www.profamilia.ro /scriptura.asp?personaje=21
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Personaje biblice
achizitionare: 05.02.2008; sursa: Pastoratie.ro

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior David, regele

Semnificatia numelui ar trebui pusa în legatura cu denumirea copilareasca ebraica "dod", cu sensul de "iubit", "fratele tatalui". În acest caz, modul cel mai fericit de a întelege numele lui David ar fi acela de "preferat", "beniamin". Este foarte frecvent ca parintii sa-si numeasca fiii cu acesti termeni, cum denota si exprimarea corespondentului feminin "Iedida" (2 Rg 22,1). De altfel, David poate fi înteles si ca forma prescurtata, cu sensul de "iubit, predilect al lui Iahve". Altii interpreteaza numele lui David pornind de la "dawidum", cunoscut ca titlu din textele de la Mari, din perioada medio-babiloniana. În acest caz, substantivul ar desemna o demnitate sau o pozitie în rangurile puterii.

David a intrat în istorie ca rege ideal si compozitor al psalmilor. A domnit dupa Saul, între anii 1000 - 961 î.C., fiind al doilea rege peste împaratia lui Israel, care a ramas pentru evrei ca timpul de aur din istoria lor si obiectul dorintei lor. Restaurarea acelei epoci este asteptata de la Mesia si de aceea iudeii îl vor întreba pe Isus: "Doamne, acesta este timpul în care vei restaura împaratia lui Israel?" (Fap 1,6).

Începuturi modeste

David a avut origini modeste si din pastor a devenit rege strabatând un parcurs plin de evenimente. Viata lui, cu piscurile si abisurile ei, este povestita în cartile biblice care merg de la 1Sam 16, întreaga 2 Sam pâna la 1 Rg 2,12 (cf si prezentarea paralela din 1 Cr 10,1-29,30). Cu toate ca stirile despre el provin din surse diferite si unele dintre ele, mai ales despre tinerete, par legendare, ramâne adevarat ca ne miscam pentru prima data în istoria Israelului pe un teren de cea mai mare credibilitate istorica.

David era ultimul din cei opt copii ai lui Iesse (Isai, în ebraica), originar din Betleem unde era pastor. Biblia ne descrie înfatisarea cu aceste cuvinte: "David era balan, cu ochi frumosi si placut la fata" (1 Sam 16,12). La fel, îl prezinta ca om priceput la vorba si curajos, precum si razboinic îndraznet. Trebuie sa fi fost extraordinar de robust si curajos, daca era în masura sa ucida leii si ursii care atacau turmele sale.

Respingându-l pe Saul din cauza pacatelor lui în timp ce acesta era înca pe tron, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Samuel sa unga rege, în ascuns, pe David. Prin ce mijloace David a ajuns de pe pasunile Betleemului la curtea lui Saul, nu este posibil sa cunoastem cu certitudine, pentru ca Scriptura ne transmite doua versiuni diferite despre cele întâmplate. Ipoteza cea mai probabila ramâne aceea ca a intrat la curte ca scutier al lui Saul, gratie vitejiei si îndraznelii sale. Biblia însa privilegiaza versiunea care îl vrea ca ales de Saul si adus la curte gratie calitatilor lui muzicale, pentru a îndeparta malincolia monarhului întunecat cântând la harpa (pe baza datelor arheologice trebuie sa fi cântat nu la o harpa traditionala ci mai degraba la o lira). Potrivit celei de a treia versiuni, Saul l-a luat pe David în slujba sa pentru ca acesta îl abatuse pe gigantul Goliat. Dar pentru ca în 2 Sam 21,19 gasim ca Goliat a fost ucis de Elcanan, fiul lui Iair din Betleem, ori aceasta vitejie a fost atribuita lui David mai târziu ori, lucru mai putin probabil, Elcanan trebuie înteles ca numele propriu al lui David înainte de a ajunge rege. La curte, David o ia în casatorie pe Micol, fiica lui Saul, si încheie cu Ionatan, fiul regelui, o prietenie adânca, de nedesfacut. Reuseste, în acelasi timp, spre dezamagirea lui Saul, sa cucereasca simpatia poporului, depasindu-l în aceasta chiar pe rege: "David reusea în orice situatie, pentru ca Domnul era cu el" (1 Sam 18,14).

Daca pe de o parte imaginea lui David devine tot mai luminoasa, cea a lui Saul se întuneca de la o zi la alta. Saul devine banuitor si invidios pe David, admiratia si simpatia sa de la început se transforma în ura, dusmanie si violenta, încât într-o zi a încercat sa-l strapunga cu sultia, hotarât cum era sa-l ucida. David fuge de Saul, devenit periculos pentru el si imprevizibil, si merge într-un prim moment la filisteni. Suspectat de acestia, cauta refugiu în pestera de la Adullam, în desertul Iudeii. Aici, i se alatura fratii si câtiva faradelege, circa 400 în total, care sub conducerea lui, din ascunzatori sigure, întreprinde incursiuni în zonele de stepa din sud, între populatiile ghesurite, gheresite si amalecite. Aici, David este prezentat sub înfatisarea putin onorabila de sef de banda si pradator: "David devasta teritoriile acelea, nu lasa în viata nici oameni nici animale, si lua ca prada oi, boi, magari, camile si haine" (2 Sam 27,9). Se arata binevoitor numai cu Saul, care orbit de acum de mânie, continua sa-l persecute ca pe un dusman, în tentativa inutila de a se debarasa de el. David, la rândul lui, cu toate ca a avut de doua ori posibilitatea de a se elibera de Saul, considerat dusman de moarte, inspirat de frica sfânta nu îndrazneste sa se atinga de "unsul Domnului". Când Saul cade, la sfârsit, în batalia împotriva filistenilor, David compune un cânt funebru în cinstea lui.

Urcarea pe tron

Ajuns de acum la circa 30 de ani, David, potrivit poruncii unui oracol al Domnului, merge la Hebron unde este consacrat rege peste casa lui Iuda. Abner, însa, capetenia armatei lui Saul, numise rege peste Israel pe Isbaal, unul din fiii lui Saul. Ciocnirea era inevitabila si David a iesit victorios. Încet încet, David a reusit sa se impuna asupra tuturor triburilor lui Israel si a fortelor rivale, iar în cele din urma a fost recunoscut ca suveran peste întregul Israel.

Dupa ce a domnit în Hebron 7 ani si 6 luni, David se foloseste de o stratagema: trece printr-un canal subteran al Ierusalimului si îl cucereste; fortareata iebuseilor ce parea de nedoborât devine acum capitala regala, "cetatea lui David", de unde va domni de acum înainte. Interesul sau imediat este acela de a supune orasele-state ale cananeilor si sa uneasca teritoriul lor cu cel al triburilor israelitice. A combatut cu succes împotriva filistenilor, dusmanii prin excelenta ai Israelului. Cucereste în graba toata Transiordania si prin campanii biruitoare supune alte popoare limitrofe: Ammon este supus în întregime si asimilat în noua împaratie, Edom si Aran devin provincii administrate de guvernatorii regelui, Moab un stat vasal cu obligatii tributare. Pentru a face sa functioneze împaratia sub orice aspect, Davide pune pe picioare o armata si un aparat birocratic bine organizate. Israelul a atins culmea maretiei si a puterii sale.

Pentru a face din Ierusalim nu numai un centru politic dar si nucleul religios al împaratiei, David face sa vina arca legamântului în capitala. Proiecteaza o casa pentru Iahve, un templu grandios si începe pregatirile pentru a-l construi. Dar profetul Natan îi vesteste ca, dimpotriva, Domnul este cel care vrea sa construiasca o casa regelui (o dinastie), de asa natura ca va dura în vesnicie. Pe aceasta fagaduinta se întemeiaza speranta mesianica, care astepta vlastarul din radacina lui Iese (Is 11,1.10) si vedea în Mesia un David redivivus, sau chiar un fiu al lui David.

Umbrele puterii

Împaratia lui David este prezentata ca un regat glorios si marcat de succese fara numar în timp ce regele este descris ca un suveran fidel în toate fata de Iahve. Dar nu lipsesc umbre din viata personala si familiala a lui David. A comis un adulter cu Betsabea, sotia hititului Urie, pe care o vazuse când aceasta facea baie, dorind-o cu ardoare. Ca sa o poata aduce în haremul sau (avea deja numeroase sotii si concubine; în total, a avut sase fii la Hebron si unsprezece la Ierusalim, între baieti si fetite), a dat porunca pentru ca sotul Betsabeii sa fie trimis în razboi în prima linie, unde a si murit. Profetul Natan l-a dojenit fara crutare pe rege pentru un asemenea delict. Fiul nascut din adulter moare la scurt timp dupa nastere. David s-a cait amar de propria vinovatie, implorând iertare prin psalmul penitential 50 (51): "Ai mila de mine, Dumnezeule, si dupa marea ta bunatate, sterge faradelegea mea". Betsabea a ramas din nou însarcinata si l-a nascut pe Solomon, pe care David l-a desemnat ca succesor. Succesiunea la tron a fost marcata de lupte si neîntelegeri între frati. Succesorul legitim ar fi fost primul nascut, Amnon, care însa a dormit cu sora lui vitrega Tamar si a fost eliminat de fratele ei Absalon, care apoi voia sa-i succeada ca pretendent la tron si a organizat o revolta împotriva tatalui sau David. Batrânul David a scapat fugind din Ierusalim. În batalie, Absalon a ramas cu parul prins în ramurile unui stejar si a fost ucis. La putin dupa aceasta, un alt fiu al lui David, Adonia, a reusit sa atraga de partea sa o parte a dregatorilor de la curte si s-a proclamat rege în valea Cedronului. Dar Solomon a reusit în cele din urma sa se impuna si odata ajuns pe tron, l-a justitiat pe Adonia si pe ceilalti dusmani ai lui David. David a murit dupa circa patruzeci de ani de domnie si a fost înmormântat la Ierusalim.

Figura teologica a lui David

În viata lui David, autorii biblici au recunoscut lucrarea ascunsa a lui Dumnezeu si au motivat urcarea lui pe tron afirmând ca "spiritul Domnului locuia asupra lui" si "spiritul Domnului era cu el". Ulterior, personajul si timpul lui au fost idealizate si laudate din ce în ce mai mult, devenind paradigma tuturor regilor care au urmat. Din acest motiv, în cartile Cronicilor, scrise în perioada de dupa exil, toate informatiile negative despre David, ca si anii lui de pradator si adulterul cu Betsabea, au fost lasate de o parte si în schimb, adesea în mod anacronistic, au fost accentuate meritele lui în ce priveste organizarea cultului si pregatirile pentru construirea templului.

David, printre altele, a fost obiectul memoriei si veneratiei nu numai ca rege de importanta fundamentala dar si ca psalmist genial. În rugaciunile psalmilor, adevarate cântari poetice, se percepe ceva din viata interioara bogata si nelinistita a acestui om fascinant. În psalmi, credinta lui profunda, chiar pasionanta, a gasit expresia cea mai potrivita. Din cei 150 de psalmi, 73 sunt atribuiti lui (în subtitluri, care au fost adaugate ulterior) astfel încât se poate vorbi de "Psaltirea lui David". Cunoscuta Stea a lui David (Maghen Dawid, lit. "scutul lui David") este parte din steagul noului stat Israel. În arta, regele David este pictat cu nelipsita lui harpa. Din el se va naste Iosif, logodnicul Mariei, din care s-a nascut Isus.

dupa Paul Maiberger - Marile figuri ale Vechiului Testament.
prelucrare realizata de pr. Adrian Danca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?personaje=21
Vă rugăm să respectați drepturile de autor