www.profamilia.ro /scriptura.asp?psalmii=psalm014
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Psalmii comenta?i
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia

Psalmul 14 (13)
Nebunia celor fara Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Al lui David.

A spus nebunul în inima sa: "Nu este Dumnezeu!"
        S-au corupt, au savârsit lucruri oribile;
        nu-i nimeni care sa faca binele.
2 Domnul din ceruri priveste spre fiii oamenilor,
        ca sa vada daca este un întelept,
        vreunul care sa-l caute pe Dumnezeu.
3 Toti au ratacit, s-au pervertit cu totii;
        nu-i nimeni care sa faca binele,
        nu este nici macar unul[a].

4 Oare nu stiu toti cei ce savârsesc faradelegea,
        care devoreaza poporul meu cum ar mânca o pâine
        si pe Domnul nu l-au invocat?
5 Acolo vor tremura de spaima,
        caci Dumnezeu este cu neamul celor drepti.
6 Ati râs de nadejdea celui sarman[b],
        dar Domnul este refugiul sau.

7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel?
        Când va întoarce Domnul poporul sau din robie,
        va tresalta Iacob si se va bucura Israel.

Protagonistul psalmului este ateul. Cuvântul ebraic nabal, cu care este desemnat acesta, este un termen clasic al vocabularului sapiential, a carui semnificatie este multipla: persoana inconstienta, iresponsabila, nebuna, absurda, rea, imorala. Declaratia acestui personaj este emblematica: "Nu este Dumnezeu!" (v. 1). Este vorba de o declaratie de ateism practic: Dumnezeu nu este, acum, aici, în aceasta situatie istorica; nu se intereseaza si este departe, indiferent fata de problemele omului si fata de lume. Nici un angajament nu-l mai leaga de om, nici o alianta nu-l mai reveleaza ca o fiinta personala, vie si operanta. Acest scepticism practic, aceasta indiferenta religioasa au ca urmare imediata indiferenta morala; adica, negarea lui Dumnezeu înseamna actiune perversa, din punct de vedere social si moral. Psalmul nostru, asemenea teologiei profetice, nu pune problema în termeni de "cunoastere-ignoranta", ci în termeni existentiali.

Cercetarile cele mai recente au subliniat mai mult tonalitatea de rugaciune care însoteste protestul autorului împotriva celui nebun. Psalmul este o "constatare în ton de lamentatie" strabatura de numeroase influente, provenite din materiale si ideologii profetice si sapientiale.

Cristos îsi întinde mâna sa milostiva catre toti oamenii care, din diferite motive, în mod constient sau nu, sunt victime ale acestei înselatorii diabolice care este ateismul, si care îi pune împotriva lui Dumnezeu, a lui Cristos si a Bisericii sale.

Negarea lui Dumnezeu a luat, în viata lui Cristos, aspecte dramatice. Oamenii au reusit sa-l subjuge pe Fiul lui Dumnezeu si l-au condus înaintea tribunalelor lor, l-au judecat, l-au condamnat si, în cele din urma, l-au facut sa moara pe cruce.

Dar moartea lui Cristos a dat nastere, pe pamânt, unei generatii de oameni drepti si tematori de Dumnezeu. Si aceasta omenire noua, care formeaza Biserica, trebuie sa lupte împotriva generatiei celor "nebuni" care îl neaga pe Dumnezeu. Lupta este în plina desfasurare; psalmul prezice rezultatul: Dumnezeu este cu cei drepti si este refugiul lor si va face sa se întoarca poporul prizonier; în ziua aceea, "va tresalta Iacob si se va bucura Israel" (v. 7), adica poporul celor credinciosi.

Împartirea: titlu (v. 1a); lamentatie cu privire la coruptia generala (v. 1b-3); judecata divina (v. 4-6); antifona finala (v. 7).

Note:

[a] LXX si unele manuscrise grecesti mai târzii introduc aici textul citat de sfântul Paul în Rom 3,13-18. De fapt, acest text este compus din Ps 5,10; 140,4; 10,7; Prov 1,16; Is 59,7-8; Ps 36,1.
[b] Altii traduc: asuprindu-l pe cel sarac, veti fi facuti de rusine, caci...

Traducere, note oi comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budau, pr. Iosif Rachiteanu
© Editura Sapientia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?psalmii=psalm014
Vă rugăm să respectați drepturile de autor