www.profamilia.ro /sfinti.asp?vieti=122
 
 SFIN?II 

Vie?ile sfin?ilor
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Chiril din Ierusalim (315-386)
Episcop oi Înva?ator al Bisericii

18 martie (calendarul latin)
18 martie (calendarul bizantin)

Înca din vremea Sfin?ilor Apostoli, în Biserica creotina au aparut unele erezii, care însa nu au produs rupturi profunde, aoa cum avea sa se întâmple în secolele IV oi V cu ereziile numite arianismul (având ca ini?iator pe preotul Arius din Alexandria) oi nestorianismul (crea?ie a Patriarhului din Constantinopol Nestorius). Arius înva?a ca Isus Cristos este doar un om, cu fire oi persoana omeneasca, prin care Dumnezeu a lucrat pentru salvarea neamului omenesc; Nestorius, cu inten?ia de a combate înva?atura lui Arius, sus?ine ca Isus Cristos este unirea a doua firi oi doua persoane; firea oi persoana dumnezeiasca unite cu o fire oi o persoana omeneasca; în concluzie, Fecioara Maria este mama unui om ales de Dumnezeu, dar nu poate fi numita Maica lui Dumnezeu. Înva?atura creotina autentica arata ca Isus Cristos este o persoana unica, persoana dumnezeiasca, având în fiin?a doua firi: firea dumnezeiasca oi firea omeneasca; pentru acest motiv, Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu, deoarece fiin?a nascuta de ea este persoana dumnezeiasca, deoi ea, Maria, nu i-a daruit dumnezeirea ci numai omenirea.

Discu?iile referitoare la aceste probleme au dus la o încetinire a evanghelizarii pagânilor, dar în acelaoi timp au determinat apari?ia unor figuri mari de pastori, teologi, predicatori, scriitori, care prin cuvântul oi operele lor au reuoit sa ajunga la o expunere clara a înva?aturii creotine oi chiar, prin profunzimea oi limpezimea înva?aturii lor, sa patrunda în lumea intelectuala pagâna. Una dintre figurile luminoase ale acestei perioade de aprige lupte teologice este oi Episcopul de Ierusalim Sfântul Chiril, care a pastorit Biserica creotina din Oraoul Sfânt de la anul 350 pâna la moarte, întâmplata în anul 386.

Chiril era nascut în anul 315, dintr-o familie creotina. În tinere?e a simpatizat cu arianii, dar foarte curând s-a despar?it de ei oi s-a dat de partea semiarianilor; aceotia, în inten?ia de a ajunge la o apropiere a celor doua curente, propuneau expresia: Isus Cristos are o fire "asemanatoare" cu a Tatalui Ceresc, ceea ce în greceote se exprima cu termenii homoi-ousios; credin?a autentica afirma însa ca firea, natura, lui Cristos nu este "asemanatoare", ci este "de aceeaoi fiin?a" cu Tatal; în greceote se spunea homo-ousios; formal, era vorba de adaugarea unui singur i, dar în realitate era în discu?ie adevarul daca Domnul nostru Isus Cristos este sau nu Dumnezeu adevarat. Chiril a parasit oi tabara semiariana oi a îmbra?ioat cu toata sinceritatea adevarul afirmat la Conciliul Ecumenic din Niceea: "Cred în Isus Cristos,... Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat... de o fiin?a cu Tatal". Pentru acest motiv a fost exilat de trei ori de catre împara?ii Constantin oi Valens; 16 ani i-a petrecut în exil. Conciliul Ecumenic I din Constantinopol (381) a recunoscut legitimitatea episcopatului sau. aovairile oi schimbarile de atitudine ale lui Chiril au facut ca sfin?enia lui sa nu fie recunoscuta în Occident decât foarte târziu. Sarbatoarea lui a fost instituita abia în anul 1882, iar Papa Leon al XIII-lea l-a declarat înva?ator al Bisericii. Acest titlu i-a fost acordat pentru cele 24 de Cateheze, predici de înva?atura catehetica ce ne-au ramas de la el; probabil au fost ?inute la începutul episcopatului sau pentru cei care se pregateau sa primeasca Botezul oi celelalte sfinte taine; de aceea, primele 19 cateheze cuprind o expunere larga a înva?aturii creotine, iar ultimele 5 sunt o explicare a primelor trei sacramente: Botezul, Mirul oi Sfânta Euharistie. Catehezele Sfântului Chiril, transcrise probabil dupa notele unui stenograf, ne dezvaluie atmosfera de seriozitate oi fervoare cu care creotinii de atunci practicau credin?a lor; ele au fost ?inute în cele trei sanctuare principale ale Ierusalimului, unde, dupa expresia Sfântului Chiril, înva?atura lui Cristos nu este numai ascultata, ci se vede oi se pipaie cu mâna.

* * *

Numele Chiril, oi toate celelalte nume asemanatoare: Chiriac, Chiru, Chira, Chiri?a, Chirina, Chiran, Cheralina, oi în forma moderna Ciril, au la origine numele grecesc dat Domnului nostru Isus Cristos, Kyrios; toate indica o persoana daruita, încredin?ata Domnului. Dupa în?eles este sinonim cu Dominic=al Domnului. Sfin?ii care au purtat numele de Chiril ne dovedesc convingator ca atunci când ne lasam stapâni?i de Domnul devenim regi ai iubirii de oameni, ai unei vie?i demne oi luminoase, regi ai pacii oi bucuriei adevarate.

adaptare dupa "Vie?ile Sfin?ilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=122
Vă rugăm să respectați drepturile de autor