www.profamilia.ro /scriptura.asp?cuvinte=125
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Cuvinte de viata vesnica.
Sfânta Scriptura în familia crestina
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 125, 29.03.2006
Trecerea de la pacat la mântuire prin credinta (cf. Rom 1,16-4,25) (II)
Pacatul la iudei (cf. Rom 2,17-3,20)

Dupa ce sfântul Paul vorbeste despre pacat în ambientul lumii pagâne, se adreseaza iudeilor, poporului ales de Iahve, si le aminteste ca si ei sunt în pacat. Nu este vorba despre o condamnare si un repros neîntemeiat, ci despre afirmarea unei realitati care, de prea multe ori, era trecuta cu vederea atât de conducatorii religiosi, cât si de popor, adica de încalcarea aliantei pe care Iahve a încheiat-o cu poporul ales înainte de intrarea în tara fagaduita. Pericopele scrisorii care trateaza aceasta tema sunt urmatoarele: iudeii au pacatuit (cf. Rom 2,17-29), privilegiile iudeilor nu sunt un avantaj (cf. Rom 3,1-8), nimeni nu este drept în fata lui Dumnezeu (cf. Rom 3,9-20).

Printr-un discurs aproape virulent sfântul Paul demasca faptul ca multi dintre membrii poporului ales nu sunt decât niste impostori, deoarece nu pastreaza Legea (cf. Rom 2,17-29). Acestia se dovedesc buni cunoscatori ai Legii, însa în momentul în care trebuie sa-o împlineasca gasesc diferite scuze, sau chiar o ignora complet. În acest caz, apostolul neamurilor le reproseaza ca ei traiesc, de fapt, în pacat asa cum traiesc si pagâni si ca nu exista nici o diferenta între ei. Circumcizia, semnul apartenentei la poporul lui Dumnezeu, nu mai are nici o putere, deoarece ea se actualizeaza prin respectarea poruncilor lui Iahve si nu prin simpla amintire sau enumerare a unor cunostinte acumulate în timp. De fapt, sfântul Paul le spune cititorilor sai ca toate pacatele înfaptuite de pagâni devin proprii aceluia care, desi cunoaste legea lui Dumnezeu, se comporta ca si cum nu ar cunoaste-o. De asemenea, apostolul neamurilor le face cunoscuta o noua interpretare a Legii: circumciziunea inimii, în duh si nu în litera legii care aduce cu sine moartea si pacatul.

Plecând de la aceasta expunere sfântul Paul le aduce sub privire anumite argumente în ceea ce priveste semnul exterior al apartenentei la poporul ales si printr-un rationament iudaic numit midrahs, le spune ca privilegiile lor nu sunt un avantaj atât timp cât ele nu-si ating scopul, adica cautarea si îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu (cf. Rom 3,1-8). Apostolul neamurilor este categoric în afirmatiile sale si le redescopera iudeilor valoarea Legii lui Iahve si confirma faptul ca circumciziunea, avantajul poporul în decursul istoriei, nu este de domeniul trecutului, ci devine mod de viata daca este trait în deplinatatea sa. Deoarece Iahve le-a încredintat cuvintele sale ("dabar" - "cuvânt"; "cuvinte" în limba ebraica) poporul ales este mostenitorul legitim al promisiunilor sale, chiar si în momentul în care el este infidel si acest lucru este posibil datorita faptului ca Dumnezeu ramâne întotdeauna fidel promisiunilor sale. Avantajul oferit de Iahve prin circumciziune se anuleaza pentru aceia care încalca Legea, o defaimeaza prin faptele si conduita lor, de aceea, ei sun judecati si condamnati de catre oameni, de catre Lege si de catre Dumnezeu.

În cele din urma sfântul Paul reaminteste tuturor ca sunt vinovati în fata lui Dumnezeu, iar concluzia logica este ca nimeni nu-i drept si nu este justificat prin pacatele sale (cf. Rom 3,9-20). Prin lungul citat din diferitele carti ale Vechiului Testament, apostolul este împuternicit sa-i acuze atât pe iudei, cât si pe pagâni pentru neascultarea lor. De fapt, negatia folosita repetitiv la adresa neascultarii omului fata de Dumnezeu ("nu este nici un drept", "nu este nimeni" etc.) devine o acuzatie cutremuratoare pe care omenirea trebuie sa o ia în serios, deoarece pe cei care nu vor voi sa se întoarca îi va urmari nenorocirea si moartea vesnica. Cunostinta care ne vine datorita Legii se datoreaza recunoasterii vinovatiei si a pacatului, doar asa omul poate sa se întoarca la Dumnezeu si la Legea sa.

Este destul de interesant de observat ca sfântul Paul în aceste pericope scripturistice ne prezinta, de fapt, întreaga experienta umana; el doreste sa le aminteasca cititorilor sai, cum de altfel si noua, ca numai recunoscând pe Dumnezeu ca Domn ne putem mântui. De asemenea, apostolul subliniaza faptul ca efectul vindecari omului, a eliminari pacatului din viata sa începe odata cu recunoasterea conditiei pacatoase în care se gaseste: cuvântul lui Dumnezeu începe sa lucreze în el în momentul în care îsi înfrâneaza gândurile, simturile si pasiunile vietii. De fapt, unde înceteaza pacatul acolo încep harul si binecuvântarea lui Dumnezeu! Aici intra în actiunea nucleul familiei crestine, adica perseverenta în dialog, iubire si credinta, iar citirea deasa a Sfintei Scripturi ne poate oferi un bogat continut de traire spirituala.

 

Scrisoarea catre episcopii Bisericii Catolice despre colaborarea barbatului si a femeii în Biserica si în lume, nr.3-4:

"Radacina imediata a tendintei mai sus-amintite se situeaza în contextul problematicii feminine, dar motivarea sa cea mai profunda trebuie cautata în încercarea persoanei umane de a se elibera de propriile conditionari biologice. Conform acestei perspective antropologice, natura umana nu ar avea în sine caracteristici care s-ar impune în mod absolut: orice persoana ar putea sau ar trebui sa se modeleze dupa propriul plac, din moment ce ar fi libera de orice predeterminare legata de constitutia sa esentiala.

Aceasta perspectiva are multiple consecinte. Înainte de toate consolideaza ideea ca eliberarea femeii comporta o critica adusa Sfintei Scripturi care ar transmite o conceptie patriarhala despre Dumnezeu, alimentata de o cultura în mod esential masculina. În al doilea rând, aceasta tendinta ar considera lipsit de importanta si de influenta faptul ca Fiul lui Dumnezeu a luat natura umana în forma sa masculina.

În fata acestor curente de gândire, Biserica, luminata de credinta în Isus Cristos, vorbeste în schimb de colaborare activa, tocmai ca o recunoastere a însasi diferentei dintre barbat si femeie.

Pentru a întelege mai bine fundamentul, sensul si consecintele acestui raspuns e bine sa ne întoarcem, chiar daca pe scurt, la Sfânta Scriptura, care este bogata si în întelepciune umana, si în care acest raspuns s-a aratat în mod progresiv prin interventia lui Dumnezeu în favoarea omenirii".

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?cuvinte=125
Vă rugăm să respectați drepturile de autor