www.profamilia.ro /scriptura.asp?personaje=30
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Ezechia, model sau lider duplicitar?

"Ezechia" este un alt nume de persoana care exprima încrederea în Dumnezeu, preamarindu-i puterea si taria; semnificatia lui poate fi redata în traducere prin "taria mea (hizki) este Jahve (Ja/Jahu)". Într-un psalm de o frumusete deosebita (Ps 18,2) care începe cu renumitele cuvinte "Iubi-te-voi, Doamne", autorul eliberat de violenta dusmanului se roaga cu aceste cuvinte: "Domnul este întarirea mea (Jahve, hizki) si scaparea mea si izbavitorul meu".

Ezechia a fost rege peste Iuda, regatul de Sud, ajuns pe tron la 25 de ani, domnind la Ierusalim între 728-699. Opera istorica a Deuteronomistului evidentiaza de preferinta meritele lui Ezechia în purificare credintei jahviste de urmele cultului pagân, care invadasera religia mai ales în timpul domniei tatalui sau Ahaz (734-728) si care vor înflori din nou foarte curând în timpul fiului sau Manase (699-643).

Ezechia, lider politic duplicitar

El a reusit sa duca la îndeplinire planurile sale politice, presat cum era în continuu de amenintarile imperiului asirian. Acesta din urma a restrâns de mai multe ori granitele regatului sau dar fara sa cucereasca Ierusalimul, cum de altfel prorocise profetul Isaia.

Când regele Ozia, al regatului Israel (731-722) s-a hotarât sa scuture jugul domniei asiriene, regatul din Sud, care în 733 sub conducerea lui Ahaz s-a supus de bunavoie si se angajase sa plateasca tribut, nu a luat parte la aceasta miscare de rebeliune. Pentru acest motiv i-a fost crutata soarta în care a cazut regatul Israelului: în 722, prin distrugerea capitalei Samaria si deportarea marii majoritati a populatiei, a fost distrus pentru totdeauna. Si Ezechia initial a ramas un supus fidel al asirienilor, dar în anii 713-711, sub conducerea cetatii filistene Asdod, s-a aprins din nou miscare de revolta si Ezechia a intrat în aceasta coalitie anti-asiriana. A primit la Ierusalim o delegatie etiopiana - la care face referinta Is 18,1-6 - întru cât faraonul Shabaka, fondatorul celei de a XXV-a dinastie (etiopiana), a fagaduit sprijinul sau militar. Dar Isaia îl avertizase pe Iuda în privinta acestei revolte si timp de trei ani profetul umbla fara haine si descult, pentru a ilustra prin aceasta actiune simbolica faptul ca regele asirian Sargon al II-lea (722-705) avea sa târasca în captivitate pe toti rebelii, fara haine si fara încaltaminte (Is 20,1-6). Dupa cum prorocise profetul, în 711 revolta a fost sufocata de Sargon si teritoriul Asdod a devenit provincie asiriana. Regatul lui Iuda a reusit sa scape de aceasta încorporare în imperiu pentru ca a fost primul care s-a supus.

Ezechia: încrederea în sine sau încrederea în Domnul?

În 705, Sargon a murit si i-a urmat fiul Senaherib (705-681). Cum se întâmpla cu regularitate la succesiunea tronului, au izbucnit rascoale în tot imperiul asirian. Si Ezechia a încercat sa foloseasca aceasta ocazie pentru a se elibera o data pentru totdeauna de jugul asirian. El si-a asumat functia de lider al coalitiei anti-asiriene la care au aderat diverse mici state din sudul regiunii siro-palestiniene. Si de aceasta data Ezechia a cautat sprijinul Egiptului, dar înca o data Isaia (30,1-5; 31,1-3) l-a avertizat sa nu se încreada mai mult în Egipt decât în Domnul. Regele însa era atât de convins de succes încât n-a dat ascultare profetului pentru a evita cu orice pret conflictul militar cu Asiria, ceea ce ar fi dus la nenorocire. Senaherib a sufocat în sânge revoltele din estul imperiului, întarind si mai mult propria domnie. Din 701, apoi, s-a dedicat problemelor din Siria si Palestina: a supus cetatile feniciene de pe coasta, a înfrânt armata egipteana care venea în sprijinul revoltei si a subjugat cetatile filistene Ascalon si Ekron. Dupa care si-a îndreptat marsul triumfal împotriva lui Iuda si a regelui Ezechia. Despre aceste evenimente, însusi Senaherib ne informeaza în analele domniei lui.

Dar regele lui Iuda îsi luase toate masurile necesare în vederea rezistentei în caz de asediu al capitalei. A întarit apararea si a asigurat aprovizionarea cu apa, indispensabila unei cetati asediate. A construit în acest sens un tunel lung de 500 de metri prin care apa venea în rezervorul Siloe de la izvoarele Ghicon, în valea Cedronului. Acest canal, ce poate fi strabatut si astazi când apa are un nivel mai redus, dovedeste nu numai gradul ridicat al tehnicii din acel timp dar si frica teribila care a deterimat masuri de aparare atât de costisitoare. Profetul Isaia a critic, cu toate acestea, initiativele puse în practica, pentru ca erau inspirate din încrederea în sine, în propria inteligenta si nu în Dumnezeu.

În fine, cursul evenimentelor descrise de Analele lui Senaherib nu concorda întru totul cu datele biblice. În locul asediului descris de Senaherib, Biblia ne spune ca regele asirian a trimis trei ministri care au pus în act tentative de intimidare, înscenate în mod magistral, dupa care asirienii au luat calea întoarcerii. Regele Ezechia, la rândul sau, s-a retras într-o ascunzatoare, cuprins de frica si îngrijorare, îmbracat în haine de pocainta. L-a chemat la sine pe Isaia, care l-a încurajat aducându-i la cunostinta planurile lui Senaherib (Is 37, 1-8). Când Senaherib a cerut pentru a doua oara lui Ezechia sa se predea, Dumnezeu i-a raspuns regelui prin profetul Isaia: "Pe calea pe care a venit se va întoarce si nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul" (Is 37,34). Senaherib, într-adevar, nu a reusit sa asedieze si sa cucereasca Ierusalimul. Din acelasi capitol al profetului Isaia (37) suntem informati ca un înger al Domnului a lovit tabara asirienilor, limbaj care de obicei face referinta la izbucnirea unei ciume sau a unei gripe ucigatoare. Locuitorii Ierusalimului au izbucnit în manifestari de bucurie iesite din comun, dar de multumire fata de Dumnezeu, de pocainta si convertire, nici vorba (Is 22,13 s.u.).

Dar Ezechia nu a scapat fara urmari. Nu numai ca a trebuit sa plateasca din nou lui Senaherib tributul din urma, dar a trebuit sa trimita la Assur un dar de supunere de 30 de talanti de aur (un talant este echivalentul a 35 kg) si 300 de talanti de argint, ceea ce a reusit sa faca numai prin spolierea templului ( cf 2 Rg 18,14-16).

Lectura teologica a puterii politice

La nivel politic, asadar, planurile lui Ezechia nu au avut sorti de izbânda. Nu a dat ascultare profetului Isaia, s-a lasat antrenat într-o revolta prosteasca împotriva puterii imense a asirienilor, târând tara într-o ruina din ce în ce mai mare. Provincia lui Iuda a fost devastata si supusa principilor filisteni, vasali ai asirienilor, tributurile apasatoare ale populatiei au ramas neschimbate iar Ezechia putea sa multumeasca lui Dumnezeu daca Ierusalimul nu a fost cucerit si distrus.

Deuteronomistul, însa, în evaluarea regilor lui Israel si ai lui Iuda atât din punctul de vedere al istoriei profane cât mai ales cel religios, are cuvinte deosebite de elogiu pentru acest rege: "dintre toti regii lui Iuda, niciunul nu i-a fost egal, nici dintre urmasi nici dintre predecesori" (2 Rg 18,5 s.u.; Sir 49,4). Fidel fata de cultul lui Iahve, asemeni stramosului sau David, a purificat cultul de orice infiltratie a elementelor cananeene. Spre deosebire de Cartea Regilor, opera istorica a Cronicilor se lungeste îndeosebi în a povesti meritele lui Ezechia cu privire la templu si la cult, încât face din el un model excelent de reformator. În acest fel, lui i se datoreaza purificarea templului si savârsirea regulara a cultului (2 Cr 29), celebrarea anuala a Pastelui la Ierusalim (2 Cr 30) precum si exercitiul ordonat si corect al serviciului preotesc si levitic, cu varsarea regulata a zeciuielii la templu (2 Cr 31). Potrivit Prov 25,1, colectia zicerilor lui Solomon din textul actual al capitolelor 25-29 a aparut în timpul regelui Ezechia, probabil chiar la solicitarea lui.

Lui Ezechia i se atribuie si un imn de multumire pe care l-a compus dupa ce a fost vindecat de o boala grava (Is 38,9-20). În timp ce, muribund, îl implora pe Dumnezeu amintindu-i comportamentul sau pios, Jahve l-a trimis pe Isaia sa-i spuna ca avea sa mai traiasca alti 15 ani: ca semn al acestei promisiuni divine, a facut sa coboare cu zece trepte umbra soarelui care era la apus peste treptele palatului regal (Is 38,1-8; Sir 48,23).

Lectura posteritatii

Vindecarea mirabila a lui Ezechia lasa de înteles care este adevarata valoare a vietii umane înaintea lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu-l interesa ca regele lui Iuda sa obtina mari succese politice. Cu siguranta Ezechia voia sa obtina ceea ce era mai bun pentru poporul sau, dar considerând extraordinara putere a asirienilor din acel timp, nici acrobatiile diplomatice si efortul armelor nu puteau garanta mare lucru. Deuteronomistul si Cartea Cronicilor îl considera un rege exemplar numai pentru ca el a folosit toate energiile sale si entuziasmul personal pentru apararea cauzei lui Dumnezeu. Pentru ca înaintea lui Dumnezeu, vointa dreapta si intentia curata sunt mai importante decât succesul, iar generozitatea pentru Împaratia valorilor spirituale, mai de pret decât edificarea unei împaratii pamântesti efemere.

dupa Paul Maiberger ? Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizata de pr. Adrian Danca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?personaje=30
Vă rugăm să respectați drepturile de autor