www.profamilia.ro /scriptura.asp?cuvinte=85
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Cuvinte de via?a veonica.
Sfânta Scriptura în familia creotina
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 85, 22.06.2005
Cartea gloriei (cf. In 13,50-20,31) (II)
Ultima cina (cf. In 13,1-17,26) (II)
Isus Cristos - calea, adevarul si viata (cf. In 14,1-31)

O tema de mare actualitate pentru întreaga Biserica crestina este aceea legata de adevar, iar cel de al XIV-lea capitol al Evangheliei sfântului Ioan ne vorbeste tocmai despre acest subiect. De fapt, capitolul contine doar doua pericope: Isus Cristos - calea, adevarul si viata (cf. In 14,1-14) si Isus Cristos promite pe Duhul Sfânt (cf. In 14,15-31).

Imediat dupa ce le spune apostolilor sai ca el trebuie sa plece la Tatal, Isus Cristos le promite ca se va întoarce sa-i ia cu sine si, de asemenea, le indica ce este el, de fapt, calea, adevarul si viata (cf. In 14,1-14).

Gândul iminentei plecari a Învatatorului lor a provocat, cu siguranta, în discipoli o profunda angoasa si tristete: din acel moment ei se vor gasi singuri în lumea care-i uraste, deoarece nu sunt fiii lumii [1] (cf. In 14,1-4). De aceea, Isus Cristos începe sa combata tristetea discipolilor demonstrându-le ca el este stapânul vietii si al mortii si ca el este împreuna cu Dumnezeu Tatal cel care are în puterea sa Împaratia cerurilor. Ei, daca vor crede cu fermitate în el, cred în Dumnezeu Tatal si datorita acestui fapt au deja locurile pregatite în casa Tatalui.

Surprinsi de afirmatia lui Isus Cristos, discipolii, prin intermediul lui Toma, îl întreaba în legatura cu drumul de urmat si care este acesta. Drept raspuns, Isus Cristos le arata calea de urmat; el însusi (cf. In 14,5-14). Dorind sa le explice foarte clar ceea ce a avut de îndeplinit pe pamânt, Isus Cristos le spune discipolilor ca el este începutul si sfârsitul oricarei activitati si al oricui scop pe pamânt. El este calea, adevarul si viata pentru orice om! Isus Cristos este calea care conduce la Dumnezeu Tatal si orice început care este în el se sfârseste în Tatal. În el se reveleaza complet Dumnezeu si prin intermediul activitatii si învataturii sale omul se face partas de adevarul total al lui Dumnezeu si obtine viata adevarata, viata vesnica. Daca discipolii vor sti, si împreuna cu ei toti cei care vor sa se mântuiasca, sa recunoasca drumul de urmat, atunci vor cunoaste si adevarul si viata. De fapt, în încheierea acestei pericope, observam ca Isus Cristos le reaminteste discipolilor sai ca, daca vor sti sa împlineasca lucrarile sale, sunt în împaratire autentica cu Dumnezeu (cf. In 14,12-14). Acest lucru este posibil, deoarece Dumnezeu Tatal este glorificat prin Fiul în care este prezenta toata iubirea sa.

Cea de a doua pericopa a acestui capitol readuce în prim plan cuvântul "iubire" si-l leaga de Iubirea prin excelenta, care este Duhul Sfânt (cf. In 14,15-31). În concret, iubirea lui Isus Cristos pe care secventa scripturistica o pune în cauza, nu este diferita de credinta în el: iubirea lui Isus Cristos, deoarece este adevarata si se manifesta în observarea poruncilor sale, este obiectul unei triple promisiuni: venirea Duhului Sfânt (cf. In 14,15-17), venirea sa (cf. In 14,18-21) si venirea lui Dumnezeu Tatal (cf. In 14,22-24). Întreaga pericopa ne indica o progresiva crestere si o dezvoltare a gândirii, în care discipolii care ramân în continuare pe pamânt primesc promisiunea Învatatorului ca nu vor ramâne singuri. Daca discipolii vor observa poruncile lui Isus Cristos, Dumnezeu îl va trimite pe Duhul Sfânt pentru a-i întari în credinta si în încercari.

Aceste pericope sunt foarte folositoare pentru cresterea spirituala a familiei crestine, deoarece contin acele elemente de baza care o pot ajuta la o armonioasa dezvoltare. De fapt, toti sunt constienti ca numai Dumnezeu poate fi calea, adevarul si viata oricarui credincios, iar familia are nevoie, mai mult decât oricând, de aceasta siguranta si de aceasta promisiune a lui Dumnezeu. Întarirea familiei este prezenta activa a Duhului Sfânt si, în acelasi timp, raspunsul ferm dat iubirii lui Dumnezeu.

 

Familiaris consortium, 67:

"Casatoria trebuie sa fie celebrata într-un cadru liturgic, care sa exprime în forma sociala si comunitara natura esential ecleziala si sacramentala a legamântului conjugal dintre botezati.

În ceea ce priveste actiunea sacramentala de sfintire, celebrarea casatoriei trebuie sa fie valida prin ea însasi, demna si frumoasa, fiind încadrata în sfânta Liturghie, care este culmea actiunii Bisericii si izvorul fortei sale sfintitoare. De aici, din punct de vedere pastoral, se deschide un vast câmp de grija pentru pastorii sufletesti pentru ca, fiind îndeplinite toate exigentele care deriva din natura pactului conjugal, ridicat la demnitatea de sacrament, sa fie îndeplinita cu fidelitate disciplina Bisericii în ceea ce priveste consimtamântul liber, impedimentele, forma canonica si apoi ritul propriu-zis al celebrarii. Acest rit trebuie sa fie simplu si demn, dupa normele stabilite de autoritatea competenta a Bisericii, careia îi revine dreptul, în raport cu circumstantele concrete ale timpului si locului si tinând seama de normele date de Scaunul Apostolic, sa introduca în ceremonialul liturgic al casatoriei acele elemente de cultura locala proprie diferitelor locuri si care ar putea da o semnificatie umana si religioasa profunda contractului conjugal, cu singura conditie ca acestea sa nu contravina credintei si moralei crestine.

În ceea ce priveste semnul, celebrarea liturgica trebuie sa fie orientata astfel încât sa constituie, si în realitatea sa exterioara, o proclamare a Cuvântului lui Dumnezeu si o profesiune de credinta a comunitatii credinciosilor. Datoria pastorala se va exprima aici în grija atenta si sârguincioasa la «Liturgia Cuvântului» si în educarea la credinta a participantilor la celebrare si, în primul rând, a mirilor.

În ceea ce priveste gestul sacramental al Bisericii, «semnul», celebrarea liturgica trebuie sa antreneze întreaga comunitate crestina, cu participarea deplina, activa si responsabila a tuturor celor prezenti, dupa functia si obligatiile fiecaruia: miri, preot, martori, parinti, prieteni, alti credinciosi, toti membrii unei adunari care manifesta si traieste misterul lui Cristos si al Bisericii sale.

Pentru celebrarea casatoriei, în cadrul culturilor si traditiilor stramosesti, se vor observa principiile expuse mai sus" (FC 67).

 

Note:
[1] Nu este vorba despre abandonarea totala a lui Dumnezeu, deoarece vor avea permanent asistenta Duhului Sfânt, ci este vorba despre responsabilitatea pe care trebuie sa si-o dobândeasca odata cu trecerea timpului.

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?cuvinte=85
Vă rugăm să respectați drepturile de autor