www.profamilia.ro /sfinti.asp?savio=1
 
 SFIN?II 

Dominic Savio
Bosco Teresio

achizitionare: 29.08.2003; sursa: Editura Presa Buna

Inapoi la cuprins

Un copil care vorbeste cu Dumnezeu

E decembrie, iar strazile orasului Torino sunt presarate cu zapada. Acum este noapte si pe strazi se aprind felinarele cu petrol. Ca în orice seara, don Bosco e la masa sa de lucru, în fata unui maldar de scrisori care asteapta raspuns si care-i vor ocupa timpul pâna dupa miezul noptii. La un moment dat cineva bate discret la usa.

- Intra. Cine-i?

- Eu sunt, zice un copilas palid la fata, pasind înainte.

- O, Dominic! Ai nevoie de ceva?

- Repede, repede, veniti cu mine. E vorba de o fapta buna pe care trebuie sa o faceti!

- Acum, noaptea? Unde vrei sa ma duci?

- Grabiti-va, don Bosco, va rog, grabiti-va!

Don Bosco ezita, dar privindu-l pe Dominic Savio, un copil care nu împlinise înca 14 ani, îi vede chipul, de obicei senin, acum serios. Chiar si cuvintele îi sunt hotarâte, parca ar fi o porunca. Don Bosco se ridica, îsi ia palaria si îl urmeaza.

Dominic coboara în graba scarile, iese din curte, apuca hotarât pe o strada, merge pe a doua, apoi pe a treia. Nu vorbeste si nici nu se opreste. În acel labirint de strazi si stradute întunecate merge cu siguranta, ca si cum ar fi condus de un radar. De-a lungul strazii, usile se succed una dupa alta. Dominic se opreste în fata uneia. N-a citit numarul, nici n-a privit împrejur spre a se orienta. Hotarât, urca pe scara. Don Bosco îl urmeaza. Primul etaj, al doilea, al treilea. Dominic se opreste, suna la usa. Mai înainte ca cineva sa deschida se întoarce spre don Bosco:

- Aici trebuie sa intrati. Fara a mai adauga ceva, coboara si merge acasa.

Usa se deschide. Se arata o doamna nepieptanata. Când îl vede pe preot ridica mâinile spre cer:

- Dumnezeu v-a trimis. Repede, repede, caci nu e timp de pierdut. Sotul meu a avut nefericirea sa abandoneze credinta cu multi ani în urma. Acum trage de moarte si doreste foarte mult sa se spovedeasca.

Don Bosco se duse la patul bolnavului si gaseste un biet om speriat, ajuns la capatul disperarii. Îl spovedeste, îi da dezlegarea, împacându-l cu Dumnezeu. Dupa câteva minute moare.

Dupa mai multe zile de la aceasta întâmplare, don Bosco era înca foarte impresionat de cele petrecute. Cum a putut Dominic Savio sa stie despre acel bolnav? S-a apropiat de el într-un moment când nimeni nu-i putea auzi:

- Dominic, în acea seara când ai venit la biroul meu ca sa ma chemi, cine ti-a vorbit despre acel bolnav? Cum ai stiut?

A urmat ceva la care don Bosco nu s-a asteptat. Dominic l-a privit serios, dupa care a început sa plânga. Don Bosco n-a mai îndraznit sa-i puna alte întrebari. Si-a dat seama ca în oratoriul sau se afla un copil care vorbea cu Dumnezeu.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?savio=1
Vă rugăm să respectați drepturile de autor