www.profamilia.ro /scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=1Corinteni
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Sfânta Scriptura - text integral
versiunea ortodoxa

achizitionare: 20.07.2003

Întâia epistola catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul 1.
Multumire lui Dumnezeu pentru credinta corintenilor. Raul dezbinarilor. Cuvântul Crucii: nebunie pentru cei ce pier, puterea lui Dumnezeu pentru cei ce se mântuiesc.

  1. Pavel, chemat apostol al lui Hristos, prin voia lui Dumnezeu, si fratele Sostene, 

  2. Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfintiti în Iisus Hristos, celor numiti sfinti, împreuna cu toti cei ce cheama numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, si al lor si al nostru: 

  3. Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos. 

  4. Multumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat voua în Hristos Iisus. 

  5. Caci întru El v-ati îmbogatit deplin întru toate, în tot cuvântul si în toata cunostinta; 

  6. Astfel marturia lui Hristos s-a întarit în voi, 

  7. Încât voi nu sunteti lipsiti de nici un dar, asteptând aratarea Domnului nostru Iisus Hristos, 

  8. Care va va si întari pâna la sfârsit, ca sa fiti nevinovati în ziua Domnului nostru Iisus Hristos. 

  9. Credincios este Dumnezeu, prin Care ati fost chemati la împartasirea cu Fiul Sau Iisus Hristos, Domnul nostru. 

  10. Va îndemn, fratilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa vorbiti la fel si sa nu fie dezbinari între voi; ci sa fiti cu totul uniti în acelasi cuget si în aceeasi întelegere. 

  11. Caci, fratii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit stire ca la voi sunt certuri; 

  12. Si spun aceasta, ca fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! 

  13. Oare s-a împartit Hristos? Nu cumva s-a rastignit Pavel pentru voi? Sau fost-ati botezati în numele lui Pavel? 

  14. Multumesc lui Dumnezeu ca pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus si pe Gaius, 

  15. Ca sa nu zica cineva ca ati fost botezati în numele meu. 

  16. Am botezat si casa lui Stefana; afara de acestia nu stiu sa mai fi botezat pe altcineva. 

  17. Caci Hristos nu m-a trimis ca sa botez, ci sa binevestesc, dar nu cu întelepciunea cuvântului, ca sa nu ramâna zadarnica crucea lui Hristos. 

  18. Caci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. 

  19. Caci scris este: "Pierde-voi întelepciunea înteleptilor si stiinta celor învatati voi nimici-o". 

  20. Unde este înteleptul? Unde e carturarul? Unde e cercetatorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebuna întelepciunea lumii acesteia? 

  21. Caci de vreme ce întru întelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin întelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa mântuiasca pe cei ce cred prin nebunia propovaduirii. 

  22. Fiindca si iudeii cer semne, iar elinii cauta întelepciune, 

  23. Însa noi propovaduim pe Hristos cel rastignit: pentru iudei, sminteala; pentru neamuri, nebunie. 

  24. Dar pentru cei chemati, si iudei si elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu si întelepciunea lui Dumnezeu. 

  25. Pentru ca fapta lui Dumnezeu, socotita de catre oameni nebunie, este mai înteleapta decât întelepciunea lor si ceea ce se pare ca slabiciune a lui Dumnezeu, mai puternica decât taria oamenilor. 

  26. Caci, priviti chemarea voastra, fratilor, ca nu multi sunt întelepti dupa trup, nu multi sunt puternici, nu multi sunt de bun neam; 

  27. Ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei întelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari; 

  28. Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebagate în seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt, 

  29. Ca nici un trup sa nu se laude înaintea lui Dumnezeu. 

  30. Din El, dar, sunteti voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a facut întelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintire si rascumparare, 

  31. Pentru ca, dupa cum este scris: "Cel ce se lauda în Domnul sa se laude". 

Capitolul 2.
Propovaduirea Evangheliei nu sta în maiestria cuvintelor, nici în întelepciunea lumeasca, ci în întelepciunea cea dupa Dumnezeu.

  1. Si eu, fratilor, când am venit la voi si v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântator sau ca întelept. 

  2. Caci am judecat sa nu stiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, si pe Acesta rastignit. 

  3. Si eu întru slabiciune si cu frica si cu cutremur mare am fost la voi. 

  4. Iar cuvântul meu si propovaduirea mea nu stateau în cuvinte de înduplecare ale întelepciunii omenesti, ci în adeverirea Duhului si a puterii, 

  5. Pentru ca credinta voastra sa nu fie în întelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu. 

  6. Si întelepciunea o propovaduim la cei desavârsiti, dar nu întelepciunea acestui veac, nici a stapânitorilor acestui veac, care sunt pieritori, 

  7. Ci propovaduim întelepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastra, 

  8. Pe care nici unul dintre stapânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei; 

  9. Ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". 

  10. Iar noua ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau, fiindca Duhul toate le cerceteaza, chiar si adâncurile lui Dumnezeu. 

  11. Caci cine dintre oameni stie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Asa si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu. 

  12. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu; 

  13. Pe care le si graim, dar nu în cuvinte învatate din întelepciunea omeneasca, ci în cuvinte învatate de la Duhul Sfânt, lamurind lucruri duhovnicesti oamenilor duhovnicesti. 

  14. Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le înteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste. 

  15. Dar omul duhovnicesc toate le judeca, pe el însa nu-l judeca nimeni; 

  16. Caci "Cine a cunoscut gândul Domnului, ca sa-L învete pe El?" Noi însa avem gândul lui Hristos. 

Capitolul 3.
Raul dezbinarilor. Temelia Bisericii este Hristos. Crestinii sunt Biserica lui Dumnezeu.

  1. Si eu, fratilor, n-am putut sa va vorbesc ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unora trupesti, ca unor prunci în Hristos. 

  2. Cu lapte v-am hranit, nu cu bucate, caci înca nu puteati mânca si înca nici acum nu puteti, 

  3. Fiindca sunteti tot trupesti. Câta vreme este între voi pizma si cearta si dezbinari, nu sunteti, oare, trupesti si nu dupa firea omeneasca umblati? 

  4. Caci, când zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteti oameni trupesti? 

  5. Dar ce este Apollo? Si ce este Pavel? Slujitori prin care ati crezut voi si dupa cum i-a dat Domnul fiecaruia. 

  6. Eu am sadit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca. 

  7. Astfel nici cel ce sadeste nu e ceva, nici cel ce uda, ci numai Dumnezeu care face sa creasca. 

  8. Cel care sadeste si cel care uda sunt una si fiecare îsi va lua plata dupa osteneala sa. 

  9. Caci noi împreuna-lucratori cu Dumnezeu suntem; voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. 

  10. Dupa harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un întelept mester, am pus temelia; iar altul zideste. Dar fiecare sa ia seama cum zideste; 

  11. Caci nimeni nu poate pune alta temelie, decât cea pusa, care este Iisus Hristos. 

  12. Iar de zideste cineva pe aceasta temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. 

  13. Lucrul fiecaruia se va face cunoscut; îl va vadi ziua (Domnului). Pentru ca în foc se descopera, si focul însusi va lamuri ce fel este lucrul fiecaruia. 

  14. Daca lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va ramâne, va lua plata. 

  15. Daca lucrul cuiva se va arde, el va fi pagubit; el însa se va mântui, dar asa ca prin foc. 

  16. Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste în voi? 

  17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi. 

  18. Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva, între voi, ca este întelept în veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie întelept. 

  19. Caci întelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru ca scris este: "El prinde pe cei întelepti în viclenia lor". 

  20. Si iarasi: "Domnul cunoaste gândurile înteleptilor, ca sunt desarte". 

  21. Asa ca nimeni sa nu se laude cu oameni. Caci toate sunt ale voastre: 

  22. Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie cele de fata, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre. 

  23. Iar voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu. 

Capitolul 4.
Slujitorii lui Hristos. Apostolul Pavel si corintenii adusi de el la credinta. Timotei trimisul lui Pavel.

  1. Asa sa ne socoteasca pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. 

  2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare sa fie aflat credincios. 

  3. Dar mie prea putin îmi este ca sunt judecat de voi sau de vreo omeneasca judecata de toata ziua; fiindca nici eu nu ma judec pe mine însumi. 

  4. Caci nu ma stiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care ma judeca pe mine este Domnul. 

  5. De aceea, nu judecati ceva înainte de vreme, pâna ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. 

  6. Si acestea, fratilor, le-am zis ca despre mine si despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca sa învatati din pilda noastra, sa nu treceti peste ce e scris, ca sa nu va faliti unul cu altul împotriva celuilalt. 

  7. Caci cine te deosebeste pe tine? Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit? 

  8. Iata, sunteti satui; iata, v-ati îmbogatit; fara de noi ati domnit, si, macar nu ati domnit, ca si noi sa domnim împreuna cu voi. 

  9. Caci mi se pare ca Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osânditi la moarte, fiindca ne-am facut priveliste lumii si îngerilor si oamenilor. 

  10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însa întelepti întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însa sunteti tari. Voi sunteti întru slava, iar noi suntem întru necinste! 

  11. Pâna în ceasul de acum flamânzim si însetam; suntem goi si suntem palmuiti si pribegim, 

  12. Si ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocarâti fiind, binecuvântam. Prigoniti fiind, rabdam. 

  13. Huliti fiind, ne rugam. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pâna astazi. 

  14. Nu ca sa va rusinez va scriu acestea, ci ca sa va dojenesc, ca pe niste copii ai mei iubiti. 

  15. Caci de ati avea zeci de mii de învatatori în Hristos, totusi nu aveti multi parinti. Caci eu v-am nascut prin Evanghelie în Iisus Hristos. 

  16. Deci, va rog, sa-mi fiti mie urmatori, precum si eu lui Hristos. 

  17. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit si credincios în Domnul. El va va aduce aminte caile mele cele în Hristos Iisus, cum învat eu pretutindeni în toata Biserica. 

  18. Si unii, crezând ca n-am sa mai vin la voi, s-au semetit. 

  19. Dar eu voi veni la voi degraba - daca Domnul va voi - si voi cunoaste nu cuvântul celor ce s-au semetit, ci puterea lor. 

  20. Caci împaratia lui Dumnezeu nu sta în cuvânt, ci în putere. 

  21. Ce voiti? Sa vin la voi cu toiagul sau sa vin cu dragoste si cu duhul blândetii? 

Capitolul 5.
Mustrari împotriva celor desfrânati. Izgonirea pacatosilor din Biserica.

  1. Îndeobste se aude ca la voi e desfrânare, si o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se pomeneste, ca unul sa traiasca cu femeia tatalui sau. 

  2. Iar voi v-ati semetit, în loc mai degraba sa va fi întristat, ca sa fie scos din mijlocul vostru cel ce a savârsit aceasta fapta. 

  3. Ci eu, desi departe cu trupul, însa de fata cu duhul, am si judecat, ca si cum as fi de fata, pe cel ce a facut una ca aceasta: 

  4. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-va voi si duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, 

  5. Sa dati pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul sa se mântuiasca în ziua Domnului Iisus. 

  6. Semetia voastra nu e buna. Oare nu stiti ca putin aluat dospeste toata framântatura? 

  7. Curatiti aluatul cel vechi, ca sa fiti framântatura noua, precum si sunteti fara aluat; caci Pastile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. 

  8. De aceea sa praznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimele curatiei si ale adevarului. 

  9. V-am scris în epistola sa nu va amestecati cu desfrânatii; 

  10. Dar nu am spus, desigur, despre desfrânatii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre rapitori, sau despre închinatorii la idoli, caci altfel ar trebui sa iesiti afara din lume. 

  11. Dar eu v-am scris acum sa nu va amestecati cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinator la idoli, sau ocarâtor, sau betiv, sau rapitor. Cu unul ca acesta nici sa nu sedeti la masa. 

  12. Caci ce am eu ca sa judec si pe cei din afara? Însa pe cei dinauntru, oare, nu-i judecati voi? 

  13. Iar pe cei din afara îi va judeca Dumnezeu. Scoateti afara dintre voi pe cel rau. 

Capitolul 6.
Feriti-va de desfrânare si de nedreptate

  1. Îndrazneste, oare, cineva dintre voi, având vreo pâra împotriva altuia, sa se judece înaintea celor nedrepti si nu înaintea celor sfinti? 

  2. Au nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Si daca lumea este judecata de voi, oare sunteti voi nevrednici sa judecati lucruri atât de mici? 

  3. Nu stiti, oare, ca noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumesti? 

  4. Deci daca aveti judecati lumesti, puneti pe cei nebagati în seama din Biserica, ca sa va judece. 

  5. O spun spre rusinea voastra. Nu este, oare, între voi nici un om întelept, care sa poata judeca între frate si frate? 

  6. Ci frate cu frate se judeca, si aceasta înaintea necredinciosilor? 

  7. Negresit, si aceasta este o scadere pentru voi, ca aveti judecati unii cu altii. Pentru ce nu suferiti mai bine strâmbatatea? Pentru ce nu rabdati mai bine paguba? 

  8. Ci voi însiva faceti strâmbatate si aduceti paguba, si aceasta, fratilor! 

  9. Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni împaratia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfrânatii, nici închinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, 

  10. Nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni împaratia lui Dumnezeu. 

  11. Si asa erati unii dintre voi. Dar v-ati spalat, dar v-ati sfintit, dar v-ati îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos si în Duhul Dumnezeului nostru. 

  12. Toate îmi sunt îngaduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva. 

  13. Bucatele sunt pentru pântece si pântecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte. Trupul însa nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, si Domnul este pentru trup. 

  14. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia si pe noi prin puterea Sa. 

  15. Au nu stiti ca trupurile voastre sunt madularele lui Hristos? Luând deci madularele lui Hristos le voi face madularele unei desfrânate? Nicidecum! 

  16. Sau nu stiti ca cel ce se alipeste de desfrânate este un singur trup cu ea? "Caci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup". 

  17. Iar cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El. 

  18. Fugiti de desfrânare! Orice pacat pe care-l va savârsi omul este în afara de trup. Cine se deda însa desfrânarii pacatuieste în însusi trupul sau. 

  19. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? 

  20. Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. 

Capitolul 7.
Despre casatorie, necasatorie si vaduvie.

  1. Cât despre cele ce mi-ati scris, bine este pentru om sa nu se atinga de femeie. 

  2. Dar din cauza desfrânarii, fiecare sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau. 

  3. Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului. 

  4. Femeia nu este stapâna pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapân pe trupul sau, ci femeia. 

  5. Sa nu va lipsiti unul de altul, decât cu buna învoiala pentru un timp, ca sa va îndeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti împreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neînfrânarii voastre. 

  6. Si aceasta o spun ca un sfat, nu ca o porunca. 

  7. Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul într-alt fel. 

  8. Celor ce sunt necasatoriti si vaduvelor le spun: Bine este pentru ei sa ramâna ca si mine. 

  9. Daca însa nu pot sa se înfrâneze, sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decât sa arda. 

  10. Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbat! 

  11. Iar daca s-a despartit, sa ramâna nemaritata, sau sa se împace cu barbatul sau; tot asa barbatul sa nu-si lase femeia. 

  12. Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase. 

  13. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul. 

  14. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti. 

  15. Daca însa cel necredincios se desparte, sa se desparta. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. 

  16. Caci, ce stii tu, femeie, daca îti vei mântui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca îti vei mântui femeia? 

  17. Numai ca, asa cum a dat Domnul fiecaruia, asa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel sa umble. Si asa rânduiesc în toate Bisericile. 

  18. A fost cineva chemat, fiind taiat împrejur? Sa nu se ascunda. A fost cineva chemat în netaiere împrejur? Sa nu se taie împrejur. 

  19. Taierea împrejur nu este nimic; si netaierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. 

  20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta sa ramâna. 

  21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fara grija. Iar de poti sa fii liber, mai mult foloseste-te! 

  22. Caci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot asa cel chemat liber este rob al lui Hristos. 

  23. Cu pret ati fost cumparati. Nu va faceti robi oamenilor. 

  24. Fiecare, fratilor, în starea în care a fost chemat, în aceea sa ramâna înaintea lui Dumnezeu. 

  25. Cât despre feciorie, n-am porunca de la Domnul. Va dau însa sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul sa fiu vrednic de crezare. 

  26. Socotesc deci ca aceasta este bine pentru nevoia ceasului de fata: Bine este pentru om sa fie asa. 

  27. Te-ai legat de femeie? Nu cauta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu cauta femeie. 

  28. Daca însa te vei însura, n-ai gresit. Ci fecioara, de se va marita, n-a gresit. Numai ca unii ca acestia vor avea suferinta în trupul lor. Eu însa va crut pe voi. 

  29. Si aceasta v-o spun, fratilor: Ca vremea s-a scurtat de acum, asa încât si cei ce au femei sa fie ca si cum n-ar avea. 

  30. Si cei ce plâng sa fie ca si cum n-ar plânge; si cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; si cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapâni; 

  31. Si cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi deplin de ea. Caci chipul acestei lumi trece. 

  32. Dar eu vreau ca voi sa fiti fara de  grija. Cel necasatorit se îngrijeste de cele ale Domnului, cum sa placa Domnului. 

  33. Cel ce s-a casatorit se îngrijeste de cele ale lumii, cum sa placa femeii. 

  34. Si este împartire: si femeia nemaritata si fecioara poarta de grija de cele ale Domnului, ca sa fie sfânta si cu trupul si cu duhul. Iar cea care s-a maritat poarta de grija de cele ale lumii, cum sa placa barbatului. 

  35. Si aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca sa va întind o cursa, ci spre bunul chip si alipirea de Domnul, fara clintire. 

  36. Iar de socoteste cineva ca i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, daca trece de floarea vârstei, si ca trebuie sa faca asa, faca ce voieste. Nu pacatuieste; casatoreasca-se. 

  37. Dar cel ce sta neclintit în inima sa si nu este silit, ci are stapânire peste vointa sa si a hotarât aceasta în inima sa, ca sa-si tina fecioara, bine va face. 

  38. Asa ca, cel ce îsi marita fecioara bine face; dar cel ce n-o marita si mai bine face. 

  39. Femeia este legata prin lege atâta vreme cât traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu cine vrea, numai întru Domnul. 

  40. Dar mai fericita este daca ramâne asa, dupa parerea mea. Si socot ca si eu am Duhul lui Dumnezeu. 

Capitolul 8.
Sa nu fim sminteala celor slabi.

  1. Cât despre cele jertfite idolilor, stim ca toti avem cunostinta. Cunostinta însa semeteste, iar iubirea zideste. 

  2. Iar daca i se pare cuiva ca cunoaste ceva, înca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca. 

  3. Dar daca iubeste cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El. 

  4. Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, stim ca idolul nu este nimic în lume si ca nu este alt Dumnezeu decât Unul singur. 

  5. Caci desi sunt asa-zisi dumnezei, fie în cer, fie pe pamânt, - precum si sunt dumnezei multi si domni multi,

  6. Totusi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatal, din Care sunt toate si noi întru El; si un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate si noi prin El. 

  7. Dar nu toti au cunostinta. Caci unii, din obisnuinta de pâna acum cu idolul, manânca din carnuri jertfite idolilor, si constiinta lor fiind slaba, se întineaza. 

  8. Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom mânca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom mânca, nu ne lipseste. 

  9. Dar vedeti ca nu cumva aceasta libertate a voastra sa ajunga poticnire pentru cei slabi. 

  10. Caci daca cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunostinta, sezând la masa în templul idolilor, oare constiinta lui, slab fiind el, nu se va întari sa manânce din cele jertfite idolilor? 

  11. Si va pieri prin cunostinta ta cel slab, fratele tau, pentru care a murit Hristos! 

  12. Si asa, pacatuind împotriva fratilor si lovind constiinta lor slaba, pacatuiti fata de Hristos. 

  13. De aceea, daca o mâncare sminteste pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca sa nu aduc sminteala fratelui meu. 

Capitolul 9.
Cum s-a slujit apostolul de puterea-i de apostol, între credinciosi. Îndemn la lupta pentru cununa cea nevestejita.

  1. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteti voi lucrul meu întru Domnul? 

  2. Daca altora nu le sunt apostol, voua, negresit, va sunt. Caci voi sunteti pecetea apostoliei mele în Domnul. 

  3. Apararea mea catre cei ce ma judeca aceasta este. 

  4. N-avem, oare, dreptul, sa mâncam si sa bem? 

  5. N-avem, oare, dreptul sa purtam cu noi o femeie sora, ca si ceilalti apostoli, ca si fratii Domnului, ca si Chefa? 

  6. Sau numai eu si Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra? 

  7. Cine slujeste vreodata, în oaste, cu solda lui? Cine sadeste vie si nu manânca din roada ei? Sau cine paste o turma si nu manânca din laptele turmei? 

  8. Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, si legea acestea? 

  9. Caci în Legea lui Moise este scris: "Sa nu legi gura boului care treiera". Oare de boi se îngrijeste Dumnezeu? 

  10. Sau în adevar pentru noi zice? Caci pentru noi s-a scris: "Cel ce ara trebuie sa are cu nadejde, si cel ce treiera, cu nadejdea ca va avea parte de roade". 

  11. Daca noi am semanat la voi cele duhovnicesti, este, oare, mare lucru daca noi vom secera cele pamântesti ale voastre? 

  12. Daca altii se bucura de acest drept asupra voastra, oare, nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le rabdam, ca sa nu punem piedica Evangheliei lui Hristos. 

  13. Au nu stiti ca cei ce savârsesc cele sfinte manânca de la templu si cei ce slujesc altarului au parte de la altar? 

  14. Tot asa a poruncit si Domnul celor ce propovaduiesc Evanghelia, ca sa traiasca din Evanghelie. 

  15. Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea si nu am scris acestea, ca sa se faca cu mine asa. Caci mai bine este pentru mine sa mor, decât sa-mi zadarniceasca cineva lauda. 

  16. Caci daca vestesc Evanghelia, nu-mi este lauda, pentru ca sta asupra mea datoria. Caci, vai mie daca nu voi binevesti! 

  17. Caci daca fac aceasta de buna voie, am plata; dar daca o fac fara voie, am numai o slujire încredintata. 

  18. Care este, deci, plata mea? Ca, binevestind, pun fara plata Evanghelia lui Hristos înaintea oamenilor, fara sa ma folosesc de dreptul meu din Evanghelie. 

  19. Caci, desi sunt liber fata de toti, m-am facut rob tuturor, ca sa dobândesc pe cei mai multi; 

  20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca sa dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, desi eu nu sunt sub lege, ca sa dobândesc pe cei de sub lege; 

  21. Cu cei ce n-au Legea, m-am facut ca unul fara lege, desi nu sunt fara Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca sa dobândesc pe cei ce n-au Legea; 

  22. Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobândesc; tuturor toate m-am facut, ca, în orice chip, sa mântuiesc pe unii. 

  23. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca sa fiu partas la ea. 

  24. Nu stiti voi ca acei care alearga în stadion, toti alearga, dar numai unul ia premiul? Alergati asa ca sa-l luati. 

  25. Si oricine se lupta se înfrâneaza de la toate. Si aceia, ca sa ia o cununa stricacioasa, iar noi, nestricacioasa. 

  26. Eu, deci, asa alerg, nu ca la întâmplare. Asa ma lupt, nu ca lovind în aer, 

  27. Ci îmi chinuiesc trupul meu si îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovaduind, eu însumi sa ma fac netrebnic. 

Capitolul 10.
Iudeii, în pustie, au cunoscut dreapta asprime a lui Dumnezeu. Cina Domnului trebuie tinuta întru sfintenie. Grija pentru cugetul celor slabi.

  1. Caci nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu stiti ca parintii nostri au fost toti sub nor si ca toti au trecut prin mare. 

  2. Si toti, întru Moise, au fost botezati în nor si în mare. 

  3. Si toti au mâncat aceeasi mâncare duhovniceasca; 

  4. Si toti, aceeasi bautura duhovniceasca au baut, pentru ca beau din piatra duhovniceasca ce îi urma. Iar piatra era Hristos. 

  5. Dar cei mai multi dintre ei nu au placut lui Dumnezeu, caci au cazut în pustie. 

  6. Si acestea s-au facut pilde pentru noi, ca sa nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia; 

  7. Nici închinatori la idoli sa nu va faceti, ca unii dintre ei, precum este scris: "A sezut poporul sa manânce si sa bea si s-au sculat la joc"; 

  8. Nici sa ne desfrânam cum s-au desfrânat unii dintre ei, si au cazut, într-o zi, douazeci si trei de mii; 

  9. Nici sa ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei si au pierit de serpi; 

  10. Nici sa cârtiti, precum au cârtit unii dintre ei si au fost nimiciti de catre pierzatorul. 

  11. Si toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, si au fost scrise spre povatuirea noastra, la care au ajuns sfârsiturile veacurilor. 

  12. De aceea, cel caruia i se pare ca sta neclintit sa ia seama sa nu cada. 

  13. Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngadui ca sa fiti ispititi mai mult decât puteti, ci odata cu ispita va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda. 

  14. De aceea, iubitii mei, fugiti de închinarea la idoli. 

  15. Ca unor întelepti va vorbesc. Judecati voi ce va spun. 

  16. Paharul binecuvântarii, pe care-l binecuvântam, nu este, oare, împartasirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împartasirea cu trupul lui Hristos? 

  17. Ca o pâine, un trup, suntem cei multi; caci toti ne împartasim dintr-o pâine. 

  18. Priviti pe Israel dupa trup: Cei care manânca jertfele nu sunt ei, oare, partasi altarului? 

  19. Deci ce spun eu? Ca ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva? 

  20. Ci (zic) ca cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor si nu lui Dumnezeu. Si nu voiesc ca voi sa fiti partasi ai demonilor. 

  21. Nu puteti sa beti paharul Domnului si paharul demonilor; nu puteti sa va împartasiti din masa Domnului si din masa demonilor. 

  22. Oare vrem sa mâniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decât El? 

  23. Toate îmi sunt îngaduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngaduite, dar nu toate zidesc. 

  24. Nimeni sa nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. 

  25. Mâncati tot ce se vinde în macelarie, fara sa întrebati nimic pentru cugetul vostru. 

  26. Caci "al Domnului este pamântul si plinirea lui". 

  27. Daca cineva dintre necredinciosi va cheama pe voi la masa si voiti sa va duceti, mâncati orice va este pus înainte, fara sa întrebati nimic pentru constiinta. 

  28. Dar de va va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, sa nu mâncati pentru cel care v-a spus si pentru constiinta. 

  29. Iar constiinta, zic, nu a ta însuti, ci a altuia. Caci de ce libertatea mea sa fie judecata de o alta constiinta? 

  30. Daca eu sunt partas harului, de ce sa fiu hulit pentru ceea ce aduc multumire? 

  31. De aceea, ori de mâncati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti. 

  32. Nu fiti piatra de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, 

  33. Precum si eu plac tuturor în toate, necautând folosul meu, ci pe al celor multi, ca sa se mântuiasca. 

Capitolul 11.
Despre cuviinta cu care sa stam în Biserica si la Cina Domnului.

  1. Fiti urmatori ai mei, precum si eu sunt al lui Hristos. 

  2. Fratilor, va laud ca în toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat. 

  3. Dar voiesc ca voi sa stiti ca Hristos este capul oricarui barbat, iar capul femeii este barbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu. 

  4. Orice barbat care se roaga sau prooroceste, având capul acoperit, necinsteste capul sau. 

  5. Iar orice femeie care se roaga sau prooroceste, cu capul neacoperit, îsi necinsteste capul; caci tot una este ca si cum ar fi rasa. 

  6. Caci daca o femeie nu-si pune val pe cap, atunci sa se si tunda. Iar daca este lucru de rusine pentru femeie ca sa se tunda ori sa se rada, sa-si puna val. 

  7. Caci barbatul nu trebuie sa-si acopere capul, fiind chip si slava a lui Dumnezeu, iar femeia este slava barbatului. 

  8. Pentru ca nu barbatul este din femeie, ci femeia din barbat. 

  9. Si pentru ca n-a fost zidit barbatul pentru femeie, ci femeia pentru barbat. 

  10. De aceea si femeia este datoare sa aiba (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri. 

  11. Totusi, nici femeia fara barbat, nici barbatul fara femeie, în Domnul. 

  12. Caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femeie si toate sunt de la Dumnezeu. 

  13. Judecati în voi însiva: Este, oare, cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? 

  14. Nu va învata oare însasi firea ca necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung? 

  15. Si ca pentru o femeie, daca îsi lasa parul lung, este cinste? Caci parul i-a fost dat ca acoperamânt. 

  16. Iar daca se pare cuiva ca aici poate sa ne gaseasca pricina, un astfel de obicei (ca femeile sa se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu. 

  17. Si aceasta poruncindu-va, nu va laud, fiindca voi va adunati nu spre mai bine, ci spre mai rau. 

  18. Caci mai întâi aud ca atunci când va adunati în biserica, între voi sunt dezbinari, si în parte cred. 

  19. Caci trebuie sa fie între voi si eresuri, ca sa se învedereze între voi cei încercati. 

  20. Când va adunati deci laolalta, nu se poate mânca Cina Domnului; 

  21. Caci, sezând la masa, fiecare se grabeste sa ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbata. 

  22. N-aveti, oare, case ca sa mâncati si sa beti? Sau dispretuiti Biserica lui Dumnezeu si rusinati pe cei ce nu au? Ce sa va zic? Sa va laud? În aceasta nu va laud. 

  23. Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua: Ca Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, 

  24. Si, multumind, a frânt si a zis: Luati, mâncati; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea. 

  25. Asemenea si paharul dupa Cina, zicând: Acest pahar este Legea cea noua întru sângele Meu. Aceasta sa faceti ori de câte ori veti bea, spre pomenirea Mea. 

  26. Caci de câte ori veti mânca aceasta pâine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pâna când va veni. 

  27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sângele Domnului. 

  28. Sa se cerceteze însa omul pe sine si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar. 

  29. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie, osânda îsi manânca si bea, nesocotind trupul Domnului. 

  30. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit. 

  31. Caci de ne-am fi judecat noi însine, nu am mai fi judecati. 

  32. Dar, fiind judecati de Domnul, suntem pedepsiti, ca sa nu fim osânditi împreuna cu lumea. 

  33. De aceea, fratii mei, când va adunati ca sa mâncati, asteptati-va unii pe altii. 

  34. Iar daca îi este cuiva foame, sa manânce acasa, ca sa nu va adunati spre osânda. Celelalte însa le voi rândui când voi veni. 

Capitolul 12.
Despre darurile duhovnicesti si despre dreapta lor întrebuintare.

  1. Iar cât priveste darurile duhovnicesti nu vreau, fratilor, sa fiti în necunostinta. 

  2. Stiti ca, pe când erati pagâni, va duceati la idolii cei muti, ca si cum erati mânati. 

  3. De aceea, va fac cunoscut ca precum nimeni, graind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot asa nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt. 

  4. Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh. 

  5. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn. 

  6. Si lucrarile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza toate în toti. 

  7. Si fiecaruia se da aratarea Duhului spre folos. 

  8. Ca unuia i se da prin Duhul Sfânt cuvânt de întelepciune, iar altuia, dupa acelasi Duh, cuvântul cunostintei. 

  9. Si unuia i se da întru acelasi Duh credinta, iar altuia, darurile vindecarilor, întru acelasi Duh; 

  10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi si altuia talmacirea limbilor. 

  11. Si toate acestea le lucreaza unul si acelasi Duh, împartind fiecaruia deosebi, dupa cum voieste. 

  12. Caci precum trupul unul este, si are madulare multe, iar toate madularele trupului, multe fiind, sunt un trup, asa si Hristos. 

  13. Pentru ca într-un Duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, si toti la un Duh ne-am adapat. 

  14. Caci si trupul nu este un madular, ci multe. 

  15. Daca piciorul ar zice: Fiindca nu sunt mâna nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup? 

  16. Si urechea daca ar zice: Fiindca nu sunt ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu este ea din trup? 

  17. Daca tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Si daca ar fi tot auz, unde ar fi mirosul? 

  18. Dar acum Dumnezeu a pus madularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit. 

  19. Daca toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul? 

  20. Dar acum sunt multe madulare, însa un singur trup. 

  21. Si nu poate ochiul sa zica mâinii: N-am trebuinta de tine; sau, iarasi capul sa zica picioarelor: N-am trebuinta de voi. 

  22. Ci cu mult mai mult madularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase. 

  23. Si pe cele ale trupului care ni se par ca sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multa evlavie le îmbracam; si cele necuviincioase ale noastre au mai multa cuviinta. 

  24. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperamânt. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multa cinste celui caruia îi lipseste, 

  25. Ca sa nu fie dezbinare în trup, ci madularele sa se îngrijeasca deopotriva unele de altele. 

  26. Si daca un madular sufera, toate madularele sufera împreuna; si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura împreuna. 

  27. Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare (fiecare) în parte. 

  28. Si pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserica: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învatatori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, cârmuirile, felurile limbilor. 

  29. Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti învatatori? Oare toti au putere sa savârseasca minuni? 

  30. Oare toti au darurile vindecarilor? Oare toti vorbesc în limbi? Oare toti pot sa talmaceasca? 

  31. Râvniti însa la darurile cele mai bune. Si va arat înca o cale care le întrece pe toate: 

Capitolul 13.
Dragostea si bunurile ei.

  1. De as grai în limbile oamenilor si ale îngerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. 

  2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atâta credinta încât sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 

  3. Si de as împarti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. 

  4. Dragostea îndelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. 

  5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeste raul. 

  6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. 

  7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. 

  8. Dragostea nu cade niciodata. Cât despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va înceta; stiinta se va sfârsi; 

  9. Pentru ca în parte cunoastem si în parte proorocim. 

  10. Dar când va veni ceea ce e desavârsit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinta. 

  11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului. 

  12. Caci vedem acum ca prin oglinda, în ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu. 

  13. Si acum ramân acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. 

Capitolul 14.
Darul limbilor si darul profetiei. Cum sa fie întrebuintat darul limbilor. Femeia trebuie sa taca în biserica.

  1. Cautati dragostea. Râvniti însa cele duhovnicesti, dar mai ales ca sa proorociti. 

  2. Pentru ca cel ce vorbeste într-o limba straina nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; si nimeni nu-l întelege, fiindca el, în duh, graieste taine. 

  3. Cel ce prooroceste vorbeste oamenilor, spre zidire, îndemn si mângâiere. 

  4. Cel ce graieste într-o limba straina pe sine singur se zideste, iar cel ce prooroceste zideste Biserica. 

  5. Voiesc ca voi toti sa graiti în limbi; dar mai cu seama sa proorociti. Cel ce prooroceste e mai mare decât cel ce graieste în limbi, afara numai daca talmaceste, ca Biserica sa ia întarire. 

  6. Iar acum, fratilor, daca as veni la voi, graind în limbi, de ce folos v-as fi, daca nu v-as vorbi - sau în descoperire, sau în cunostinta, sau în proorocie, sau în învatatura? 

  7. Ca precum cele neînsufletite, care dau sunet, fie fluier, fie chitara, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaste ce este din fluier, sau ce este din chitara? 

  8. Si daca trâmbita va da sunet nelamurit, cine se va pregati de razboi? 

  9. Asa si voi: Daca prin limba nu veti da cuvânt lesne de înteles, cum se va cunoaste ce ati grait? Veti fi niste oameni care vorbesc în vânt. 

  10. Sunt asa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fara întelesul ei. 

  11. Deci daca nu voi sti întelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeste, si cel care vorbeste barbar pentru mine. 

  12. Asa si voi, de vreme ce sunteti râvnitori dupa cele duhovnicesti, cautati sa prisositi în ele, spre zidirea Bisericii. 

  13. De aceea, cel ce graieste într-o limba straina sa se roage ca sa si talmaceasca. 

  14. Caci, daca ma rog într-o limba straina, duhul meu se roaga, dar mintea mea este neroditoare. 

  15. Atunci ce voi face? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta si cu mintea. 

  16. Fiindca daca vei binecuvânta cu duhul, cum va raspunde omul simplu "Amin" la multumirea ta, de vreme ce el nu stie ce zici? 

  17. Caci tu, într-adevar, multumesti bine, dar celalalt nu se zideste. 

  18. Multumesc Dumnezeului meu, ca vorbesc în limbi mai mult decât voi toti; 

  19. Dar în Biserica vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa învat si pe altii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limba straina. 

  20. Fratilor, nu fiti copii la minte. Fiti copii când e vorba de rautate. La minte însa, fiti desavârsiti. 

  21. În Lege este scris: "Voi grai acestui popor în alte limbi si prin buzele altora, si nici asa nu vor asculta de Mine, zice Domnul". 

  22. Asa ca vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credinciosi ci pentru cei necredinciosi; iar proorocia nu pentru cei necredinciosi, ci pentru cei ce cred. 

  23. Deci, daca s-ar aduna Biserica toata laolalta si toti ar vorbi în limbi si ar intra nestiutori sau necredinciosi, nu vor zice, oare, ca sunteti nebuni? 

  24. Iar daca toti ar prooroci si ar intra vreun necredincios sau vreun nestiutor, el este dovedit de toti, el este judecat de toti; 

  25. Cele ascunse ale inimii lui se învedereaza, si astfel, cazând cu fata la pamânt, se va închina lui Dumnezeu, marturisind ca Dumnezeu este într-adevar printre voi. 

  26. Ce este deci, fratilor? Când va adunati împreuna, fiecare din voi are psalm, are învatatura, are descoperire, are limba, are talmacire: toate spre zidire sa se faca. 

  27. Daca graieste cineva într-o limba straina, sa fie câte doi, sau cel mult trei si pe rând sa graiasca si unul sa talmaceasca. 

  28. Iar daca nu e talmacitor, sa taca în biserica si sa-si graiasca numai lui si lui Dumnezeu. 

  29. Iar proorocii sa vorbeasca doi sau trei, iar ceilalti sa judece. 

  30. Iar daca se va descoperi ceva altuia care sade, sa taca cei dintâi. 

  31. Caci puteti sa proorociti toti câte unul, ca toti sa învete si toti sa se mângâie. 

  32. Si duhurile proorocilor se supun proorocilor. 

  33. Pentru ca Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al pacii. 

  34. Ca în toate Bisericile sfintilor, femeile voastre sa taca în biserica, caci lor nu le este îngaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna, precum zice si Legea. 

  35. Iar daca voiesc sa învete ceva, sa întrebe acasa pe barbatii lor, caci este rusinos ca femeile sa vorbeasca în biserica. 

  36. Oare de la voi a iesit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi? 

  37. Daca i se pare cuiva ca este prooroc sau om duhovnicesc, sa cunoasca ca cele ce va scriu sunt porunci ale Domnului. 

  38. Iar daca cineva nu vrea sa stie, sa nu stie. 

  39. Asa ca, fratii mei, râvniti a prooroci si nu opriti sa se graiasca în limbi. 

  40. Dar toate sa se faca cu cuviinta si dupa rânduiala. 

Capitolul 15.
Învierea Domnului si învierea noastra.

  1. Va aduc aminte, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ati si primit-o, întru care si stati, 

  2. Prin care si sunteti mântuiti; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - daca o tineti cu tarie, afara numai daca n-ati crezut în zadar S 

  3. Caci v-am dat, întâi de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi; 

  4. Si ca a fost îngropat si ca a înviat a treia zi, dupa Scripturi; 

  5. Si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece; 

  6. În urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pâna astazi, iar unii au si adormit; 

  7. Dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; 

  8. Iar la urma tuturor, ca unui nascut înainte de vreme, mi S-a aratat si mie. 

  9. Caci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 

  10. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; si harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toti. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 

  11. Deci ori eu, ori aceia, asa propovaduim si voi asa ati crezut. 

  12. Iar daca se propovaduieste ca Hristos a înviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este înviere a mortilor? 

  13. Daca nu este înviere a mortilor, nici Hristos n-a înviat. 

  14. Si daca Hristos n-a înviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra. 

  15. Ne aflam înca si martori mincinosi ai lui Dumnezeu, pentru ca am marturisit împotriva lui Dumnezeu ca a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, daca deci mortii nu înviaza. 

  16. Caci daca mortii nu înviaza, nici Hristos n-a înviat. 

  17. Iar daca Hristos n-a înviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti înca în pacatele voastre; 

  18. Si atunci si cei ce au adormit în Hristos au pierit. 

  19. Iar daca nadajduim în Hristos numai în viata aceasta, suntem mai de plâns decât toti oamenii. 

  20. Dar acum Hristos a înviat din morti, fiind începatura (a învierii) celor adormiti. 

  21. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si învierea mortilor. 

  22. Caci, precum în Adam toti mor, asa si în Hristos toti vor învia. 

  23. Dar fiecare în rândul cetei sale: Hristos începatura, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui, 

  24. Dupa aceea, sfârsitul, când Domnul va preda împaratia lui Dumnezeu si Tatalui, când va desfiinta orice domnie si orice stapânire si orice putere. 

  25. Caci El trebuie sa împarateasca pâna ce va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale. 

  26. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, este moartea. 

  27. "Caci toate le-a supus sub picioarele Lui". Dar când zice: "Ca toate I-au fost supuse Lui" - învederat este ca afara de Cel care I-a supus Lui toate. 

  28. Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci si Fiul însusi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu sa fie toate în toti. 

  29. Fiindca ce vor face cei care se boteaza pentru morti? Daca mortii nu înviaza nicidecum, pentru ce se mai boteaza pentru ei? 

  30. De ce mai suntem si noi în primejdie în tot ceasul? 

  31. Mor în fiecare zi! V-o spun, fratilor, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru. 

  32. Daca m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Daca mortii nu înviaza, sa bem si sa mâncam, caci mâine vom muri! 

  33. Nu va lasati înselati. Tovarasiile rele strica obiceiurile bune. 

  34. Treziti-va cum se cuvine si nu pacatuiti. Caci unii nu au cunostinta de Dumnezeu; o spun spre rusinea voastra. 

  35. Dar va zice cineva: Cum înviaza mortii? Si cu ce trup au sa vina? 

  36. Nebun ce esti! Tu ce semeni nu da viata, daca nu va fi murit. 

  37. Si ceea ce semeni nu este trupul ce va sa fie, ci graunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte; 

  38. Iar Dumnezeu îi da un trup, precum a voit, si fiecarei seminte un trup al sau. 

  39. Nu toate trupurile sunt acelasi trup, ci unul este trupul oamenilor si altul este trupul dobitoacelor si altul este trupul pasarilor si altul este trupul pestilor. 

  40. Sunt si trupuri ceresti si trupuri pamântesti; dar alta este slava celor ceresti si alta a celor pamântesti. 

  41. Alta este stralucirea soarelui si alta stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor. Caci stea de stea se deosebeste în stralucire. 

  42. Asa este si învierea mortilor: Se seamana (trupul) întru stricaciune, înviaza întru nestricaciune; 

  43. Se seamana întru necinste, înviaza întru slava, se seamana întru slabiciune, înviaza întru putere; 

  44. Se seamana trup firesc, înviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc, este si trup duhovnicesc. 

  45. Precum si este scris: "Facutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urma cu duh datator de viata"; 

  46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. 

  47. Omul cel dintâi este din pamânt, pamântesc; omul cel de-al doilea este din cer. 

  48. Cum este cel pamântesc, asa sunt si cei pamântesti; si cum este cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. 

  49. Si dupa cum am purtat chipul celui pamântesc, sa purtam si chipul celui ceresc. 

  50. Aceasta însa zic, fratilor: Carnea si sângele nu pot sa mosteneasca împaratia lui Dumnezeu, nici stricaciunea nu mosteneste nestricaciunea. 

  51. Iata, taina va spun voua: Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba, 

  52. Deodata, într-o clipeala de ochi la trâmbita cea de apoi. Caci trâmbita va suna si mortii vor învia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba. 

  53. Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se îmbrace în nestricaciune si acest (trup) muritor sa se îmbrace în nemurire. 

  54. Iar când acest (trup) stricacios se va îmbraca în nestricaciune si acest (trup) muritor se va îmbraca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghitita de biruinta. 

  55. Unde îti este, moarte, biruinta ta? Unde îti este, moarte, boldul tau?". 

  56. Si boldul mortii este pacatul, iar puterea pacatului este legea. 

  57. Dar sa dam multumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinta prin Domnul nostru Iisus Hristos! 

  58. Drept aceea, fratii mei iubiti, fiti tari, neclintiti, sporind totdeauna în lucrul Domnului, stiind ca osteneala voastra nu este zadarnica în Domnul. 

Capitolul 16.
Strângerea de ajutoare pentru frati. Timotei, Apollo, casa lui Stefanas si închinaciuni.

  1. Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinti, precum am rânduit pentru Bisericile Galatiei, asa sa faceti si voi. 

  2. În ziua întâi a saptamânii (Duminica), fiecare dintre voi sa-si puna deoparte, strângând cât poate, ca sa nu se faca strângerea abia atunci când voi veni. 

  3. Iar când voi veni, pe cei pe care îi veti socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori sa duca darul vostru la Ierusalim. 

  4. Si de se va cuveni sa merg si eu, vor merge împreuna cu mine. 

  5. Ci voi veni la voi, când voi trece prin Macedonia, caci prin Macedonia trec. 

  6. La voi ma voi opri, poate, sau voi si ierna, ca sa ma petreceti în calatoria ce voi face. 

  7. Caci nu vreau sa va vad acum numai în treacat, ci nadajduiesc sa ramân la voi câtava vreme, daca va îngadui Domnul. 

  8. Voi ramâne însa în Efes, pâna la praznicul Cincizecimii. 

  9. Caci mi s-a deschis usa mare spre lucru mult, dar sunt multi potrivnici. 

  10. Iar de va veni Timotei, vedeti sa fie fara teama la voi, caci lucreaza ca si mine lucrul Domnului. 

  11. Nimeni deci sa nu-l dispretuiasca; ci sa-l petreceti cu pace, ca sa vina la mine; ca îl astept cu fratii. 

  12. Cât despre fratele Apollo, l-am rugat mult sa vina la voi cu fratii; totusi nu i-a fost voia sa vina acum. Ci va veni când va gasi prilej. 

  13. Privegheati, stati tari în credinta, îmbarbatati-va, întariti-va. 

  14. Toate ale voastre cu dragoste sa se faca. 

  15. Va îndemn însa, fratilor, - stiti casa lui Stefanas, ca este pârga Ahaei si ca spre slujirea sfintilor s-au rânduit pe ei însisi S 

  16. Ca si voi sa va supuneti unora ca acestia si oricui lucreaza si se osteneste împreuna cu ei. 

  17. Ma bucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunat si a lui Ahaic, pentru ca acestia au împlinit lipsa voastra. 

  18. Si au linistit duhul meu si al vostru. Cunoasteti bine deci pe unii ca acestia. 

  19. Va îmbratiseaza Bisericile Asiei. Va îmbratiseaza mult, în Domnul, Acvila si Priscila, împreuna cu Biserica din casa lor. 

  20. Va îmbratiseaza fratii toti. Îmbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfânta. 

  21. Salutarea cu mâna mea, Pavel. 

  22. Cel ce nu iubeste pe Domnul sa fie anatema! Maran atha! (Domnul vine). 

  23. Harul Domnului Iisus Hristos cu voi. 

  24. Dragostea mea cu voi toti, în Hristos Iisus! Amin. 

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?vortodoxa=on&carte=1Corinteni
Vă rugăm să respectați drepturile de autor