www.profamilia.ro /scriptura.asp?personaje=9
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Rebeca, inelul binecuvântarii

"Rebekka" este transcrierea greaca a ebraicului "Ribqah", a carei semnificatie este nesigura. În orice caz, ambele sotii ale ei, Iacob, au nume care amintesc de cresterea animalelor, ocupatie de importanta vitala pentru epoca patriarhala ("Lia" înseamna "vaca" si Rahela, "oaia-mama").

Rebeca, aleasa binecuvântarii

Rebeca a fost sotia patriarhului Isaac si mama celor doi gemeni Iacob si Esau. Modul prin care Isaac a reusit sa se casatoreasca este povestit pe larg în Gen 24, povestirea cea mai extinsa din toata istoria patriarhilor, cu toate ca este vorba, aparent, de o chestiune de importanta secundara. Episodul arata interventia mirabila a lui Dumnezeu care conduce istoria si îi inspira evenimentele.

Abraham, de acum înaintat în vârsta, îl pune pe administratorul casei sale Eliezer sa faca juramânt ca nu va cauta sotie fiului sau Isaac din rândul cananeelor, ci ca se va duce în Mesopotamia, între rudele sale, pentru a gasi acolo fata potrivita. Eliezer pleaca în calatorie ducând cu sine, cum cer prestigiul si bogatia stapânului sau, zece mii de camile si daruri pretioase, si ajunge la Haran, în regiunea Eufratului de Mijloc, din care cândva a emigrat Abraham (Gen 12,4) si unde traiau în continuare descendentii fratelui mai mic, Nahor. În timp ce face o oprire la fântâna din fata cetatii, se roaga lui Dumnezeu sa dispuna ca sotie pentru Isaac pe fata care, fara sa i se ceara, va fi dispusa sa dea apa nu numai lui dar si camilelor lui. Soseste Rebeca cu amfora în mâna, o tânara frumoasa si necasatorita. Este fiica lui Betuel, un fiu al fratelui lui Abraham, Nahor (cf Gen 22,20-23). Eliezer îi cere sa bea si ea se grabeste sa adape de bunavoie si camilele. Fericit pentru acest semn, Eliezer îi da frumoasei si generoasei fete un lantisor de aur si doua bratari, cerând informatii despre familia ei si daca au posibilitatea de a-l gazdui peste noapte. Dându-si seama ca Dumnezeu l-a condus direct în casa lui Nahor, fratele lui Abraham, este patruns de mare bucurie si recunostinta. Eliezere povesteste întâlnirea minunata de la fântâna si aduce la cunostinta gazdelor scopul calatoriei sale. Betuel si Laban, fratele Rebecai, se arata dispusi - vazând ca aceasta este vointa lui Dumnezeu - sa o lase pe Rebeca sa plece în Canaan pentru a fi data în casatorie lui Isaac. Familia o saluta pe Rebeca cu binecuvântarea de ramas-bun: "Sora noastra, sa se nasca din tine mii si zeci de mii si neamul tau sa cucereasca portile dusmanilor lui" (Gen 24,60).

Din departari, în tara fagaduita

Când caravana ajunge aproape de fântâna de la Lahai-Roi, în Negheb, patria lor viitoare, Rebeca, la vederea lui Isaac, coboara de pe camila si se acopera cu un val, pentru a arata viitorului sot respectul cuvenit, dupa cum cere obiceiul timpului. Isaac o conduce în cortul sau si o ia în casatorie. Iubirea pentru Rebeca îi aduce astfel mângâiere pentru moartea mamei sale, Sara.

Cum credinta în promisiunea unei descendente numeroase a fost pusa la grea încercare de vestea nasterii lui Isaac, un eveniment considerat imposibil, precum si de porunca de neînteles de a-l jertfi, situatia se repeta si în aceata generatie. Rebeca, asteptându-se sa devina mama, si-a luat deja cu sine o doica, pe Debora (cf Gen 35,8), dar timp de douazeci de ani nu reuseste sa aiba copii, pâna când, pentru rugaciunea de mijlocire a lui Isaac, ramâne însarcinata. Zamisleste doi gemeni, care vor fi însa si singurii copii ai vietii ei. Înca din sânul matern se poate întrevedea viitorul raport între cei doi frati gemeni, care se îmbrâncesc într-una chiar înainte de nastere. Rebeca, întrevazând în aceasta dusmanie un semn nefast, este iluminata despre semnificatia acestui fapt printr-un oracol: "Doua neamuri sunt în sânul tau si doua popoare se vor ridica din pântecele tau; un popor va fi mai puternic decât celalalt si cel mai mare îl va sluji pe cel mai mic" (Gen 25,23). Rivalitatea între cei doi frati se noteaza si la nasterea lor. Iese mai întâi cel rosu si paros, Esau (joc de cuvinte pe termenii "rosiatic", în ebraica admoni, si "piele", literal "manta de piei', în ebraica se'ar, pentru a spune ca Esau este destinat sa devina tatal edomitilor, locuitori ai muntilor Seir), dar geamanul Iacob îl tine de calcâi, ca si cum ar fi vrut sa-l împiedice sa vada primul lumina si sa obtina astfel dreptul de întâi-nascut. Dumnezeu însa nu se lasa constrâns de decizii omenesti, ci îsi arata bunavointa sa în mod liber (cf Ex 33,19). Potrivit vointei sale, mostenirea fagaduintei nu va ajunge la Esau, care ar fi putut sa o revendice dupa dreptul uman, ci la Iacob, dupa o alegere libera a harului. Nu Esau, ci Iacob este ales si iubit de Dumnezeu (cf Mal 1,2 s.u. si Rm 9,10-13). Rebeca, datorita sensibilitatii ei materne, pare sa-si dea seama de acest lucru si îl prefera pe Iacob, în timp ce Isaac, condus de sentimente pur omenesti, îl prefera pe Esau, care printre altele satisface gustul sau pentru carnea de vânat,fiind un vânator încercat (Gen 25, 19-28).

Mostenirea binecuvântarii

Dar Dumnezeu face în asa fel încât dreptul de întâi-nascut si binecuvântarea paterna sa ajunga la Iacob. În indiferenta sa si duritatea mentala, Esau cedeaza dreptul sau de întâi-nascut lui Iacob în schimbul unei supe de linte. Cât de putin îl intereseaza binecuvântarea care-i garanteaza apartenenta la un neam ales, o arata si faptul ca ia în casatorie doua femei hitite, spre marea descumpanire si durere a parintilor (Gen 26, 34 s.u.). Când Isaac, de acum batrân si orb, nu mai era în masura sa vada nici planul divin, se hotaraste sa-l binecuvânteze pe Esau, Rebeca recurge la viclenie pentru a asigura binecuvântarea paterna preferatului Iacob. Femeia este atât de convinsa de reusita planului ei rafinat, încât nu da nicio greutate obiectiilor lui Iacob si este dispusa sa ia asupra ei chiar si blestemul sotului, în cazul în care uneltirile ei ar fi date în vileag.

Urmând sfatul ei, Iacob se camufleaza în Esau, fratele paros, acoperindu-se cu o piele de capra, si obtine astfel prin viclenie binecuvântarea paterna. Înfuriat pentru aceasta intriga, Esau decide sa-l ucida pe Iacob. Dar si în acest caz intervine cu abilitate Rebeca. Femeia stie cum sa-l puna în afara pericolului pe Iacob si sa-l atraga definitiv de partea planurilor ei. Îl trimite pe Iacob la fratele ei Laban, în Haran, unde va ramâne pâna când Esau se va îmblânzi. În acelasi timp are grija ca fiul preaiubit, asupra caruia este acum binecuvântarea fagaduintei, sa nu ia în casatorie o femeie straina. Sotiile hitite ale lui Esau au dezgustat-o în asa fel încât daca si Iacob va aduce în casa o sotie de acelasi neam, Rebeca n-ar mai gasi niciun motiv sa mai traiasca. Si Isaac îl avertizeaza pe Iacob sa nu ia în casatorie o femeie caneeana si îl trimite la Haran, ca sa aleaga acolo de sotie una din fiicele lui Laban (Gen 27, 1-28,5).

Întru cât despre Rebeca Biblia nu mai spune altceva, este clar ca - spre deosebire de Isaac care a trait pâna la 180 de ani - femeia nu mai era în viata când, dupa o lunga bucata de vreme, Iacob s-a întors în patrie, bogat si fericit, cu doua sotii si doisprezece fii. Ni se spune doar ca Rebeca a fost înmormântata în pestera Macpela, la Mambre (actualul Hebron), alaturi de Isaac (Gen 49,31).

Lectura posteritatii

Numele Rebecai apare în 30 de versete ale Sfintei Scripturi: de 29 de ori în cartea Genezei si apoi, ultima oara, în scrierile sf. apostol Paul, în sectiunea cea mai enigmatica a scrisorii catre romani (capitolele 9-11), când spune (Rm 9,10) ca ea a avut "gemeni de la un singur om, Isaac, parintele nostru"; pentru apostolul neamurilor cei doi sunt imagine a raportului dintre iudaism si Biserica: cel întâi-nascut dupa trup îsi pierde drepturile naturale si le primeste cel ales dupa har, facând astfel referinta la neamurile pagâne. Îmbratisând credinta în Cristos, acestea au devenit mostenitoare ale fagaduintei. Metoda alegorica a sf. Paul va fi exploatata îndelung, nu fara accente polemice si exagerari, în numeroase scrieri ale Sfintilor Parinti ai Bisericii.

dupa Paul Maiberger - Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizata de pr. Adrian Danca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?personaje=9
Vă rugăm să respectați drepturile de autor