www.profamilia.ro /scriptura.asp?personaje=40
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Nehemia, reformatorul vietii civile

Numele lui înseamna "Iahve a adus mângâiere". Forma prescurtata, fara numele lui Dumnezeu, este "Nahum".

Nehemia a fost organizatorul neîntrecut al comunitatii iudaice post-exilice la Ierusalim. El s-a ocupat mai ales de reconstruirea zidurilor cetatii, dar si de respectarea Legii. Despre activitatea lui ne informeaza cartea care îi poarta numele.

Contextul istoric

În anul al XX-lea al domniei lui Artaxerxe I (465-423), în anul 445 î.C. Nehemia în calitate de paharnic al regelui persan, la Susa era unul dintre oficialii de curte printre cei mai importanti si influenti. I se aduce la cunostinta ca zidurile cetatii Ierusalimului, rase la pamânt de Nabucodonosor în 586 î.C., zaceau în continuare în ruina. În plus, iudeii care în urma edictului lui Cirus, în 538 î.C., au primit învoirea sa se întoarca din robie, traiau în conditii de saracie si neajutorati. Nehemia s-a hotarât sa mearga personal la Ierusalim sa puna remediu unei asemenea situatii. Pentru ca sa poata realiza cu autoritatea cuvenita si în conditiile juridice ideale planurile sale, regele l-a numit guvernator al provinciei autonome Iudea.

Sosit la Ierusalim, Nehemia în timpul noptii strabate în ascuns perimetrul cetatii pentru a-si da seama personal de pagubele provocate zidurilor de întarire. Si-a dat seama ca prima îndatorire trebuia sa fie reconstruirea zidurilor si a convins de acest lucru pe toti oamenii de vaza ai cetatii sfinte. Lucrarile au fost împartite în patruzeci de sectoare. La fiecare sector lucrau concomitent echipe formate din singurele familii sau triburi. Nehemia nu s-a multumit doar sa organizeze lucrarile, dar a luat parte personal. Popoarele învecinate si dusmanii istorici (samariteni, ammoniti si edomiti) priveau cu dispret si neîncredere lucrarile de întarire: "N-au decât sa construiasca! Daca o vulpe sare deasupra, zidul lor de piatra se prabusesete" (3,35). Dar pentru ca nici prin dispret nici prin actiunile lor de intimidare nu reuseau sa opreasca lucrarile, s-au hotarât sa organizeze un asalt armat. Iudeii au aflat aceste planuri si au continuat lucrarile dar înarmati si gata de lupta, astfel încât nimeni nu putea sa-i distraga de la obiectivul lor.

În acelasi timp, Nehemia a trebuit sa înfrunte si sa depaseasca dificultati interne. Latifundiarii au pus mâna pe bunurile paturilor mai sarace ale populatiei, care facusera credite, si multi erau redusi în saracie si chiar în sclavie. Nehemia a reusit sa faca în asa fel încât acesti dezmosteniti sa primeasca înapoi terenurile si casele, sa li se stearga datoriile si sclavilor sa le fie redata libertatea. El însusi a dat exemplu, renuntând la partea de cereale si bani care trebuia sa o primeasca de la membrii tribului sau. Mai mult, a renuntat si la salariul lui de guvernator care mai înainte grava deosebit de mult asupra populatiei. Nehemia putea sa-si permita aceste gesturi de marinimie pentru ca dispunea de o bogatie considerabila, dar si pentru ca avea o viziune mult mai mare decât interesele personale.

Odata terminate lucrarile de întarire ale zidurilor exterioare, mai trebuiau instalate portile cetatii când dusmanii din vecinatate, prin calomnii si comploturi, au declansat o campanie de discretidare a lui Nehemia, pentru a împiedica completarea lucrarilor. Urmârind sa-i întinda o cursa, au raspândit zvonul ca planuieste o rascoala de care s-ar fi folosit ca sa devina rege al Iudeii. Au încercat apoi sa-l intimideze cu un atentat la însasi viata sa. Dar Nehemia, ca înalt dregator era obisnuit cu atmosfera de intriga de la curtea persana si nu s-a lasat abatut de aceste amenintari. Spre bucuria poporului si mânia dusmanilor, într-un timp record de 52 de zile, lucrarile de reconstructie a zidurilor au fost încheiate si s-a proclamat o sarbatoare solemna de consacrare.

Cetatii, însa, îi lipsea înca o populatie numeroasa: "Cetatea era mare si spatioasa, dar înauntru era putina lume si nu se construiau case" (7,4). Dupa un recensamânt, populatia ajungea la circa 50.000 de persoane. Pentru a mari numarul locuitorilor cetatii, Nehemia a poruncit ca unul din zece locuitori ai lui Iuda, prin tragere la sorti, sa vina si sa locuiasca în capitala.

Dupa ce s-a straduit timp de 12 ani cu inteligenta si tenacitate în interesul cetatii si al populatiei Iudeii, în 433 î.C. Nehemia a fost chemat la curtea persana de la Susa. Dar dupa o scurta perioada, cu învoirea regelui, s-a întors la Ierusalim pentru a-si da seama personal de situatia cetatii si sa porneasca alte reforme, îndeosebi cu privire la respectarea legislatiei regale si a vietii religioase. A adoptat astfel masurile necesare pentru ca întreaga populatie a Iudeii sa dea în mod regulat si dupa norme zeciuiala de cereale, vin si ulei, destinata mentinerii preotilor si levitilor la templu. A luat apoi alte masuri menite sa garanteze respectarea odihna sabatului. A interzis tuturor comerciantilor, iudei si straini, vânzarea marfurilor în Ierusalim în zi de sâmbata si pentru a-si asigura respectarea acestei interdictii a poruncit ca sâmbata portile cetatii sa ramâna închise. În plus, a combatut numeroasele casatorii mixte, pentru a evita ca în acest fel sa se ajunga la un amestec de limbi, obiceiuri si religii. Cu amaraciune a trebuit sa constate ca numerosi iudei au luat în casatorie femei din Asdod, Ammon si Moab si ca fiii nascuti din aceste casatorii vorbeau o limba straina, nicidecum aramaica. Nehemia a avut si curajul de a izgoni din cetate un fiu al marelui preot pentru ca a încheiat o casatorie mixta, si sa alunge de la templu un fiu nascut dintr-o casatorie mixta care ocupa o pozitie de prestigiu. Succesul acestor masuri, menite sa salvgardeze identitatea nationala si religioasa, a fost exprimata pe scurt în aceste cuvinte: "Astfel am curatat poporul de orice consuetudine straina" (13,30).

Despre realizarile lui restauratoare, ne informeaza Nehemia însusi, într-o scriere redactata în prima persoana si adresata lui Dumnezeu, pe care cercetatorii o numesc "memorie", definitie datorata faptul ca sectiunile mai ample se încheie cu formule de rugaciune sau formule ale donatorului: "Aminteste-ti de mine, Dumnezeul meu, pentru binele meu". Cu aceste cuvinte, se încheie si cartea lui. Dar într-un alt pasaj (13,22) Nehemia implora: "Si pentru aceste lucruri, aminteste-ti de mine, Dumnezeul meu, si ai mila de mine dupa marea ta milostivire". Nehemia, asadar, are curajul de a-i aminti lui Dumnezeu realizarile sale ca pe tot atâtea merite, dar este constient ca nu le-ar fi împlinit fara bunatatea si ajutorul lui Dumnezeu. Deseori, de fapt, aminteste în scrierea sa ca "mâna binevoitoare a lui Dumnezeu era asupra mea". O atitudine ce razbate veacurile si poate deveni model de viata pentru orice crestin.

dupa Paul Maiberger - Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizata de pr. Adrian Danca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?personaje=40
Vă rugăm să respectați drepturile de autor