www.profamilia.ro /scriptura.asp?cuvinte=77
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Cuvinte de via?a veonica.
Sfânta Scriptura în familia creotina
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 77, 27.04.2005
Cartea semnelor (cf. In 1,19-12,50) (IV)
Isus Cristos - pâinea vietii (cf. In 6,1-71)

Pentru evanghelistul Ioan viziunea lui Isus Cristos drept pâinea vietii este esentiala si, de aceea, îi acorda un spatiu deosebit în evanghelie: de fapt, mentionarea apropierii Pastelui, înmultirea pâinilor, discursul pe care-l face în legatura cu aceasta minune si cu interpretarea ei, sunt tot atâtea argumente sa credem ca, într-adevar, Isus Cristos este pâinea si alimentul datator de viata vesnica. Schematizarea pericopelor scripturistice ale celui de al VI-lea capitol este urmatoarea: înmultirea pâinilor (cf. In 6,1-15), Isus Cristos umbla pe mare (cf. In 6,16-21), discursul despre pâinea vietii (cf. In 6,22-59), reactii la cuvintele lui Isus Cristos (cf. In 6,60-71).

Scena înmultirii miraculoase a pâinii, de altfel, pericopa povestita si de ceilalti evanghelisti, este una plina de semnificatii, deoarece având loc înainte de sarbatoarea Pastelui ne ofera un suport teologic asupra întelegerii ulterioare a acesteia (cf. In 1,61-15). Aceasta minune are loc pe tarmul Marii Tiberiadei si precede altor minuni pe care multimea le interpreteaza drept semnul profetic al timpului venirii Mesiei. Sensul teologic al acestei minuni pare parca enuntat deja: Isus Cristos vede multimea cuprinsa de foame, însa de la partea pur biologica si, prin intermediul ei, se prefigureaza banchetul euharistiei care va fi daruit celor care îl va marturisi drept Dumnezeu. Evanghelistul, plasând aceasta minune în preajma Pastelui, doreste sa-i invite pe cititorii sai sa vada ca adevaratul miel pascal este Isus Cristos, iar adevarata pâine care da viata nu este cea pamânteasca, ci aceea a trupului Fiului Omului. Provocarea pe care Isus Cristos o face discipolilor, raspunsul lor si înfaptuirea propriu-zisa a miracolului impresioneaza pe cei prezenti si-i determina sa-l recunoasca ca Mesia. Însa, pentru a scapa de o falsa impresie si o eronata conceptie a celui care avea sa mântuiasca omul, Isus Cristos se retrage si alge sa stea deoparte împreuna cu discipolii, decât sa ofere o simpla hrana pamânteasca ce nu poate mântui.

Facându-se seara, discipolii aleg sa mearga la Cafarnaum, lasându-l pe Isus Cristos pe munte în rugaciune (cf. In 6,16-21). Datorita vântului puternic discipolii se gasesc în dificultate si, în acelasi timp, Isus Cristos si-a facut aparitia mergând pe apa: câta stupoare si câta frica nu i-a cuprins. Si cu toate acestea Isus Cristos îi îndeamna sa fie calmi, sa nu le fie frica, deoarece în momentul în care el este împreuna cu ei nu li se poate întâmpla nimic rau, iar ceea ce spune se si întâmpla: marea se linisteste si ei ajung de îndata la tarm.

Discursul despre pâinea vietii (cf. In 6,22-59) este o cateheza minunata si patrunzatoare, deoarece Isus Cristos încearca sa le explice ascultatorilor ca nu trebuie sa caute hrana care nu are în sine viata, ci, lasându-se calauziti de Duhul lui Dumnezeu, pot gasi acea pâine care satura foamea dupa eternitate. Cu toate ca Isus Cristos le vorbeste despre lucrurile ceresti si vorbeste acelora care i-au vazut minunile, acestia nu par dispusi sa înteleaga cuvintele sale: fiind prea legati de pamânt, în momentul în care el le vorbeste despre sine ca fiind pâinea vietii, ei se scandalizeaza. Isus Cristos promitând euharistia, pâinea vietii o face prin intermediul binomului "carne si sânge", lucru care nu este înteles de catre ascultatori, sau, mai bine zis, nu doresc sa înteleaga cuvintele sale. Învatatura Fiului Omului este foarte clara: cine manânca din trupul sau si bea din sângele sau devine partas la învierea sa, deoarece de învierea finala vor avea parte cei care au participat la ospatul euharistic.

Reactiile de neacceptare a învataturii asupra euharistiei nu au întârziat sa apara (cf. In 6,60-71): chiar multi dintre discipoli sai considera ca este prea greu sa-l urmeze pe Isus Cristos pe acest drum si-l abandoneaza. Exigenta credintei produce o ruptura, deoarece ea a facut claritate în ceea ce priveste cine sunt cei care efectiv cred în Isus Cristos si în învatatura sa, între cei care cred ca Isus Cristos este trimisul lui Dumnezeu tatal si cei care doreau sa pastreze vechea lege a lui Israel. Totusi criza pe care o produc aceste cuvinte aduce în fata noastra încrederea si adeziunea celor doisprezece, de fapt, unsprezece, deoarece la sfârsitul acestui capitol se vorbeste deja despre tradatorul Iuda Iscarioteanul, la învatatura lui Isus Cristos. Alegerea si vocatia pe care Isus Cristos le-a adresat-o si oferit-o, în aceste momente cruciale devin practica, deoarece prin raspunsul lui Petru se clarifica în ce consta adeziunea si în ce consta relatia unica dintre cei doisprezece si Isus Cristos. Afirmatia lui prin care marturisea ca Isus Cristos este "sfântul lui Dumnezeu", îl scoate din sfera lumeasca si-l introduce în sfera divina, loc unde relatia dintre om si Dumnezeu devine unica si inseparabila prin taina euharistica. Cel care se hraneste cu euharistia, acela are viata vesnica în el si poate sa-l marturiseasca pe Isus Cristos drept Domn si sfânt al lui Dumnezeu.

Taina euharistiei este principalul izvor la vietii crestinului, masa si banchetul care ne prefigureaza Împaratia lui Dumnezeu si locul în care vom fi pe deplin în comuniune cu Dumnezeu. Cu toate acestea, sacramentul euharistiei este de prea multe ori uitat, neglijat, nerespectat. În acest sens, familia crestina trebuie sa aiba curajul a se reînnoi la masa euharistica, deoarece în momentul în care membrii ei sunt în deplina comuniune cu Dumnezeu, iar el si-a facut locuinta în sufletul lor, tot ceea ce înseamna dumnezeire este prezent si locuieste în acele persoane si, implicit, în acea familie.

 

Familiaris consortium, 59:

"Biserica se roaga pentru familia crestina si o educa, pentru a trai în generoasa coerenta cu darul si misiunea preoteasca primite de la Cristos, marele preot. În realitate, preotia Botezului primita de toti crestinii, preotie traita în Casatorie-sacrament, constituie pentru soti si pentru familie baza vocatiei si misiunii preotesti, pentru care faptele existentei lor zilnice se transforma în «sacrificii spirituale placute lui Dumnezeu prin mijlocirea lui Cristos». Iar aceasta se întâmpla - nu numai cu celebrarea sfintei Euharistii si a altor sacramente si cu jertfa de sine însusi a lui Dumnezeu, ci si cu viata de rugaciune, cu dialogul rugator cu Tatal ceresc prin Isus Cristos si cu Duhul Sfânt.

Rugaciunea familiala are caracteristicile sale specifice. Este o rugaciune facuta în comun, sot si sotie împreuna, parinti si copii împreuna. Comuniunea rugaciunii este rodul acelei comuniuni daruite de sacramentul Botezului si Casatoriei. Membrilor familiei crestine se pot aplica în mod deosebit cuvintele cu care Cristos Domnul a fagaduit prezenta sa: «Adevar zic voua: daca doi dintre voi se vor aduna pe pamânt pentru a cere ceva, Tatal meu care este în ceruri, le va da. Pentru ca unde sunt doi sau trei adunati în numele meu, eu sunt în mijlocul lor».

O astfel de rugaciune are ca si continut original, însasi viata de familie, care în toate circumstantele sale este interpretata ca vocatia lui Dumnezeu si este transpusa în viata ca raspuns familial la apelul lui Dumnezeu în toate împrejurarile vietii: bucurii si dureri, sperante si tristete, nasteri si aniversari, aniversarea nasterilor parintilor, placeri, îndepartari îndelungate si întoarceri, alegeri importante si decisive în viata, moartea persoanelor iubite... Înseamna interventia iubirii lui Dumnezeu în istoria familiei, asa cum trebuie sa însemneze si momentul favorabil pentru rugaciuni de multumire, de cerere si de încredintare plina de încredere a familiei Tatalui comun din ceruri. Apoi demnitatea si responsabilitatea familiei crestine - biserica domestica - pot fi traite numai cu ajutorul necontenit al lui Dumnezeu, care va fi daruit, fara îndoiala, daca va fi cerut cu umilinta si încredere" (FC 59).

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?cuvinte=77
Vă rugăm să respectați drepturile de autor