www.profamilia.ro /sftreime.asp?isuscristos=15
 
 SFÂNTA TREIME 

Isus Cristos
pr. Eugen Popa

achizitionare: 14.01.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ULTIMELE ZILE

Dupa spusele profetilor, Împaratia lui Dumnezeu trebuia sa înceapa în Ierusalim (cf. Is 2, 3). De aceea Isus se îndreapta spre acest oras care a rezistat cu încapatânare chemarii si iubirii Lui: "Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut sa adun pe fiii tai precum closca puii, dar tu nu ai vrut". (M 23, 27).

Hotarârea de a merge în Ierusalim a însemnat o cotitura deciziva în viata Sa. În momentul culminant al misiunii Sale, pacatul omenirii, pe care a venit sa-l ia asupra Sa, îl va prabusi. În Ierusalim Isus se gaseste fata în fata cu raul, contra caruia a luptat viata întreaga. Ce va face? Îsi va împlini cu hotarâre chemarea, vointa Tatalui, în supunere si iubire. stia ca Tatal poate face sa rasara Împaratia, chiar dintr-un trup chinuit, ca si spicul din samânta ce moare sub glie (cf. I 12, 24).

Isus va muri prin mâna oamenilor. Multi i s-au opus chiar de la început: Irodianii, partidul politic ce urma pe Irod; Fariseii care tineau cu rigoare legea lui Moise; casta liberala a mai marilor preotilor; aristocratia laica formata din batrânii poporului, si atâtia alti oameni din popor care nu voiau sa primeasca învatatura noua predicata de Isus, sufocând în sufletele lor vocea Spiritului, punându-se astfel în situatia imposibilitatii convertirii.

Toti acestia au uneltit contra lor Isus si l-au dus la moarte. O moarte prezisa de profeti (cf. Is 53), moarte pe care El a dorit-o si a primit-o de buna voie (cf. L 12, 5; M 26, 51-54).

Prin aceasta moarte, Isus se apropie si mai mult de viata noastra omeneasca, roasa de pacat, alunecând spre moarte. Astfel suferinta sau moartea noastra, unita prin credinta, abandon si iubire cu suferintele lui Isus, nu este o înfrângere. Ea primeste o semnificatie cu totul pozitiva; e gestul suprem de abandon, de credinta si iubire. "Dureroasa descompunere si pierderea de sine si a lumii sale, acceptate cu rabdare si iubire, ne unesc cu viata noastra" (P. Smulders).

Intrarea în Ierusalim a fost triumfala, în aclamatia multimii de galileeni, saracii patriei sale, care, la vestea sosirii lui Isus, îsi parasesc corturile de pe muntele maslinilor, unde s-au adunat pentru sarbatoarea pastilor, îi ies înainte, astern pe drum haine, ramuri de copaci si-i striga: "Osana Fiul lui David!"

Dar adevaratul început al Împaratiei, nu va fi acest triumf, ci moartea ceruta chiar de cei care îl aclama.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sftreime.asp?isuscristos=15
Vă rugăm să respectați drepturile de autor