www.profamilia.ro /soti.asp?planificare=3
 
 SO?I   /   PARIN?I 

Planificarea familiala dupa morala catolica
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 18.03.2003; sursa: Editura Presa Buna

Castitatea conjugala presupune credin?a oi sacrificiuCuprinsMalthusianism oi neomalthusianism
Reglementare nasterilor

Pentru Biserica exista problema reglementarilor nasterilor, dar ca problema numai a cuplului conjugal, ca problema familiala. Biserica se straduieste sa rezolve aceasta problema, tinând cont întotdeauna de legile morale si fara a trada spiritul evangheliei. Deja Conciliul semnala prezenta unei atari probleme: "Conciliul stie ca sotii, în stradanie lor de a-si orândui armonios viata conjugala sunt adesea stingheriti de unele conditii ale vietii de astazi si pot ajunge în situatii în care, numarul copiilor nu poate fi sporit, cel putin pentru o vreme!" (6). În reglementarea nasterilor însa, sotii nu pot proceda dupa bunul plac: "În ultima instanta sotii sunt aceia care trebuie sa hotarasca, în fata lui Dumnezeu în aceasta privinta. În modul lor de a actiona, sotii crestini trebuie sa fie constienti ca nu pot proceda dupa bunul lor plac, ci trebuie totdeauna sa fie calauziti de constiinta lor, constiinta care trebuie sa se conformeze legii divine, ascultând de magisteriul Bisericii, care interpreteaza în mod autentic aceasta lege în lumina Evangheliei" (7).

Magisteriul Bisericii si-a spus clar si definitiv cuvântul în aceasta privinta prin enciclica Papei Paul VI, Humanae vitae din 25 iulie 1968. În continuare vom urma directivele acestui document fundamental în prezentarea pozitiei Bisericii catolice cu privire la reglementarea nasterilor. Enciclica recunoaste ca sunt motive pentru care sotii nu pot si nici nu trebuie sa primeasca toti copiii care pot veni pe lume. Motivele pot fi variate: de ordin social, economic, medical: starea sanatatii, sau se prevede ca va fi adus pe lume un copil bolnav sau handicapat, conditii de munca, de locuinta, mai ales în mediul urban s.a.m.d. Biserica în trecut nu si-a pus aceasta problema fiindca în societatea agrara nu existau problemele din societatea actuala urbanizata. Dar Biserica nu a reprosat niciodata vreunei familii faptul ca nu a adus pe lume toti copiii posibili. Biserica s-a multumit sa faca ceea ce face si astazi, si anume, sa-i elogieze pe sotii care, "printr-o hotarâre bine gândita, luata în comun, primesc cu generozitate sa creasca în mod corespunzator chiar si un numar mai mare de copii" (8). Decizia în stabilirea numarului copiilor revine sotilor si nu autoritatilor politice. Guvernantilor li se adreseaza un apel de a nu recurge la masuri radicale si nedemne de om pentru a rezolva problema demografica, masuri care decurg dintr-o conceptie materialista cu privire la om si la viata. Sotii sunt cei care judeca si decid, dar nu în sensul ca ei judeca si decid daca legile morale, interpretate de Biserica sau metodele de reglementare a nasterilor propuse de Biserica sunt bune sau nu, deoarece constiinta individuala nu poate judeca legea, ci trebuie sa se supuna ei. Sotii trebuie sa judece în aceasta situatie nu dupa criterii personale subiective, ci dupa criterii obiective asa cum stabileste învatatura Conciliului: "Atunci când este vorba de a pune de acord dragostea conjugala cu transmiterea responsabila a vietii, moralitatea comportamentului nu depinde numai de sinceritatea intentiei si de aprecierea motivelor, ci ea trebuie determinata dupa criterii obiective ce decurg din natura persoanei umane si a actelor ei, criterii ce respecta semnificatia totala a daruirii reciproce si a procrearii umane în contextul adevaratei iubiri; acest lucru nu este posibil decât daca este cultivata cu sinceritate virtutea castitatii conjugale. Întemeiati pe acest principiu, fiilor Bisericii nu le este îngaduit, în reglementarea procrearii, sa mearga pe cai ce sunt condamnate de Magisteriu, în interpretarea legii divine" (9). Sotii judeca în constiinta daca sunt motive suficiente pentru a recurge la metodele indicate de Biserica spre a reduce numarul copiilor. Aceasta judecata nu trebuie sa se lase influentata nici de egoism, nici de capriciu, nici de mentalitatea curenta, nici de sugestiile pasiunii. "Viata umana trebuie considerata nu numai sub aspectele ei partiale - de ordin biologic, psihologic, demografic, sociologic - ci în lumina unei viziuni integrale a omului, nu numai naturale si pamântesti, dar totodata supranaturale si vesnice" (10).

Enciclica Humanae vitae scoate si ea în evidenta cele doua scopuri ale actului conjugal despre care vorbeste Conciliul. Ele nu se pot disocia: "Prin daruirea personala reciproca... sotii tind la comuniunea persoanelor lor, prin care se îmbogatesc reciproc, prin care colaboreaza cu Dumnezeu în vederea nasterii si educarii unei noi vieti!" (11).

Aceste doua aspecte esentiale si de nedesfacut sunt expresia vointei lui Dumnezeu, sunt legi înscrise în fiinta barbatului si a femeii si numai respectându-le pe amândoua, actul conjugal îsi pastreaza integral sensul de iubire reciproca si adevarata. Orice act conjugal trebuie sa ramâna deschis transmiterii vietii. În felul acesta sotii recunosc ca ei nu sunt proprietarii izvoarelor vietii, ei simpli colaboratori ai lui Dumnezeu.

Prin urmare, tot ceea ce împiedica procrearea, tot ceea ce în mod intentionat si artificial face actul conjugal nefecund constituie pacat. Astfel Biserica condamna onania (coitus interruptus), mijloacele fizice si cele chimice de împiedicare a conceperii - prezervativele, anticonceptionalele, sterilizarea provizorie sau definitiva atât a barbatului cât si a femeii, avortul - ca mijloace de reglementare a nasterilor. Actele conjugale prin care este împiedicata fecunditatea nu pot fi justificate invocând motivul ca din doua rele se alege raul cel mai mic, deoarece nu este îngaduit nici pentru cele mai grave motive sa savârsesti raul ca sa vina prin el binele. Uneori se face în favoarea folosirii contraceptivelor urmatoarea argumentatie: decât sa se faca avort, este preferabil sa se recurga la anticonceptionale. Argumentatia apartine unei mentalitati care îi recunoaste lui Dumnezeu numai jumatate din drepturile de proprietate asupra vietii, adica: îi recunoaste lui Dumnezeu dreptul asupra vietii, adica îi recunoaste lui Dumnezeu dreptul asupra vietii, dar nu si asupra mecanismelor delicate care stau la originea vietii. Atât avortul cât si contraceptia fac parte, la nivele diferite, dintr-o cultura care refuza viata si refuza invitatia dea fi simpli colaboratori ai lui Dumnezeu în transmiterea vietii. Ele au la baza orgoliul omului, care îsi asuma dreptul de a da sau de a lua viata. Fiecare act conjugal în care este blocata în mod voit transmiterea vietii contine în sine dezordine, este nedemn de persoana umana si, ca atare "este pacat". "Si ar fi o eroare a gândi ca un act conjugal, facut în mod voit nefecund, si ca atare în sine vinovat, poate deveni nevinovat printr-o viata conjugala fecunda în ansambul ei" (12).

Papa Paul al VI-lea, stabilind aceste lucruri, nu facea altceva decât sa reaminteasca doctrina morala pe care Biserica a profesat-o în întreaga sa istorie. Ea fusese amintita si de înaintasii sai. De pilda Papa Pius al XI-lea scrisese într-un document dedicat aceleiasi probleme: "Biserica catolica... proclama solemn prin cuvântul nostru ca orice mod de a uza de casatorie, în care, prin rautate omeneasca, actul este privat de puterea sa naturala de procreare, se îndreapta împotriva legii lui Dumnezeu si a naturii si ca cei care îndraznesc sa faca asemenea fapte se fac vinovati de pacat grav" (13).

Iar Pius al XII-lea în discursul catre moase: "Orice atentat din partea sotilor în savârsirea actului conjugal ori în dezvoltarea consecintelor sale naturale, atentat ca are drept scop privarea lui de forta care îi este înnascuta si împiedicarea procrearii unei vieti noi, este imoral".

În schimb, nu constituie pacat actele conjugale savârsite în perioade si la vârste din natura lucrurilor infertile. "Ele nu înceteaza sa fie legitime daca, din cauze independente de vointa sotilor se prevede ca vor fi nefecunde, deoarece ramân destinate sa întareasca unirea lor. De fapt, dupa cum atesta experienta, nu urmeaza o noua viata din fiecare unire conjugala. Dumnezeu a orânduit cu întelepciune legile si ritmurile fecunditatii care distanteaza nasterile" (14).

Nu exista vreo metoda artificiala de control al nasterilor lipsita de consecinte negative, mai mult sau mai putin grave, pe plan fizic pentru femeie si pe plan psiho-fizic pentru amândoi sotii. Deja întelepciunea pagâna ajunsese la concluzia ca ceea ce este imoral este întotdeauna vatamator: "Nici un lucru nu este folositor daca nu este conform moralei: nu pentru ca ceea ce este folositor e moral, dar pentru ca ceea ce este moral este folositor!" (15). "În plus avem motive sa ne teme ca barbatul, obisnuindu-se cu practicile anticonceptionale, sa sfârseasca prin a pierde respectul fata de femeie, si, fara a mai da atentie echilibrului ei psihic, sa ajunga sa o considere drept un simplu instrument de placere egoista si nu o însotitoare de viata, respectata si iubita" (16).

Documentul lui Paul al VI-lea reaminteste învatatura Bisericii cu privire la programarea si reglementarea nasterilor: abtinerea definitiva sau temporara de la raporturile conjugale.

"Daca asadar pentru a distanta nasterile exista motive serioase rezultând din conditiile fizice sau psihice ale sotilor sau din împrejurarile din afara, Biserica învata ca atunci este permis sa se tina cont de ciclurile naturale pe care le au functiile de reproducere pentru a uza de casatorie numai în perioadele infertile si a reglementa astfel nasterile fara a încalca câtusi de putin principiile morale" (17).

Aceasta metoda naturala, spre deosebire de metodele artificiale, este întotdeauna inofensiva întrucât nu lezeaza trupurile sotilor cu substante chimice sau cu alte instrumente întotdeauna daunatoare.

Zilele fertile ale ciclului menstrual la femeie sunt putine. Exista semne care permit sa fie identificata cu o anumita precizie aceasta perioada. Orice cuplu poate cunoaste aceste semne si cu ajutorul lor poate cunoaste care zile sunt fertile si care sunt infertile. Daca cuplul doreste sa evite sarcina va trebui sa se abtina de la raporturile sexuale în zilele de fertilitate sigura sau probabila. Aceste metode naturale, daca sunt folosite corect, dupa constatarile învatatilor au un grad înalt de siguranta.

Prima metoda de stabilire a perioadelor fertile si infertile a fost metoda Ogino-Knaus. Ulterior s-au descoperit si altele care sunt si mai sigure.

Paul al VI-lea subliniaza în enciclica sa ca luând aceasta pozitie nu face altceva decât sa-si împlineasca misiunea de Pastor Suprem al Bisericii pe care i-a încredintat-o Cristos: "Isus Cristos, încredintând lui Petru si apostolilor autoritatea sa dumnezeiasca si trimitându-i la toate popoarele sa învete poruncile sale, îi orânduia pastori si interpreti autentici ai întregii legi morale, adica nu numai ai legii evanghelice, dar si ai celei naturale. Deoarece si legea naturala este expresia vointei lui Dumnezeu, iar împlinirea ei cu fidelitate duce în egala masura la mântuirea vesnica a oamenilor" (18).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/soti.asp?planificare=3
Vă rugăm să respectați drepturile de autor