SFÂNTA SCRIPTURA

Psalmul 1

Cele doua cai

¹ Fericit omul care nu umbla dupa sfatul celor rai,
        nu zaboveste pe calea pacatosilor
        si nu se asaza în adunarea celor care batjocoresc,
² dar îsi gaseste placerea în legea^a Domnului
        si la legea lui cugeta^b ziua si noaptea.
³ El este ca pomul sadit pe malul apei^c,
        care aduce rod la timpul potrivit;
    frunzele lui nu se vestejesc
        si tot ce începe duce la bun sfârsit.
⁴ Nu tot asa este cu cei rai, nu tot asa^d;
        ei sunt ca pleava pe care o spulbera vântul^e.
⁵ De aceea nu se vor ridica^f cei rai la judecata,
        nici pacatosii în adunarea dreptilor.
⁶ Caci Domnul cunoaste^g calea celor drepti,
        iar calea celor rai duce la pieire^h.

Psalmul 1 este numit de sfântul Ieronim "prefatio Spiritus Sancti". El reprezinta portalul de intrare în lumea bogata a psalmilor. Este un poem sapiential anonim. Sunt prezentate doua destine ale omului: al celui credincios si al nelegiuitului. Autorul se pare ca este un maestru al întelepciunii (cf. Ier 8,9; 18,18; Prov 8,1 o.u.), care si-a propus sa-i initieze pe cei tineri în a cunoaste viata si a fi capabili de a trai prudent si corect, din punct de vedere religios. Psalmul îl preamareste pe omul care îsi gaseste bucuria în meditarea revelatiei divine, continuta în Sfintele Scripturi (v. 2). În acest om se concretizeaza imaginea "celui drept", plin de harurile divine, în contrast clar cu "cei rai", destinati pieirii vesnice (v. 6).

În primele secole ale crestinismului, s-a evidentiat un proces de fuziune între psalmul 1 si psalmul 2, gasindu-se, astfel, o sinteza a celor doua perspective hermeneutice ale întregii Psaltiri: perspectiva antropologico-etica a vietii celui drept, (Ps 1) si cea teologico-mesianica a sperantei, (Ps 2). Psalmul 1 ar fi, în acest caz, un fel de oglinda a suveranului, un portret ideal al celui care urma sa fie întronat, un fel de manual pentru o guvernare dreapta, în timp ce psalmul 2 ar fi ritualul propriu-zis al încoronarii.

Imaginile simbolice ale psalmului fac apel la pomul vietii, plantat, la început, de Dumnezeu, în paradisul pamântesc, si la fluviul ce iesea din Eden, pentru a iriga gradina. Cursul de apa este simbolul vietii divine si pomul este simbolul fecunditatii aceleiasi vieti divine, participata de om.

În aceste simboluri este sugerat misterul întruparii prin care omenitatea lui Cristos, ca un pom viguros si prosper, îsi înfige radacinile în viata divina a Cuvântului. Roadele lui Cristos sunt misterele rascumpararii.

Biserica îl recunoaste pe Cristos în "cel drept" preamarit de psalm, si orice crestin care traieste în har poate sa se recunoasca în el.

Împartirea: portretul celui drept (v. 1-3); soarta celor rai (v. 4-5); concluzie; (v. 6).

Note:
[a] Lit.: Tora. Înainte de a deveni termen tehnic pentru Legea lui Moise, Tora indica toata învatatura revelata de Dumnezeu în diferite etape si transmisa atât în scris, cât si oral.
[b] A cugeta. Termenul ebraic indica actiunea de a murmura, a recita în soapta, cugetând asupra sensului cuvintelor. Imaginea se regaseste în modul în care evreii piosi recita si azi textele sacre, în timp ce se misca din toate încheieturile pentru a-l lauda pe Dumnezeu si cu trupul.
[c] Lit.: canal de apa folosit pentru irigatie. Pe teritoriul Palestinei nu mai cad precipitatii din aprilie pâna în noiembrie, de aceea, exista un sistem de irigatii foarte dezvoltat. Spre deosebire de copacii de stepa destinati arderii, pomii fructiferi specifici climei mediteraneene au o vegetatie foarte bogata, având nevoie de irigatii pentru a rodi.
[d] Numai LXX si Vg adauga aici: nu tot asa, dar prezenta expresiei este ceruta de metrica poetica.
[e] LXX si Vg adauga: de pe fata pamântului.
[f] LXX si Vg dau verbului o nuanta escatologica: nu vor învia. Însa psalmistul se refera la judecata pe care Dumnezeu o face de-a lungul istoriei în desfasurarea evenimentelor: nu se vor ridica la proces pentru a vorbi, pentru a se apara.
[g] Verbul "a cunoaste" are în ebraica o arie larga de semnificatii, cuprinzând intelectul, vointa, pasiunea, gingasia, grija. Astfel se explica varietatea de nuante din traducerile moderne: iubeste, favorizeaza, are la inima, are grija, pastreaza în siguranta etc.
[h] Lit.: va pieri.

Traducere, note oi comentarii
de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budau, pr. Iosif Rachiteanu
© Editura Sapientia