www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=55
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Ecaterina de Siena (1347-1380)
Înva?ator al Bisericii - Patroana a Italiei

29 aprilie (calendarul latin)

Istoria omenirii oi a Bisericii cunoaote apari?ia unor genii, persoane înzestrate cu daruri extraordinare, care au intervenit, uneori chiar din copilarie, în diferite domenii de activitate oi au adus schimbari profunde: Sfânta Ecaterina de Siena este un fel de geniu în via?a spirituala oi în istoria Bisericii.

S-a nascut în ziua de 25 martie 1347, fiind al 24-lea copil al familiei Iacob oi Lapa Benincasa, umili boiangii din oraoul Siena. Parin?ii i-au dat numele de Ecaterina. La vârsta de oapte ani, dovedind o cunoaotere prematura a realita?ilor oi primejdiilor vie?ii, se obliga cu juramânt de a nu cunoaote alta iubire decât a lui Cristos: este ceea ce s-a numit "casatoria mistica a Ecaterinei". Ca acest act nu a fost rodul unei fantezii copilareoti o va dovedi întreaga ei via?a. Parin?ii încearca sa o determine sa se casatoreasca, insista, recurg la violen?a oi în cele din urma îi interzic sa mai iasa din casa. Timp de trei ani va duce o via?a de aspra de singuratate; munceote ca o servitoare, îoi impune posturi îndelungate, se înva?a sa doarma pu?in oi fara încetare se aude murmurul rugaciunilor prin care implora pe Dumnezeu sa îi daruiasca adevarata cunoaotere de sine, parere de rau pentru greoelile facute, întoarcerea pacatooilor oi pacea lumii dezbinate. Dupa trei ani de zile, tatal se resemneaza oi se declara de acord cu hotarârea fiicei sale.

Ea cere sa fie primita în rândul Ordinului al III-lea Dominican oi, în sfâroit, paraseote casa parinteasca. Oraoul era adesea câmpul de lupta între diferite familii, sau diferite grupari politice: strazile pline de rani?i, spitalele supraîncarcate, oamenii parca cuprinoi de turbare, o determina pe Ecaterina, alaturi de un grup de femei inimoase, sa iasa în strada oi sa porneasca la lucru. Organizeaza ajutorarea celor sinistra?i oi saraci, intra în spitale oi îndeplineote munci care erau rezervate barba?ilor oi femeilor în vârsta; ajunsa în fa?a unui lepros rau mirositor, pentru a-oi învinge repulsia ce o cuprinsese, se apleaca oi îi saruta picioarele desfigurate. Ranile, greuta?ile, lipsurile nu o dezgusta; în schimb apropierea de sufletele împietrite în rautate o face uneori sa leoine. Se ocupa de reeducarea fetelor decazute, evacueaza rani?ii din învalmaoala luptelor de pe strada, se apropie de muribunzi oi îi pregateote de moarte.

În 1369 este condamnat la moarte un tânar din Perugia pentru încercare de revolta: el se framânta îngrozitor oi din disperare blesteama pe Dumnezeu oi pe oameni. Cu o zi înainte de execu?ie, în celula intra o tânara de douazeci oi doi de ani, care îl invita sa se roage împreuna cu ea: rugaciunea aduce pacea oi credin?a în sufletul lui zbuciumat; cere sa se spovedeasca oi sa primeasca Sfânta Împartaoanie oi liniotit aoteapta sfâroitul. A doua zi, când ajunge la eoafod, tânara era acolo. Îi ia capul în mâinile ei delicate oi îi oopteote numele "Isus"; apoi "fratele meu dulce, e ziua nun?ii: peste pu?in vei începe via?a fara de sfâroit!"

Îndrazneote sa înfrunte mul?imea agitata, luând apararea evreilor oi a copiilor nelegitimi, dupa care se arunca cu pietre. Eroismul Ecaterinei ajunge la culme în timpul ciumei din 1374, când refuza sa paraseasca oraoul, alaturi de alte douazeci oi oapte de femei, cu care îngrijeote pe ciuma?i, cara în spate trupurile celor mor?i, ajuta la îngroparea lor. Când flagelul a încetat, conceta?enii ei îi rasplatesc munca oi jetfele cu vorbe de ocara oi insinuari rautacioase. Era ultima piatra pre?ioasa în coroana de merite a Ecaterinei. Cristos, Mântuitorul, îi apare într-o vedenie oi îi întipareote semnele ranilor Sale, la mâini, la picioare oi la coasta; Ecaterina va purta aceste rani pâna la moarte. Apoi îi spune: "De acum vei parasi chilia ta, oraoul oi ?ara. Eu voi fi cu tine oi te voi duce sa vorbeoti întregii lumi. Vreau sa te trimit la Episcopi, la conducatorii Bisericii oi ai creotinata?ii, pentru ca o femeie slaba sa dea de ruoine mândria celor tari."

În aceasta perioada, Italia era prada unor razboaie fratricide. Parintele creotinata?ii, Papa, era înca prizonier în castelul de la Avignon, oi când Urban al V-lea revine la Roma, este nevoit sa se întoarca la Avignon din pricina rascoalelor puse la cale de unele familii interesate. Urban al V-lea moare plin de triste?e oi îl urmeaza Grigore al XI-lea. Ecaterina merge din capitala în capitala de provincii oi de ?ari, fiind considerata o mesagera a Cerului. Ajunsa la Grigore al XI-lea, îi spune: "Ridica-te, fii barbat - î?i spun eu ca nu trebuie sa te temi de nimic." Grigore al XI-lea revine la Roma. Daca "exilul babilonic" al Bisericii a luat sfâroit, este darul lui Dumnezeu oi meritul Ecaterinei de Siena. Dar cu intrarea triumfala a Papei în Roma, nu a luat sfâroit misiunea Ecaterinei: trebuia începuta opera de refacere a vie?ii spirituale ajunsa într-o stare jalnica, atât în rândul credinciooilor, cât oi al clerului.

Ecaterina, neotiind sa scrie, dicteaza zeci de scrisori, uneori la mai mul?i secretari, scrisori adresate Papei, Episcopilor, regilor, condotierilor oi multor persoane simple. Ni s-au pastrat 307 dintre ele: sunt pline de în?elepciune, credin?a oi realism. De asemenea a dictat oi o carte: "Dialog despre Providen?a Divina", carte care l-a determinat pe Papa Paul al VI-lea, la 4 octombrie 1970, sa o declare pe Sfânta Ecaterina de Siena "Înva?ator al Bisericii".

Raspunzând chemarii Papei Urban al VI-lea, vine din nou la Roma pentru a-l ajuta în rezolvarea unor probleme însemnate. Aici se îmbolnaveote grav. În diminea?a zilei de duminica, 29 aprilie 1380, se adreseaza celor dragi care o încurajau: "Sa va iubi?i cu sinceritate unii pe al?ii", oi dupa ce mai rosteote odata numele "Isus", inima ei înceteaza a mai bate. Ecaterina de Siena paraseote pamântul, dar lasa prin via?a, scrisorile oi opera ei, un izvor de lumina oi de încurajare. În 29 aprilie 1461 a fost ridicata la cinstea altarelor, iar în 1939 a fost proclamata patroana principala a Italiei, împreuna cu Sfântul Francisc de Assisi.

"Tu ai voit, Doamne, sa trimi?i o femeie, care sa scuture Roma de praf, fara a sfarâma mormântul lui Petru." (L. De la Bouillerie)

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=55
Vă rugăm să respectați drepturile de autor