www.profamilia.ro /scriptura.asp?personaje=26
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Osea, profetul tandretii lui Dumnezeu

Numele "Hoshea", preluat în greaca prin Osae si în latina cu Osee, este forma prescurtata de la Hosha-ja, "Jahve a salvat". Aceeasi semnificatie are si numele Jo-shua, care în timpul post-exilic a devenit Jeshua, transcris în greaca si latina cu Jesus. Verbul jasha, prezent în numele Osea înseamna a salva, a veni în ajutor, a scoate din pericol; acelasi verb este prezent si în cunoscuta aclamatie liturgica Hoshianna (Hosana!), care înseamna "Vino în ajutorul nostru!".

Osea este primul din cei "Doisprezece profeti minori", unde "minori" se refera la marimea cartilor care le poarta numele si nu la importanta lor. Cu fiecare profet, de fapt, revelatia divina face un salt calitativ spre universalismul mântuirii si purificarea imaginii despre Dumnezeu.

Primul loc pe care îl ocupa acest profet se datoreaza probabil extinderii cartii lui, cea mai ampla dintre cele douasprezece, sau faptului ca el, în momentul redactarii celor Doisprezece profeti minori, era considerat profetul cel mai vechi dintre toti. Dar daca se ia în considerare perioada în care si-a desfasurat activitatea, primul loc i-ar reveni profetului Amos.

Profilul simbolic al figurii sale istorice

Nu cunoastem nimic despre evenimentele personale referitor la Osea, în afara de casatoria lui simbolica. Tatal se numea Beeri, dar nu se stie locul de origine a profetului. Întru cât activeaza în regatul de Nord, pare logic sa ne gândim ca este originar din acel tinut. Limbajul sau liric, ale carui imagini depasesc în intensitate pîna si pe cele din profetul Isaia, tradeaza gustul sau pentru frumos si o cultura neobisnuit de elevata pentru vremea respectiva. Nu putem spune însa daca Osea apartinea cercurilor sacerdotale ori celor profetice, sau daca avea o meserie precisa. A fost activ pentru scurt timp, circa un deceniu, dupa Amos, primul dintre profetii scriitori, care printre altele a prorocit pentru o perioada mult mai lunga decât Osea, circa 25 de ani.

Din antetul cartii deducem ca a fost activ în timpul lui Ieroboam al II-lea (782-747), rege al regatului de Nord. Alaturi de acest rege, sunt mentionati alti patru, din regatul de Sud: Ozia sau Azaria (767-739), Iotam (739-734), Ahaz (734-728) si Ezechia (728-699). Din cartea lui, rezulta ca el nu a vazut apusul regatului de Nord, al carui ultim rege se chema tot Osea (731-722), încheiat în 722 î.C. În acel timp, era activ în regatul de Sud profetul Isaia, care a primit vocatia câtiva ani mai târziu decât el, mai precis în anul mortii regelui Ozia (739). Spre deosebire de Isaia, însa, pentru Osea nu avem nicio povestire a vocatiei.

Cuvinte de foc pentru nedreptatea prosperitatii

În timpul lui Osea, regatul de Nord se bucura de o perioada extraordinara de prosperitate economica si comerciala, dupa ce Damascul a fost supus de asirieni si nu mai putea continua sa pradeze sistematic Israelul; asemenea conditii de bunastare permiteau straturilor superioare ale populatiei sa duca o viata de risipa si lux (condamnata de Amos cu cuvinte de foc). Mentalitatea avida a bunastarii îi facea pe cei bogati sa uite de datoriile fata de Dumnezeu si fata de aproapele, ceea ce se traducea în nedreptate si asuprire, precum si într-un cult religios lipsit de suflet. Poporul, tinut în ignoranta, se îndepartase atât de mult de Iahve, încât prefera adorarea vitelului de aur din Samaria, baalii si astartele.

Casatoria simbolica: viata devine profetie

Osea este chemat sa reprezinte aceasta cadere fata de Iahve în propria viata, în propria experienta matrimoniala. Idolatria era considerata de profet o adevarata prostitutie. Cartea începe astfel cu o porunca neobisnuita din partea lui Dumnezeu adresata profetului: sa-si ia de sotie o prostituata sacra si sa procreeze cu aceasta fii de prostitutie. Ca justificare pentru aceasta porunca, ciudata în ochii profetului ca si în ochii nostri, se spune: "pentru ca tara nu face altceva decât sa se prostitueze, îndepartându-se de Domnul" (1,2). Aceasta actiune simbolica, pusa la începutul activitatii lui Osea trebuia sa fie o parabola vie a raportului dintre Dumnezeu si Israelul infidel. Prostituata sacra sau cultuala era o prostituata de la templu care la cananei, în special la sanctuarele zeitei Astarte, se punea în slujba cultului fertilitatii. La origine, era o imitatie pamânteasca a casatoriei dintre zeu si zeita. În Dt 23,18 prostitutia sacra, care probabil a gasit întotdeauna adepti în Israel, este foarte aspru condamnata. Cu o prostituata sacra ca sotie, Osea putea sa reproseze Israelului, cu o evidenta deosebita si în mod deosebit de drastic, scandalul prostitutiei lui care consta într-o continua cadere din pactul cu Dumnezeu. Fara gestul provocator si ciudat al lui Osea, care se casatoreste cu o prostituata, nici numele simbolice date fiilor lor nu ar fi de înteles, fiind si ei destinati sa trezeasca o reactie de nedumerire. Primul fiu, de parte barbateasca, din porunca lui Dumnezeu se va numi Iezreel, un nume simbolic destinat sa prevesteasca sfârsitul monarhiei, întru cât câmpia Iezreel era scenariul faptelor revolutionare si crude ale lui Ieu, când a extirpat dinastia lui Ahab (cf 2 Rg 9, 24-27; 10,11). Al doilea copil, o fetita, se numea "Lo-Ruhama", "Nicio milostivire", pentru a spune ca Iahve a repudiat Israelul si nu mai nutrea fata de poporul sau niciun sentiment de milostivire. Faptul ca prostituata l-a înselat pe Osea si a avut copii cu un alt barbat, nu poate fi dedus din lectura capitolului întâi. Poate fi dedus din capitolul 3, unde se repeta ca Osea trebuie sa ia de sotie o prostituata. A doua casatorie, încheiata într-un timp succesiv, a fost si aceasta un gest simbolic, destinat sa vesteasca un proces de purificare, prin masurile luate de Osea de a o împiedica pe sotie sa se mai prostitueze. Oricum, în ambele cazuri femeia era întruchiparea Israelului care îl neaga pe Iahve si cade în idolatrie.

Osea, profetul iubirii lui Dumnezeu

Osea a considerat raportul dintre Dumnezeu si Israel prin prisma iubirii. La iubirea lui Dumnezeu trebuie sa corespunda iubirea Israelului: "pentru ca iubire vreau si nu jertfa, cunoasterea lui Dumnezeu în locul arderilor de tot" (6,6). Ca o prostituata, Israelul a încalcat în continuu pactul de iubire cu Iahve, daruindu-se altor amanti, care erau zeii pagâni. Daca în Amos, tema dominanta este critica sociala, în Osea domina critica cultuala. Multele altare, pe care le-a construit Efraim - asa numeste Osea regatul de Nord, mentionând o parte pentru un tot - vor fi distruse, pentru ca au devenit motiv de pacat pentru popor (8,11; 10,2). Preotilor le sunt adresate acuze usturatoare (4,4), ca responsabili ai acestor activitati rusinoase (6,9). Prin cuvinte aspre, Osea loveste în cultul lui Baal si în idolatrie, adica în violarea primei porunci: "Ei continua sa pacatuiasca si cu argintul lor si-au facut statui turnate, zei inventati de ei, toti lucru de mâna mesterilor. Acestora - ei spun - trebuie sa le aduceti jertfe, si oamenii saruta vitei de aur" (13,2). Dar Osea denunta si tristele conditii politice, pentru ca regii neaga teocratia pentru a se refugia în diplomatie, în militarism si viclenii. În timpul activitatii lui Osea, într-adevar, au fost asasinati patru regi în regatul de Nord: succesorul lui Ieroboam al II-lea, Zaharia, succesorul acestuia, Sallum, în 747, Pekachia în 740 si Pekach, în 731.

Osea, profetul unui Dumnezeu respins

Din cauza acestor pacate, Osea vesteste o judecata teribila, din care numai convertirea mai poate aduce o cale de scapare pentru tara. Asadar, el invita: "Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tau, pentru ca te-ai împiedicat în nelegiuirile tale. Pregatiti cuvinte de cainta si întoarceti-va la Domnul, si spuneti-i: Iarta-ne orice faradelege si daruieste-ne cunoasterea binelui" (14,2). Dar profetul nu vede niciun indiciu de convertire. "Nu mai este credinta, nici iubire, nici cunoastere de Dumnezeu în tara. Toti jura strâmb, mint, ucid, fura si sunt desfrânati, iar sângele varsat curge peste sânge. Pentru aceasta, tara e în mare jale iar cei ce o locuiesc sunt fara vlaga" (4,2-4). Cu toate acestea, Osea este luat în derâdere si batojocorit: "un nebun face pe-a profetul, omul inspirat aiureste" (9,7). Israel persista în pacat, în ciuda tuturor dovezilor de iubire din partea lui Iahve. Rar se gasesc în Scriptura expresii atât de tandre si incisive despre iubirea lui Dumnezeu fata de oameni: "Eu îi atrageam cu legaturile bunatatii, cu lanturile iubirii. Eram pentru ei ca parintii care ridica la obraz pe copilul lor" (11,4). Din cauza indisponibilitatii la convertire, Israel va suferi exilul în Assur. Privind la trecut, Osea vede în disparitia regatului de Nord ocazia unui nou început. El nu denunta numai infidelitatea prezentului, dar vesteste si mântuirea. Lucrurile vor fi din nou ca odinioara, ca atunci când poporul era sclav în Egipt. Iahve l-a scos pe Israel din robia Egiptului pentru a face din el, în desert si pe Sinai, un popor sfânt. Aceasta se va repeta cu Israelul personificat în imaginea unei femei iubite: "De aceea, iata, eu o voi atrage la mine, o voi conduce în desert si îi voi vorbi la inima" (2,16). Israel va fi condus la izvoarele credintei sale si conditiile ideale din timpul lui Moise se vor repeta. Atunci Dumnezeu va încheia din nou un pact, un legamânt nou (2,18-25) si va face ca poporul exilat sa se întoarca în pamântul sau.

dupa Paul Maiberger - Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizata de pr. Adrian Danca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?personaje=26
Vă rugăm să respectați drepturile de autor