www.profamilia.ro /scriptura.asp?cuvinte=113
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Cuvinte de via?a veonica.
Sfânta Scriptura în familia creotina
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 113, 04.01.2006
A treia calatorie misionara a sfântului Paul (cf. Fap 18,23-21,14) (II)
Sfântul Paul în Macedonia, Troas, Milet si Efes (cf. Fap 20,1-38)

Capitolul al XX-lea ni-l prezinta pe sfântul Paul într-o calatorie misionara între Efes-Macedonia-Milet-Efes: de fapt, aceste ultime momente ale apostolului neamurilor petrecute cu crestinii din aceste cetati sunt de o deosebita sensibilitate si încarcatura emotionala. Fiind pe punctul de a se duce la Ierusalim si stiind ca acolo va fi întemnitat, sfântul Paul îi sfatuieste pe crestini sa ramâna fideli învataturilor primite prin intermediul sau si al evangheliei. Structurarea capitolului este urmatoarea: calatoria sfântului Paul în Grecia [Macedonia] (cf. Fap 20,1-6), sfântul Paul învie un tânar la Troas (cf. Fap 20,7-12), calatoria sfântului Paul de la Troas la Milet (cf. Fap 20,13-16), discursul sfântului Paul catre prezbiterii din Efes (cf. Fap 20,17-38).

Povestirea calatoriei sfântului Paul în Grecia este prezentata lapidar si într-o enumerare arida în care se mentioneaza date geografice si cronologice care constituie o reconstruire sumara a primei parti a calatorie apostolului de la Efes pâna la Troas (cf. Fap 20,1-6). Salutul si îndemnurile pe care sfântul Paul le da comunitati din Efes, cum de altfel si bisericilor din Macedonia, sunt importante pentru stilul sau misionar: prin reunirea fratilor, sfântul Paul îi încurajeaza si le indica noi modalitati de apostolat. De fapt, grupul celor sapte frati care-l însotesc era format din reprezentantii comunitatilor care erau implicati în adunarea unei colecte pentru ajutorarea comunitati din Ierusalim, tinta calatoriei sale înainte de a se îndrepta spre Roma.

Permanenta sfântului Paul la Troas este marcata de minunea învieri unui tânar (cf. Fap 20,7-12) si acest fapt este sinteza continutului pericopei scripturistice. Minunea petrecuta în timpul unei celebrari liturgice, în care sfântul Paul îl învie pe Eutich, se coordoneaza foarte bine cu euharistia, deoarece se face o frumoasa împletire între cuvântul predicat de catre apostolului neamurilor si speranta învierii omului. Asadar, relatarea celor doua evenimente, adunarea euharistica însotita de predicare cuvântului lui Dumnezeu de catre sfântul Paul si învierea lui Eutich, nu este întâmplatoare, deoarece prin ele se scoate în evidenta faptul ca Domnul Isus Cristos, al carui memorial se celebreaza în cina pascala, este prezent si prin puterea apostolului care reda viata si întareste comunitatea.

Pericopa calatoriei sfântului Paul de la Troas la Milet poate fi foarte bine considerata drept un episod al "jurnalului de calatorie", deoarece ea ne ofera date si puncte geografice concerte (cf. Fap 20,13-16). Tinând cont de faptul ca sfântul Paul se grabea sa ajunga la Ierusalim înainte de celebrarea primului conciliu, în sarbatoarea Rusaliilor, calatoria sa pe mare s-a limitat la mici etape zilnice. La Milet, unde vasul cu care calatorea sfântul Paul s-a oprit câteva zile din motive comerciale, apostolul a avut ocazia de a-i întâlni pe prezbiterii din Efes. Cu siguranta ca si în aceasta cetatea se gasea o comunitate crestina, de mai mica anvergura, însa aici sfântul Paul a dorit sa tina discursul de adio colaboratorilor sai si unde va face o analiza programatica a întregii sale activitati misionare din Orient.

Discursul sfântului Paul catre prezbiterii din Efes tinut la Milet este adresat responsabililor comunitatii (cf. Fap 20,17-38). Noutatea si originalitatea acestui discurs nu deriva numai din faptul ca el se adreseaza prezbiterilor Bisericii, ci si contextului general în care este aplicat împreuna cu întreaga activitate misionara a sfântului Paul. Apostolul neamurilor se îndreapta catre Ierusalim având un sentiment obscur care-i spunea ca nu va mai vedea niciodata comunitatile crestine de el întemeiate, deoarece slujirea sa în predicarea evangheliei a ajuns la sfârsit. Privind în ansamblu discursul de la Milet a sfântul Paul ne putem da seama ca el este baza si punctul de plecare pentru întreaga activitate misionara a crestinilor: el devine o dezvoltare istorica, deoarece încheie perioada de întemeiere apostolica a comunitatilor crestine si inaugureaza continuitatea istorica a Bisericii prin intermediul episcopilor consacrati de apostoli. Asadar, comunitatea discipolilor care a ascultat glasul lui Dumnezeu prin intermediul apostolilor este numita de catre sfântul Paul "turma mica", la fel cum Isus Cristos a numit primul grup al apostolilor. În acest context, se poate foarte bine observa continuitatea si desavârsirea misiuni evanghelizatoare a apostolilor si transmiterea mesajului evanghelic la toata faptura.

Cu siguranta ca din pericopele scripturistice analizate în acest capitol ne putem da seama ca greutatea cade pe cea din urma, deoarece aceasta ne introduce în atmosfera dureroasa a despartirii sfântului Paul de comunitatile întemeiate prin intermediul activitatii misionare. Tot în acelasi fel, în familiile noastre crestine pot aparea momente în care despartirea poate surveni si aici ne gândim la atâtea evenimente deloc dorite din viata: un deces, plecarea la serviciu departe de familie, separari etc. Însa ceea ce apostolul neamurilor ne învata este faptul ca daca stim sa ne punem încrederea în Dumnezeu atunci devenim învingatori si oameni mântuiti.

 

Humanae vitae, 17:

"Oamenii corecti vor putea si mai bine sa se convinga de temeiul doctrinei Bisericii în acest domeniu, daca binevoiesc sa reflecteze la consecintele metodelor de reglementare artificiala a nasterilor. Sa considere mai întâi ce cale larga si usoara s-ar deschide astfel infidelitatii conjugale si scaderii generale a moralitatii. Nu e nevoie de multa experienta pentru a întelege slabiciunea umana si pentru a ne da seama ca oamenii - tinerii, în special, atât de vulnerabili în aceasta privinta - au nevoie de încurajare pentru a ramâne fideli legii morale si ca nu trebuie sa li se ofere nici un mijloc usor care sa-i favorizeze în neobservarea ei. E întemeiata teama ca barbatul, obisnuindu-se cu folosirea anticonceptionalelor, sa sfârseasca prin a pierde respectul fata de femeie si, fara a se îngriji de echilibrul fizic si psihologic al acesteia, sa ajunga sa o considere drept un simplu instrument de placere egoista si nu o însotitoare respectata si iubita.

Trebuie reflectat, de asemenea, la arma periculoasa care s-ar pune în felul acesta în mâinile autoritatilor publice prea putin preocupate de exigentele morale. Cine va putea reprosa unui guvern faptul ca, în solutionarea problemelor colectivitatii, aplica ceea ce ar fi recunoscut ca fiind permis sotilor pentru solutionarea unei probleme familiale? Cine va împiedica pe conducatori sa favorizeze si chiar sa impuna popoarelor lor, daca ei ar considera-o necesar, metoda anticonceptionala socotita de ei cea mai eficace? Si astfel, oamenii voind sa evite dificultatile individuale, familiale sau sociale care se întâlnesc în observarea legii divine, ar ajunge sa lase la discretia interventiei autoritatilor publice sectorul cel mai personal si cel mai tainic al intimitatii conjugale. Deci, daca voim sa nu se lase la bunul plac al oamenilor misiunea de a da nastere vietii, trebuie recunoscute în mod necesar limitele de netrecut când e vorba de dreptul omului de a-si stapâni trupul si functiile acestuia; limite pe care nici un om, fie particular, fie investit cu autoritate, nu are dreptul sa le încalce. Aceste limite sunt fixate având în vedere numai respectul datorat integritatii organismului uman si functiilor sale, conform principiilor amintite mai sus si justei întelegeri a «principiului totalitatii» expus de predecesorul nostru Pius XII" (HVE 17).

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?cuvinte=113
Vă rugăm să respectați drepturile de autor