www.profamilia.ro /scriptura.asp?personaje=23
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Ilie, focul profetului si profetul focului

Numele "Elijahu" înseamna "Dumnezeul meu e Iahve". Acest nume, expresie a unei marturisiri de credinta, proclama unicitatea lui Iahve ca singurul Dumnezeu adevarat spre deosebire de celelalte zeitati.

Originile modeste ale celui mai mare profet

Profetul este originar din Tisba lui Galaad, o localitate din Cisiordania, de altfel, foarte modesta. Activitatea lui, însa, se desfasoara în regatul de Nord, sub domnia regilor Ahab (873-852) si Ahaz (853-852), ambii, regi infideli fata de Iahve. Numele lui este un program: cu zel arzator, combate împotriva cultului lui Baal si pentru adorarea exclusiva a lui Dumnezeu. În aceste vremuri de început ale monarhiei în Israel, mesajul profetilor înca nu era fixat în scris. De aceea, despre Ilie avem numai o colectie si povestiri care ni s-au transmis în 1 Rg 17-19.21 si 2 Rg 1-2, puse în scris înca în jurul anilor 800 î.C. Cu toate ca nu exista o carte separata a profetului Ilie, acest neînfricat luptator pentru Iahve, îmbracat cu o mantie de piele de capra si încins cu o centura de piele (2 Rg 1,8), a lasat posteritatii o impresie atât de adânca încât si în Noul Testament si în primul iudaism era unul dintre profetii cei mai populari si legendari.

Cuvântul profetic intra în actiune

Predica lui Ilie, prin rigoarea sa extrema, a devenit necesara pentru ca în timpul regelui Ahab cultul lui Baal se raspândise din ce în ce mai mult în Israel. Motivul venea de la casatoria regelui cu o printesa feniciana, Izabela, fiica regelui Et-Baal, din Tir, care a promovat prin orice mijloc cultul divinitatilor patriei natale si în fanatismul ei a eliminat aproape toti profetii lui Iahve. Ahab, care în realitate a ramas adorator al lui Dumnezeu (numele fiilor sai sunt toate compuse cu Ia-, Iahve), a devenit însa si adorator al lui Baal. Mai mult, a poruncit sa se ridice un templu si un altar dedicat acestei zeitati straine chiar în capitala sa, Samaria, recunoscând în acest fel si la nivel oficial cultul acestui zeu în Israel. Dar acest demers, evident, a trezit protestele si opozitia cercurilor fidele lui Iahve.

Determinarea cu care erau conduse atunci aceste ciocniri rezulta cu o claritate extrema si din traditiile amplu dezvoltate despre Ilie si Elizeu, introduse în Cartile biblice ale Regilor, o operatie care, printre altele, a îngreunat foarte mult expunerea, de obicei, concisa, a evenimentelor din viata regilor respectivi.

Ilie a început activitata sa profetica vestindu-i lui Ahab, în numele lui Iahve, o lunga perioada de seceta. În acest fel, Ahab trebuia sa-si dea seama ca stapânul fortelor naturii nu este Baal, zeul vegetatiei, ci Iahve. Ilie însa a trebuit sa fuga din fata mâniei regelui, refugiindu-se în albia râului Cherit, la est de Iordan, unde a fost alimentat în mod miraculos de un corb, care în fiecare zi îi aducea pâine si carne. Când râul a secat din cauza secetei, Ilie a mers la Sarepta, un sat pe malul Marii Mediterane, în apropiere de Sidon. Aici, întâlneste o vaduva, careia îi cere ceva de mâncare. Femeia i-a raspuns ca i-a mai ramas doar o mâna de faina în amfora si putin ulei într-un ulcior. Dar din dispozitia profetului, faina din vas nu s-a terminat si uleiul din ulcior n-a scazut, astfel încât în timpul secetei au avut strictul de hrana. Când fiul vaduvei a murit, Ilie l-a readus la viata pe tânar, întinzându-se deasupra lui. În acelasi fel vor învia un tânar profetul Elizeu ( 2 Rg 4,34) si Sf. Paul (Fap 20,10).

Profetul si optiunea radicala pentru Dumnezeu

Dar episodul cel mai relevant si admirat în viata lui Ilie, caruia îi datoreaza faima sa, este asa numita "judecata a lui Dumnezeu pe Carmel" (1 Rg 18). Acest promontoriu stâncos, care intra în mare în apropiere de actualul oras Haifa, situat în teritoriul disputat pe atunci între fenicieni si israeliti, era un stravechi loc de cult. Altarul dedicat lui Iahve, construit în timpul lui Solomon sau al lui David, a fost darâmat la porunca Izabelei, astfel încât era din nou Baal zeul care domina peisajul de pe înaltimea Carmelului, vizibil cu usurinta si din departare. În acest important loc de cult trebuia sa se decida cine este Dumnezeu pentru Israel, Iahve sau Baal. Ilie a cerut astfel lui Ahab sa strânga pe muntele Carmel tot Israelul si pe cei 450 de profeti ai lui Baal. Aici, s-a adresat poporului: "Pîna când oscilati într-o parte si alta, fara sa va hotarâti? Daca Iahve este Dumnezeul adevarat, slujiti-i lui; daca este Baal, urmati-l pe Baal" (1 Rg 18,21). Un semn divin trebuia sa constrânga poporul nehotarât sa aleaga. Adevaratul Dumnezeu trebuia sa faca sa cada foc din cer si sa consume unul din cei doi vitei pusi ca victime de ardere-de-tot (holocaust): unul, de catre profetii lui Baal, pe altarul lor, celalalt, de profetul Ilie, pe altarul reconstruit al lui Iahve. Slujitorii lui Baal au dansat în extaz în jurul altarului lor toata ziua, invocându-l pe Baal, dar nu s-a întâmplat nimic. Când apoi Ilie, spre seara, l-a invocat pe Iahve, a cazut foc din cer si a ars victima, cu toate ca profetul a varsat asupra ei si în jurul ei numeroase amfore de apa. În acest moment, întregul popor l-a recunoscut pe Iahve ca Dumnezeu si Ilie putea sa combata nestingherit profetii lui Baal. I-a capturat, i-a dus la pârâul Chison si i-a ucis. Imediat dupa aceea, s-a ridicat din mare un mic nor care lua proportii tot mai mari pîna când a revarsat o ploaie abundenta care a pus capat secetei si foametei.

Fuga profetului si noua imagine a aceluiasi Dumnezeu

Izabela, însa, mâniata de uciderea profetilor lui Baal, cauta sa-l ucida pe Ilie, care a fugit în pustiul Negheb, unde profetul s-a culcat sub un ienupar, descurajat si înfricosat, încât a cerut si moartea. Dar un înger al Domnului l-a întarit cu pâine si apa si cu energiile acestei hrane, profetul a mers 40 de zile si 40 de nopti, pîna la Horeb, muntele lui Dumnezeu (Sinai). Aici, în trecut, Iahve se revelase în mijlocul fulgerelor si al tunetelor (Ex 19, 16-19) ca un Dumnezeu sfânt si înfricosator. Si Ilie a avut în acest loc experienta unui vânt impetuos, a cutremurului si a focului, dar Dumnezeu nu se mai arata prin aceste puteri ale naturii (...) ci în "murmurul unei adieri de vânt" (1 Rg 19,12). Ilie trebuia sa înteleaga astfel ca Iahve nu mai intervine în mod spectaculos si teatral, ci în liniste si prin urmare, poate fi experimentat numai în liniste si în reculegere interioara. Iahve i-a cerut lui Ilie sa-l consacre pe Hazael ca rege al Damascului, pe Ieu rege în Israel si pe Elizeu ca succesor al sau. Hazael trebuia sa combata regatul pagân al lui Ahab si Ieu sa elimine dinastia acestuia. În ce-l priveste pe Ilie, întorcându-se, l-a întâlnit pe Elizeu, l-a facut succesor al sau aruncând asupra lui mantia sa ca semn al faptului ca ia în stapânire existenta acestuia. Mai târziu, Hazael a fost numit rege de Elizeu si Ieu, de unul din discipolii lui. Daca traditia a atribuit aceste fapte lui Ilie, înseamna ca el era considerat parintele spiritual si forta motrice a acestor schimbari tulburatoare.

Profetia, incomoda pentru autoritati

Ilie se va confrunta înca o data cu Ahab când acesta intentiona sa cumpere via lui Nabot, care se afla în vecinatatea palatului regal. Dar Nabot este hotarât sa nu piarda mostenirea paterna sub nicio forma si regelui, pus în fata acestei situatii, neavând niciun temei legal la care sa apeleze, nu-i mai ramâne decât sa renunte. Gândirea rece si nemiloasa a Izabelei, însa, fara nicio atentie pentru dreptul israelitic, nu-si face scrupule în a pasi peste cadavre din dorinta de a-si impune dreptul regal absolutist pe care ea îl reprezenta. Face astfel încât Nabot este acuzat pe nedrept de blestem împotriva lui Dumnezeu si a regelui, apoi, este ucis prin lapidare. Dupa ce Ahab a luat în stapânire via sarmanului Nabot, Domnul îi face cunoscut prin intermediul lui Ilie ca pe locul unde câinii au lins sângele lui Nabot, tot acolo vor linge si sângele regelui; mai mult, tot neamul sau va fi eliminat si câinii vor devora cadavrul Isabelei. Câtiva ani mai târziu, în timpul razboiului împotriva arameilor, Ahab este lovit de o sageata si sângele curge pe carul sau de lupta. Când carul este spalat în lacul din Samaria, câinii ling sângele regelui, asa cum Ilie îl amenintase.

Asemeni tatalui sau, Ahaz, care i-a urmat pe tron, tine mai mult la zeii straini decât la Iahve. Într-o zi, Ahaz cade de la fereastra etajului superior si este grav ranit. Trimite sa fie consultat Baal-Zebub, zeul cetatii feniciene Accaron, sa afle daca se va vindeca (Baal-Zebub sau Beelzebul înseamna "principele Baal", dar în textul ebraic numele zeului este alterat în mod voit în Beel-zebub care înseamna atât "Baal al mustelor" cât si "stapânul balegarului"; în Noul Testament - Mc 3,22 si Mt 10,25 - numele este folosit pentru a-l indica pe principele diavolilor). Ilie îi reproseaza regelui: "Ai trimis mesageri ca sa-l consulte pe Baal-Zebub, zeul lui Accaron, ca si cum în Israel nu ar fi un Dumnezeu pe care sa-l consulti" (2 Rg 1,16). Datorita acestui gest de dispret fata de Iahve, profetul îi vesteste regelui moartea si Ahaz moare pentru urmarile caderii lui.

Ilie si focul

Dar episodul cel mai relevant din viata profetului Ilie ramâne "înaltarea" lui, care mai mult decât minunile care-i sunt atribuite, se substrage oricarei evaluari istorice. Înainte de "înaltarea" lui la ceruri, Ilie face o ultima vizita, însotit de Elizeu, la "fiii profetilor" la Betel si Ierihon. Apoi, tot împreuna cu Elizeu, traverseaza Iordanul ca pe uscat, dupa ce a despartit apele în doua lovind apa cu mantia înfasurata. Dincolo de Iordan, Elizeu, destinat sa-i succeada în slujirea profetica, cere învatatorului doua treimi din spiritul lui (cf Dt 21,17). Dupa care apare un car de foc tras de cai de foc si pe acest car, Ilie urca spre ceruri în vapaie, lasând în urma lui mantia profetica. Este cautat trei zile de fiii profetilor, dar nu-l gasesc.

Lectura posteritatii

Marea importanta atribuita profetului Ilie si veneratia adânca de care se bucura aceasta figura vetero-testamentara îsi gaseste expresie, secole mai târziu, de exemplu în cartea lui Ben Sirah unde gasim scris: "Atunci s-a ridicat profetul Ilie ca focul si cuvântul lui ca faclia ardea" (Sir 48,1). Si apoi, autorul sacru îi adreseaza cuvinte de admiratie: "Cât de renumit te-ai facut, Ilie, prin minuni! Si cine se poate lauda ca este asemenea tie?" (48,4). Pentru ca Ilie nu a murit ci a fost rapit în ceruri, este asteptata reîntoarcerea lui în timpul mesianic. Se spune astfel în profetul Malahia: "Mai înainte sa vina ziua Domnului, zi mare si înfricosatoare, vi-l trimit pe profetul Ilie" (Mal 3,23). În cartea lui Ben Sirah, referindu-se la acest text, afirma ca "Ilie este gata sa se întoarca în timpul sfârsitului" sa restaureze triburile lui Israel, o îndatorire care în cartea lui Isaia (49,6) este rezervata Slujitorului lui Dumnezeu. În literatura rabinica Ilie a devenit predecesorul lui Mesia, destinat ori sa-l preceada de trei zile ori sa vina odata cu Mesia însusi, drept care si astazi la evrei se pastreaza obiceiul ca în timp ce se pregateste ospatul pascal, sa se puna un pahar si pentru Ilie si sa lase usa deschisa, pentru ca profetul la sosirea lui sa poata intra.

Si în timpul lui Isus, Ilie este considerat predecesorul lui Mesia. Atât Ioan Botezatorul (In 1,21.25) cât si Isus însusi (Mc 6,15; 8,28) au fost considerati un Ilie redivivus. Carturarii din vremea lui Isus nu acceptau mesianicitatea lui pentru ca în viziunea lor Ilie înca nu a venit (Mc 9,11), în timp ce Isus însusi, la rândul sau, îl defineste pe Ioan Botezatorul "Ilie redivivus" (Mt 11,14; 17,12), dar numai în raport cu functia sa (Lc 1,17), nu ca încarnare a profetului din vechime. Ioan Botezatorul, îmbracat si el cu o piele de camila si o centura de piele în jurul brâului (Mc 1,6) aminteste puternic figura lui Ilie, dar neaga posibilitatea de a-i fi reîncarnarea (In 1,21). Ilie apare împreuna cu Moise, în conversatie cu Isus, în timpul schimbarii lui la fata (Mc 9,4), un episod care intentioneaza sa documenteze mesianicitatea lui Isus.

Potrivit credintei iudaice, care a reflectat la rapirea profetului, Ilie este fara încetare în actiune în favoarea lui Israel si intervine în evenimentele pamântesti ca protector al celor nevinovati, prieten al saracilor si eliberatorul celor asupriti. Când Isus striga de pe cruce: "Eli, Eli, lemah sabachtani", cei prezenti cred ca îl invoca pe Ilie si afirma: "Sa vedem daca vine Ilie sa-l ajute" (Mt 27, 46-49). În credinta populara islamica, Ilie traieste în continuare ca tamaduitor si sprijin în nevoi.

Spre deosebire de traditia Bisericii din Occident, în cea din Orient, Ilie are un rol de mare importanta ca vindecator si sprijin în necesitati de diferite feluri, precum si cel de control asupra ploii, fulgerelor si tunetelor. La noi este venerat ca "ghid si parinte" al Ordinului Carmelit.

dupa Paul Maiberger - Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizata de pr. Adrian Danca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?personaje=23
Vă rugăm să respectați drepturile de autor