www.profamilia.ro /scriptura.asp?cuvinte=83
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Cuvinte de via?a veonica.
Sfânta Scriptura în familia creotina
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 83, 08.06.2005
Cartea semnelor (cf. In 1,19-12,50) (X)
A treia calatorie a lui Isus Cristos la Ierusalim (cf. In 7,1-12,50) (VI)
Isus Cristos si glorificarea Fiului Omului (cf. In 12,1-50)

Acest ultim capitol al Cartii semnelor ne indica modul în care Isus Cristos se pregateste pentru marele moment al trecerii sale din aceasta lume, în care venise din porunca iubitoare a Tatalui, si primirea sa în Ierusalim înainte de patimirea si moartea sa. Capitolul, structurat în patru pericope: ungerea lui Isus Cristos în Betania (cf. In 12,1-11), intrarea triumfala a lui Isus Cristos în Ierusalim (cf. In 12,12-19), discursul despre glorificarea Fiului Omului (cf. In 12,20-36a), necredinta iudeilor (cf. In 12,36b-50), ni-l prezinta pe Isus Cristos prevestind patimirea si moartea sa, dar si necredinta acelora pentru care a venit si pentru care îsi va da viata.

Cu toate ca Isus Cristos stia foarte bine ceea ce se va întâmpla cu el (cf. In 18,4) merge spre Ierusalim pentru sarbatoarea Pastelui împreuna cu discipolii sai si, cu sase zile înainte de solemnitate, întra în Betania, la prietenii sai Lazar, Maria si Marta, loc unde are loc un episod profetic: ungerea sa cu mireasma de nard (cf. In 12,1-11). În timpul cinei, Maria aduce lui Isus Cristos un vas cu nard, o mireasma de mare valoare, prin care dorea sa-l venereze si sa-i multumeasca pentru tot binele facut ei si familie sale. De fapt, în acest gest se împlinea o profetie, adica ungerea lui Isus Cristos înainte de moartea si înmormântarea sa. Chiar daca cei prezenti, prin vocea lui Iuda Iscarioteanul, se împotrivesc atitudinii Mariei, evanghelistul noteaza pericolul avaritiei, deoarece nu grija pentru saraci îl determina pa Iuda sa vorbeasca în acel fel, ci pofta dupa avere. De asemenea, este interesanta precizarea autorului acestei evanghelii care ne spune ca cei care au venit sa-l vada pe Lazar cel înviat dau de stire arhiereilor, iar acestia sunt dispusi sa-i ucida pe amândoi numai pentru a-si satisface dorinta de razbunare.

Dupa ce a înnoptat la Betania, Isus Cristos pleaca spre Ierusalim, iar primirea de care are parte este una extraordinara: multimea îl aclama drept "cel care vine în numele Domnului" (cf. In 12,12-19). Multimea adunata adunat sa-l aclame pe Isus Cristos este formata din pelerini care erau veniti la Ierusalim pentru sarbatoarea Pastelui; acestia, luând ramuri de palmier, îl escortau solemn si cu entuziasm, îl proclamau drept regele mesianic care a venit în Israel petru a le face cunoscuta vointa lui Dumnezeu. Isus Cristos accepta, fara sa se împotriveasca, omagiul pe care i-l aducea multimea, dar cu smerita sa intrare, adica pe un magarus, corijeaza tacut intentiile lor pur umane. Evanghelistul noteaza ca, doar dupa glorificarea sa, discipolii au înteles de ce a ales Isus Cristos acest mod pentru intrarea sa triumfala în Ierusalim. Si în aceasta pericopa, învierea lui Lazar este amintita, deoarece marturia lui Lazar cel înviat îi conduce pe multi la credinta, la a accepta faptul ca Isus Cristos este trimisul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, fariseii devin cei mai înversunati dusmani ai sai si nu doresc altceva decât uciderea sa.

Stiind foarte bine ceea ce se va întâmpla cu el dupa câteva zile, Isus Cristos le vorbeste atât discipolilor sai, cât si multimii despre iminenta sa moarte si înviere (cf. In 12,20-36a). Premisa acestei profetii este atribuita unor credinciosi greci sau orientali de limba greaca, acestia dorind sa-l cunoasca pe Isus Cristos. Fiind vorba despre lume care venise la Ierusalim pentru a participa la solemnitatea pascala, drept raspuns, Isus Cristos le vorbeste despre glorificare Fiului Omului si despre faptul ca întreaga sa viata, dar mai ales moartea si învierea sa, vor reprezenta raspunsuri la preocuparile si la nazuintele lor spirituale. Folosindu-se de un limbaj figurat, Isus Cristos justifica necesitatea mortii sale prin faptul ca moartea sa trebuie privita prin intermediul viitoarei sale glorificari. Gloria lui Dumnezeu, sau glasul care îl confirma pe Isus Cristos în fata multimii, apartine Tatalui si se doreste a fi confirmarea deplina a întregii sale activitati pamântesti: fiind trimisul Tatalui, Isus Cristos a îndeplinit întocmai misiunea primita si, drept rasplata, va primi toata puterea. De asemenea, Isus Cristos spune multimii ca el este lumina lumii si ca, atât timp cât lumina este în mijlocul lor, trebuie sa profite de ea pentru a deveni fii ai luminii.

Ultima pericopa scripturistica a Carti semnelor din Evanghelia lui Ioan pare sa faca o sinteza a întregii situatii în care se gasea poporul: necredinta! De fapt, acest pasaj ne explica necredinta iudeilor în Isus Cristos si necesitatea schimbarii de atitudine fata de trimisul lui Dumnezeu (cf. In 12,36b-50). Intrarea lui Isus Cristos în Ierusalim si discursul asupra iminentei sale glorificari conclude, în aceasta evanghelie, viata publica si cu toate ca pe parcursul întregii sale vieti a înfaptuit lucruri marete si pline de milostivire fata de oameni, acestia îi raspund cu necredinta. Cu toate acestea, Isus Cristos insista asupra faptului ca cei care vor crede cuvintelor sale si vor crede în el se vor mântui pentru ca asculta de glasul lui Dumnezeu Tatal, Dumnezeu care l-a trimis si l-a confirmat în misiunea sa. Asadar, obiectul credintei lor este unul dublu: Isus Cristos care-l reveleaza pe Tatal, în persoana sa Dumnezeu facându-se cunoscut oamenilor si, în mod asemanator, în Isus Cristos prin care se poate ajunge în Împaratia lui Dumnezeu.

Cu siguranta ca subiectul tratat în acest capitol al Evangheliei sfântului Ioan poate fi individualizat ca cel al credintei si al manifestarii lui Dumnezeu. Pentru familiile noastre crestine credinta este ceva esential, iar a da marturie ca Isus Cristos este Domnul vietii noastre este ceva indispensabil.

Chemarea pe care Dumnezeu o adreseaza fiecarui membru al familiei este aceea de a privi cu atentie si în profunzime la credinta proprie si de a cauta da un raspuns personal acestei chemari. Nu este de ajuns sa fim alaturi de Dumnezeu numai în momentele frumoase si pline de satisfactie ale trairii familiale, ci si atunci când ni se cere sacrificiu, rabdare, iubire, întelegere. Devenim membre vii ale Bisericii lui Isus Cristos când raspundem cu credinta la manifestarea lui Dumnezeu de zi cu zi.

 

Familiaris consortium, 65:

"Ca orice realitate vie, si familia este chemata sa se dezvolte si sa creasca. Dupa pregatirea logodnei si celebrarea sacramentala a casatoriei, cuplul începe drumul zilnic pentru actualizarea progresiva a datoriilor si valorilor casatoriei.

În lumina credintei si în puterea sperantei, si familia crestina participa - în comuniune cu biserica - la experienta peregrinarii pamântesti catre deplina revelare si realizare a împaratiei lui Dumnezeu.

Pentru aceasta trebuie subliniata, înca o data, urgenta interventiei pastorale a bisericii pentru sustinerea familiei. Trebuie folosite toate eforturile pentru ca pastorala familiei sa se afirme si sa se dezvolte, dedicându-se unui sector cu adevarat prioritar, având siguranta ca evanghelizarea viitoare depinde în mare parte de biserica domestica.

Grija pastorala a Bisericii nu se va limita numai la familiile crestine care sunt mai aproape, ci îsi va largi orizontul dupa masura inimii lui Isus si se va arata înca mai vie pentru toate familiile în general si mai ales pentru acelea care sunt în situatii dificile si nereglementate. Biserica va avea pentru toate un cuvânt al adevarului, bunatatii, întelegerii, sperantei si al participarii vii la dificultatile lor, uneori dramatice. Tuturor le va da ajutorul ei dezinteresat, pentru a se putea apropia de modelul familiei pe care a voit-o creatorul «la început» si pe care Cristos a reînnoit-o cu harul sau mântuitor.

Actiunea pastorala a Bisericii trebuie sa fie progresiva, si în sensul ca e necesar sa urmeze familia - însotind-o pas cu pas - în diversele etape ale formarii si dezvoltarii ei" (FC 65).

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?cuvinte=83
Vă rugăm să respectați drepturile de autor