www.profamilia.ro /scriptura.asp?psalmii=psalm010
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Psalmii comenta?i
achizitionare: 19.02.2007; sursa: Editura Sapientia

Psalmul 10 (9 B)

Dumnezeu, judecatorul cel drept, este refugiul celui asuprit

Lamed1(22) Pentru ce, Doamne, stai departe,
        de ce te ascunzi la vreme de restriste?

2(23) Cel rau, în mândria lui, asupreste pe cel sarman,
        care cade în cursele pe care acesta i le întinde.
3(24) Caci nelegiuitul se lauda în orgoliul sau,
        iar cel lacom de câstig se considera binecuvântat.
4(25) Pacatosul îl dispretuieste cu aroganta pe Domnul:
        "Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!"
5(26) Acestea sunt toate gândurile lui.
        La fiecare pas îi merge bine întotdeauna,
        judecatile tale sunt prea înalte pentru el;
        îi dispretuieste pe toti dusmanii sai.
6(27) El spune în inima sa: "Nu ma clatin,
        din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rau!"
Pe7(28) Gura lui e plina de blasfemii,
        de înselaciune si asuprire;
        sub limba lui este rautate si violenta.
8(29) Sta la pânda dupa tufisuri ,
Ain    ca sa-l ucida, din ascunzatori, pe cel nevinovat;
9(30) ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit.
        Sta pitit în ascunzatoare ca un leu în vizuina,
        sta pitit ca sa-l prinda pe cel sarman.
        Îl prinde pe cel sarman si îl trage în latul sau.
10(31) Cel rau se napusteste, sta la pânda
        si cei saraci se prabusesc sub puterea bratului sau.
11(32) El spune în inima lui: "Dumnezeu uita,
        îsi întoarce fata si nu vede nimic".

Qof 12(33) Scoala-te, Doamne Dumnezeule, ridica-ti mâna
        si nu uita de cel sarman.
13(34) De ce sa-l dispretuiasca cel nelegiuit pe Dumnezeu,
        spunând în inima lui: "Nu va cere socoteala"?

Res 14(35) Dar tu vezi, tu iei în seama truda si durerea
        si le iei în mâinile tale.
        În tine se abandoneaza cel nenorocit;
        tu vii în ajutorul orfanului.
Sin 15(36) Zdrobeste bratul celui pacatos si al celui nelegiuit,
        pedepseste-i rautatea, ca sa nu mai fie.
16(37) Domnul este rege în veac si în veacul veacului;
        vor pieri pagânii de pe pamântul lui.
Tau 17(38) Doamne, tu ai ascultat dorinta celor saraci,
        le întaresti inima si îti pleci spre ei urechea,
18(39) ca sa faci dreptate celui orfan si celui asuprit
        si sa nu-i mai înspaimânte omul facut din tarâna.

Psalmul începe cu un apel dramatic: "Pentru ce, Doamne, stai departe, de ce te ascunzi la vreme de restriste?" Este o pagina dominata în mod explicit de motivul raului, care triumfa, si al binelui, care este umilit si ofensat (Iob; Ps 49; 73). Este o lamentatie dominata de scandalizanta întrebare despre tacerea lui Dumnezeu, un punct de pornire poetic prezent frecvent si denuntat de Psaltire (Ps 22,2.12.20; 35,22; 42,10; 43,2; 44,24-25; 74,1; 88,15). Dumnezeu este departe, izolat în lumea lui senina, iar lumea pamânteasca este încredintata trufiei celui nedrept. De aici izvoraste rugaciunea-întrebare a psalmului 10 (9 B).

Logica de fond care gestioneaza textul este cea a rasturnarii de situatii, la fel ca în "fericiri-blesteme", din Lc 6,20-26, si în parabola bogatului si a lui Lazar cel sarac, Lc 16,19-31. Judecata divina schimba radical echilibrele pamântesti bazate pe forta economica si politica, pe alegerile celor puternici si pe oprimarea celor saraci. Aceasta este situatia lumii, descrisa cu amaraciune de psalmist (v. 2-11). Interventia lui Dumnezeu rastoarna logica celor puternici si este cântata ca speranta si siguranta, în ultima parte, de o intensitate rara. Iahve, aparatorul celui sarac, "vede", ba, mai mult, privirea lui este patrunzatoare si totala. Privirea lui se îndreapta spre cel aflat în suferinta, de care nimeni dintre cei puternici nu se ocupa. Radacina acestei schimbari a echilibrelor mondiale sta în faptul ca Iahve este regele cosmic si vesnic, afirmatie de credinta fundamentala a psalmului 10 (9 B).

Rugaciunea pasionala din acest psalm aminteste strigatul lui Isus de pe cruce. El este sarmanul împotriva caruia s-a descatusat violenta celor nelegiuiti, care i-au umilit omenitatea si i-au negat divinitatea. În patimirea sa, Cristos s-a rugat si a suferit pentru toti cei umili, pentru toti cei care, asemenea lui, sunt victime ale prepotentei si sunt persecutati din cauza credintei lor. Traditia a considerat psalmul ca o profetie a mortii si învierii lui Cristos. Psalmul 10 (9 B) prezinta doua imagini diferite: în prima, apare o lume ravasita de dezordine, invadata de rau, în care se agita cei nelegiuiti, care conspira si întind curse celor nevinovati (v. 1-3); în a doua, Dumnezeu, din tronul sau ceresc, controleaza fiecare lucru si este hotarât sa intervina pentru a face dreptate. În aceste doua imagini se reflecta existenta crestina pe pamânt si viata fiecarui credincios: când se cutremura temelia, ce poate face cel drept?

Biserica invoca întoarcerea Domnului, în timp ce diavolul face ultimele sale tentative, pentru a crea iluzia ca în lume totul este sub puterea lui, ca s-ar putea comite, fara a fi pedepsiti, orice tip de violenta si ca ar putea fi calcati în picioare saracii care nu se pot apara.

Împartirea: strigat pentru ajutor (v. 1); situatia prezenta: cel puternic triumfa, cel drept este oprimat (v. 2-11); al doilea strigat de implorare (v. 12-13); interventia divina: cel prepotent este umilit, dreptul este marit (v. 14-18).

Note:

[a] Textul ebraic se refera la un "catun", "sat". LXX are: "cu cei bogati". Multe traduceri recente, presupunând o vocalizare diferita pentru termenul ebraic, interpreteaza cuvântul drept "tufis", "gard viu".

Traducere, note oi comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budau, pr. Iosif Rachiteanu
© Editura Sapientia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?psalmii=psalm010
Vă rugăm să respectați drepturile de autor