-l în ochi cu seriozitate dar si cu iubire si spuneti-i urmatoarele: "Dumnezeu ne cere sa spunem adevarul. El este Atotstiutor, cunoaste si cele mai ascunse gânduri ale noastre, si uraste pe aceia care spun minciuni". Pe fata copilului va apare îndata înrosirea provocata de rusine. Va spune adevarul si nu va mai minti niciodata.

c) Sa aratati întotdeauna fata de copiii vostri ca si voi iubiti si respectati adevarul. Sa fiti sinceri si directi în tot ceea ce faceti. Mai întâi de toate sa cinstiti adevarul dumnezeiesc, credinta si legea lui Dumnezeu. Nu va aratati niciodata neglijenti sau nepasatori fata de credinta. Nu dati niciodata ocazia copiilor vostri sa auda expresii de genul: "nu este necesar sa creada cineva în Dumnezeu, este de ajuns sa fie un om cinstit". Prin astfel de exprimari, care din pacate se aud foarte des, se imprima un duh de minciuna de sine, duhul celui viclean. Daca veti pronunta în fata copiilor astfel de conceptii gresite si mincinoase, veti distruge în inima lor orice sentiment de respect si de iubire fata de adevarul de credinta si fata de orice alt adevar.

Daca într-adevar ar fi acelasi lucru pentru Dumnezeu ca noi sa avem o conceptie gresita sau corecta fata de El si adevarul Sau, sa marturisim, dupa judecata noastra, ca fiind adevarata sau mincinoasa credinta crestina, atunci de ce omul s-ar mai interesa de adevar în viata de zi cu zi? Daca Dumnezeu îi accepta în acelasi mod si pe cel care Îl marturiseste corect, si pe cel care Îl neaga sau se îndoieste de El, daca nu exista nici o diferenta între sustinerea adevarului sau a minciunii, atunci cum se explica faptul ca adevarului i se acorda atâta importanta în viata de zi cu zi?

Si daca, în sfârsit, au dreptate aceia care spun ca nu exista credinta revelata de Dumnezeu, sau cu alte cuvinte, daca Dumnezeu nu a binevoit sa ne reveleze adevarul, care priveste cele mai importante chestiuni de viata, atunci cum mai putem cere de la oameni - si prin urmare si de la copii - sa spuna adevarul în toate chestiunile minore ale vietii de zi cu zi?

De aceea, parintilor, daca vreti ca pruncii vostri sa iubeasca adevarul omenesc, învatati-i mai întâi sa nutreasca un mare respect fata de adevarul dumnezeiesc. Nu permiteti sa intre în inimile voastre si nici ale lor neglijenta si nepasarea fata de credinta ortodoxa si fata de Biserica. Copiii, daca observa ca voi tratati cu superficialitate adevarurile credintei crestine si canoanele Bisericii, sau daca observa ca va prefaceti când e vorba despre viata crestina, atunci îsi vor însusi si ei acelasi comportament si nu vor mai crede în cele spuse de voi.

Sa fiti asadar pentru copiii vostri un exemplu de iubire fata de adevarul crestin si fata de credinta. Iar aceasta dragoste sa le-o transmiteti si lor. Numai asa vor iubi adevarul. Însa si în celelalte situatii sa fiti sinceri si cinstiti. Sa va paziti de minciuna si de prefacatorie. Pentru ca daca ei vor observa ca îi înselati pe ceilalti într-un fel sau altul, ca va folositi de viclenii si ipocrizii, ca nu sunteti sinceri în relatiile voastre - de exemplu va prefaceti în fata cuiva ca îi sunteti prieten si apoi, dupa ce pleaca, începeti sa îl criticati si sa îl condamnati - puteti fi siguri ca si copiii se vor purta la fel, atât cu voi cât si cu altii.

Daca doriti deci ca ei sa devina oameni iubitori de adevar, de sinceritate si de onestitate, straduiti-va mai întâi voi - si când este vorba despre credinta si în general în tot comportamentul vostru - sa va distingeti prin evitarea minciunii, a ipocriziei, a servilismului, a vicleniilor. În toate manifestarile voastre sa fiti sinceri, directi, demni si credibili.

Cultivând astfel, pe de o parte, în inimile copiilor vostri respectul si iubirea fata de adevar, trebuie, pe de alta parte, sa va luptati voi însiva, cu toate puterile, împotriva minciunii. Sa îi învatati pe copiii vostri, de la cea mai frageda vârsta, sa urasca minciuna, sa cunoasca faptul ca Dumnezeu este Adevarul si ca orice minciuna este un pacat. Copiii ar trebui sa ajunga sa evite minciuna, nu pentru faptul ca ar fi pedepsiti, daca ar fi descoperiti, ci pentru faptul ca Dumnezeu o condamna si nu o poate suferi.

Aratati-le copiilor, prin cuvintele Sfintei Scripturi, cât de urâta este minciuna în fata ochilor Adevaratului si Dreptului Dumnezeu: "naravul omului mincinos este ocara si rusinea lui este cu el pururea" (Sirah 20,27). Sa îi învatati ca minciuna este inspirata de diavol si de aceea Domnul spune ca acesta, diavolul, "este mincinos si tatal minciunii" (Ioan 8,44). Prin urmare, copiii care spun minciuni îl imita pe satana si se aseamana cu el.

Nu neglijati nici cea mai mica minciuna a copiilor vostri. Daca pruncul a facut o greseala pentru prima data, pe care însa a recunoscut-o imediat, iertati-l, sau daca greseala este grava, pedepsiti-l usor. Explicati-i în acelasi timp ca l-ati iertat sau l-ati pedepsit mai usor numai si numai pentru ca a avut curajul sa marturiseasca imediat fapta sa.

Aceasta însa nu trebuie sa devina o regula, deoarece se poate întâmpla un rau dublu. Mai întâi, copilul ar putea sa înceapa sa nu mai dea atentie greselilor sale. Iar în a doua situatie, el se poate obisnui sa spuna adevarul numai atunci când prevede un oarecare avantaj, si nu s-ar sfii sa ascunda adevarul, atunci când crede ca marturisirea i-ar putea aduce vreo pedeapsa.

În cazul în care copilul a savârsit o greseala si în plus a mai încercat sa si minta, trebuie pedepsit de doua ori - explicându-i-se în acelasi timp - o data pentru greseala si o data pentru minciuna. În cazul în care copilul, din razbunare sau din rautate a aruncat vina pe altcineva, pe vreun frate mai mic sau mai mare, trebuie pedepsit si pus sa îsi recunoasca minciuna în fata tuturor. Astfel este prevazut de morala crestina.

Niciodata, în nici o situatie, sa nu încercati sa îi înselati pe copii. Si nici celor din jur sa nu le permiteti acest lucru. De multe ori parintii, ca sa îl linisteasca pe copilul plângacios, îl sperie cu diverse lucruri închipuite sau îi promit lucruri pe care nu i le dau niciodata. Cât de mult rau face aceasta! Copilul întelege foarte curând ca a fost înselat. Încrederea sa în cuvintele parintilor este zdruncinata, iar sentimentul de pretuire a adevarului este slabit.

Nu îi aduceti pe copii în situatia de a spune minciuni pentru a scapa îngroziti de bataie. De exemplu, daca el a facut o greseala, sa zicem ca a spart ceva, si voi strigati furiosi si va repeziti catre el cu mâna ridicata, spunând: "Tu ai facut asta? Sa vezi tu acuma ce ai sa patesti!", este aproape sigur ca în aceasta situatie copilul va fi gata sa spuna o minciuna, pentru a se salva de bataie.

Ce sa mai spunem de acei parinti care zâmbesc, se mândresc sau îl lauda pe copilul lor pentru minciunile "destepte" pe care le scorneste. Sau cum sa îi catalogam pe aceia care îi îndeamna ei însisi pe copiii lor sa spuna minciuni, învatându-i cum sa îsi însele profesorii sau pe alti oameni, pentru a scapa nepedepsiti dintr-o situatie dificila? Astfel de parinti sunt adevarate exemple de coruptie pentru copiii lor. Ei vor ajunge nu numai sa spuna minciuni, dar si sa înjure, sa fure si sa faca orice rau.

Sa ne fie deci foarte clar ca cel care nu considera minciuna ca fiind un pacat va fi în stare mai târziu sa fure si sa însele. Cel care este necinstit în cuvânt este necinstit si în fapte. V-am aratat asadar, parintilor, cum sa cultivati în sufletele copiilor vostri respectul si iubirea pentru adevar, si dezgustul pentru minciuna. Sa ne amintim mereu regulile pe care le-am mentionat, si sa le aplicam în mod constiincios.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/tineri.asp?calauziri=04
Vă rugăm să respectați drepturile de autor