www.profamilia.ro /scriptura.asp?emaus=17
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Drumul spre Emaus
achizitionare: 22.11.2008; sursa: CatholicNewsAgency.com

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior A patra duminica din Post (Anul B)

Prima lectura: 2Cronici 36,14-16.19-23
Psalmul responsorial: Psalmul 136
A doua lectura: Efeseni 2,4-10
Lectura evanghelica: Ioan 3,14-21

Înaltarea lui Isus

Lectura evanghelica din a patra duminica a Postului Mare este luata din Ioan, unde acesta ne povesteste despre interactiunea dintre Isus si fariseul Nicodim. Aceasta lectura din Ioan începe cu Isus spunând: "Dupa cum Moise a înaltat sarpele în pustiu, tot asa trebuie sa fie înaltat si Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el sa aiba prin el viata vesnica" (3,14-15). Acesta este unul dintre cele trei locuri din Evanghelia lui Ioan unde Isus vorbeste despre "înaltarea" Sa. Vom arunca o privire la a doua referinta de acest gen, de la Ioan 8,28, mai jos. A treia referinta, Ioan 12,21-33, o vom întâlni în lectura evanghelica din a cincea duminica din Postul Mare, adica saptamâna viitoare.

Din diferitele contexte ale acestor pasaje întelegem însa ca înaltarea lui Isus se refera la înaltarea pe cruce, înaltarea din mormânt si înaltarea la cer. El se refera deci la moartea, Învierea si Înaltarea Sa. Dar prima oara când vorbeste despre înaltare face o referire la Moise. Haideti sa ne oprim putin la acel moment.

 

Sarpele de arama

Evenimentul la care se refera Isus se gaseste în Cartea Numerilor, parte a istoriei evreilor, care relateaza plecarea lor de la Muntele Sinai si cei 40 de ani de pribegie prin pustiu. Aceasta carte ne spune: "Si graia poporul împotriva lui Dumnezeu si împotriva lui Moise, zicând: 'La ce ne-ai scos din pamântul Egiptului, ca sa ne omori în pustiu, ca aici nu este nici pâine, nici apa si sufletul nostru s-a scârbit de aceasta hrana saracacioasa'. Atunci a trimis Domnul asupra poporului serpi veninosi, care muscau poporul, si a murit multime de popor din fiii lui Israel. A venit deci poporul la Moise si a zis: 'Am gresit, graind împotriva Domnului si împotriva ta; roaga-te Domnului, ca sa departeze serpii de la noi'. Si s-a rugat Moise Domnului pentru popor. Iar Domnul a zis catre Moise: 'Fa-ti un sarpe de arama si-l pune pe un stâlp; si de va musca sarpele pe vreun om, tot cel muscat care se va uita la el va trai'" (21,5-8).

Acest eveniment a avut loc spre sfârsitul celor 40 de ani de peregrinare prin desert. Dar plângerea nu este noua. În timp ce mergeau spre Sinai din Egipt, oamenii se plângeau lui Dumnezeu si lui Moise despre exact aceleasi lucruri (cf. Iesirea 15,22-25;16-17). Plângerile continua si dupa parasirea Sinaiului (Numeri 11), precum si mai apoi în pribegie (Numeri 20). Pur si simplu par a nu reusi sa învete lectia. De aceea Dumnezeu se refera la ei ca la un popor tare de cerbice (cf. Iesirea 32,9). Dar problema nu se reduce la aceste plângeri repetate. Ei continua sa îi acuze pe Dumnezeu si pe Moise de intentia criminala de a-i aduce în desert. "De ce ne-ai scos din pamântul Egiptului, ca sa ne omori în pustiu?" (Numeri 21,5). Mai mult, ei resping mana data lor de Dumnezeu ca hrana spunând: "sufletul nostru s-a scârbit de aceasta hrana saracacioasa" (Numeri 21,5). Desigur, dupa ce înainte nu aveau hrana, acum s-au saturat de ce au primit. Aceasta este atitudinea "potrivita". Si de aceea au fost pedepsiti.

Dar Dumnezeu, chiar si în acest context, gaseste un remediu pentru întristarea lor, si anume un sarpe de arama. Daca se vor uita la el, adica daca vor avea credinta, vor trai. Interesant, exista o trimitere la acest eveniment în Cartea Întelepciunii unde se spune: "Iar când a venit peste ei înfricosata mânie a fiarelor si se prapadeau muscati de serpii cei cumpliti, aprinderea Ta n-a tinut pâna la urma. Ei au fost tulburati putina vreme, ca sa se îndrepteze si au avut un semn de mântuire, ca sa-si aduca aminte de poruncile legii Tale; caci cel care se întorcea catre acest semn se vindeca, dar nu prin ceea ce vedea cu ochii, ci prin Tine, Mântuitorul tuturor" (16,5-7).

 

Isus si Nicodim

Nicodim, un fariseu, trebuie ca avea în minte întreg contextul acestor referinte din Vechiul Testament. Isus îi spune lui Nicodim ca El este de fapt "Mântuitorul tuturor" despre care se spune în Cartea Întelepciunii (sa nu uitam ca numele lui Isus înseamna "Mântuirea lui Yahwe"). Isus îi mai spune ca va aduce mântuirea prin înaltarea sa pe cruce, din mormânt si la cer. Dar consecintele la ceea ce va face Cristos vor merge mult dincolo de ce s-a întâmplat în zilele lui Moise. Daca ei priveau la sarpele de arama traiau, fiind salvati de moarte. Noi, daca credem în Cristos, nu vom avea doar viata naturala, fiind salvati de la moartea naturala, ci vom avea viata vesnica, fiind salvati de moartea vesnica. Isus încearca sa provoace un raspuns al credintei din partea lui Nicodim prin cele spuse lui anterior: "Adevar, adevar îti spun, daca cineva nu se naste din nou, nu poate sa vada împaratia lui Dumnezeu. [...] Adevar, adevar îti spun: daca cineva nu se naste din apa si Duh, nu poate sa intre în împaratia lui Dumnezeu" (Ioan 3,3.5).

 

Ioan 8,28

Mai apoi, în Evanghelia lui Ioan, Isus vorbeste a doua oara despre înaltarea Sa. În acest context, Isus se refera la moartea Sa si subliniaza credinta înca o data atunci când le vorbeste unor evrei. El spune: "V-am spus ca veti muri în pacatele voastre pentru ca, daca nu veti crede ca eu sunt, veti muri în pacatele voastre" (Ioan 8,24). Aici înca o data Isus vorbeste despre moartea vesnica. Aceasta înseamna "a muri în pacate". Ei vor muri în pacatele lor daca nu vor crede. Sa creada ce? Literalmente, El spune: "credeti ca EU SUNT". Acesta este numele lui Dumnezeu revelat lui Moise la rugul de foc ("Eu sunt Cel ce sunt" - Iesirea 3,14). Isus este Yahwe.

Dar evreii nu par sa reuseasca sa înteleaga. Ei întreaba "Cine esti tu?" chiar dupa ce El le-a spus cine este. Isus spune mai apoi: "Când îl veti fi înaltat pe Fiul Omului, atunci veti întelege ca EU SUNT si ca nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învatat Tatal. Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lasat singur, pentru ca eu fac întotdeauna ceea ce îi place" (Ioan 8,28-29). Isus continua: "Daca ramâneti în cuvântul meu, sunteti cu adevarat discipolii mei. [...] Asadar, daca Fiul va va elibera, veti fi într-adevar liberi" (Ioan 8,31.36). Liberi de ce? Liberi de pacatele voastre. Gata cu sclavia pacatului, care conduce la moartea în pacate, adica la moartea vesnica.

 

Si Nicodim?

Sa ne întoarcem putin la Evanghelia din aceasta duminica. Este interesant ca înainte ni se spune ca Nicodim "a venit la Isus noaptea" (Ioan 3,2). Isus îi va spune lui Nicodim: "Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru ca faptele lor erau rele. Caci oricine face [fapte] rele uraste lumina si nu vine la lumina ca sa nu-i fie descoperite faptele. Însa oricine face adevarul, vine la lumina ca sa se vada ca faptele sale sunt facute în Dumnezeu" (Ioan 3,19-21). Va ajunge Nicodim sa creada? Va ajunge el la lumina dupa ce a venit la Isus noaptea?

În continuare în Evanghelia lui Ioan, fariseii trimit garzile sa îl aresteze pe Isus, dar acestia vin cu mâna goala. Fariseii întreaba atunci: "De ce nu l-ati adus?" (Ioan 7,45). Nicodim ia apararea lui Isus: "Oare Legea noastra condamna un om înainte de a-l audia si de a sti ce a facut?" (Ioan 7,52). Pe cel caruia Isus i-a spus prima oara despre înaltarea Sa îl vom mai întâlni apoi o data. Dupa umilitoarea moarte pe cruce, când trupul lui Isus a fost coborât, Ioan ne spune: "Dupa acestea, Iosif din Arimateea [...] l-a rugat pe Pilat sa-l lase sa ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit si a luat trupul lui Isus. A venit si Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, si a adus un amestec de mir si aloe, cam de o suta de litre" (Ioan 19,38-39). Nicodim, care a venit prima oara pe întuneric, acum a venit la lumina. L-a privit pe cel care fusese înaltat (pe cruce) pentru ca sa aiba viata vesnica.

* * *

DUMINICA a 4-a din Post
Sf. Octavian, m.

LECTURA I
Mânia si îndurarea lui Dumnezeu se arata prin exil si prin eliberarea poporului.

Citire din cartea a doua a Cronicilor 36,14-16.19-23
În zilele acelea, 14 toate capeteniile preotilor si poporul savârseau faradelegi, luându-se dupa toate practicile nelegiuite ale popoarelor pagâne si pângareau casa pe care Domnul si-o sfintise în Ierusalim. 15 Domnul Dumnezeul parintilor lor a dat mereu trimisilor sai însarcinarea de a le atrage atentia, caci voia sa crute poporul si lacasul sau. 16 Dar ei si-au batut joc de trimisii lui Dumnezeu, le-au nesocotit cuvintele, au râs de profetii lui, iar mânia Domnului împotriva poporului a tot crescut pâna când ei n-au mai avut scapare. 19 Astfel au venit dusmanii, au ars casa lui Dumnezeu, au darâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor si au nimicit toate lucrurile de pret. 20 Pe cei ce au scapat de sabie, Nabucodonosor i-a dus prizonieri în Babilon. Ei au devenit sclavii lui si ai fiilor lui, pâna la stapânirea regelui Persiei, 21 ca sa se împlineasca cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia: "Tara va fi pustiita si se va odihni timp de saptezeci de ani, pâna ce se va împlini numarul zilelor de sâmbata, care au fost profanate". 22 În primul an al domniei lui Cirus, regele persilor, ca sa se împlineasca cuvântul Domnului rostit prin Ieremia, Domnul l-a inspirat pe Cirus, regele persilor. Acesta a pus sa se comunice prin viu grai, în toata împaratia lui, aceasta hotarâre: 23 "Asa vorbeste Cirus, regele persilor: Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împaratiile pamântului si mi-a poruncit sa zidesc o casa la Ierusalim, în Iudeea. Toti cei care fac parte din poporul lui sa se duca acolo si Domnul Dumnezeul lui sa fie cu ei".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 136,1-2.3.4-5.6 (R.: 6a)
R.: Îmi voi aduce aminte cu bucurie, de tine, Ierusalime!
1 Lânga apele Babilonului sedeam si plângeam,
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În salciile din tinutul acela ne atârnasem harpele. R.

3 Caci acolo biruitorii nostri ne cereau cântari
si asupritorii nostri ne cereau veselie:
"Cântati-ne din cântarile Sionului!" R.

4 Cum sa cântam noi cântarile Domnului
pe un pamânt strain?
5 Daca te voi uita, Ierusalime,
sa mi se usuce mâna dreapta. R.

6 Sa mi se lipeasca limba de cerul gurii
daca nu-mi voi aduce aminte de tine,
daca nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele. R.

LECTURA A II-A
Noi eram morti din cauza pacatelor, dar am fost mântuiti prin har.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul catre Efeseni 2,4-10
Fratilor, 4 Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cu care ne-a iubit, 5 pe noi care eram morti din cauza pacatelor noastre, ne-a adus la viata împreuna cu Cristos (prin al carui har sunteti mântuiti). 6 Împreuna cu el ne-a înviat si ne-a pus sa domnim împreuna cu el în ceruri. 7 Prin bunatatea lui fata de noi în Isus Cristos, a voit sa arate timpurilor viitoare nemarginita bogatie a harului sau. 8 Caci multumita harului ati fost mântuiti, prin credinta. Aceasta mântuire nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; 9 nu vine din faptele voastre, ca sa nu se laude nimeni. 10 Caci noi suntem lucrarea lui si am fost creati în Cristos Isus pentru ca faptele noastre sa fie bune, conform cu calea pe care Dumnezeu a stabilit-o mai înainte, pe care noi trebuie sa mergem.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul sau unul-nascut;
oricine crede în el are viata vesnica.

EVANGHELIA
Dumnezeu a trimis pe Fiul sau, pentru ca lumea sa se mântuiasca prin el.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupa sfântul Ioan 3,14-21
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: 14 "Dupa cum Moise a înaltat sarpele în pustiu, tot asa trebuie sa fie înaltat si Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în el sa aiba prin el viata vesnica. 16 Caci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sau unul-nascut, pentru ca oricine crede în el sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. 17 Caci Dumnezeu a trimis pe Fiul sau în lume, nu ca sa osândeasca lumea, ci ca lumea sa fie mântuita prin el. 18 Cine crede în el nu este osândit; dar cine nu crede este deja osândit, pentru ca nu a crezut în numele Fiului unul-nascut al lui Dumnezeu. 19 Iar judecata este aceasta: când lumina a venit în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru ca faptele lor erau rele. 20 Caci cine savârseste raul uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu i se dea în vileag faptele. 21 Dar cine face adevarul vine la lumina, pentru ca sa se vada ca faptele sale sunt savârsite în Dumnezeu".

Cuvântul Domnului

texte semnate de Brian Pizzalato
Director cu Cateheza în Dieceza de Duluth, SUA
pentru CatholicNewsAgency.com

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?emaus=17
Vă rugăm să respectați drepturile de autor