www.profamilia.ro /scriptura.asp?cuvinte=104
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Cuvinte de via?a veonica.
Sfânta Scriptura în familia creotina
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 104, 02.11.2005
Începutul misiunii printre pagâni (cf. Fap 9,32-12,25) (II)
Sfântul Petru la Ierusalim (cf. Fap 11,1-30)

Prin acest capitol al Faptelor Apostolilor, sfântul Luca aduce în atentia cititorilor sai marele dar pe care Dumnezeu l-a facut pagânilor: acceptarea lor în rândul membrilor Bisericii sale. Cele doua pericope scripturistice care formeaza aceasta sectiune - sfântul Petru explica primirea pagânilor la botez (cf. Fap 11,1-26) si ajutoarele din partea crestinilor pentru fratii din Ierusalim (cf. Fap 11,27-30) - sunt emblematice în ceea ce priveste perseverenta apostolilor în transmiterea mesajului crestin tuturor oamenilor si în ajutorul fratesc dintre comunitatile primare.

Prezenta sfântului Petru la Ierusalim si explicatia pe care acesta o da comunitatii crestine de acolo în legatura cu primirea pagânilor la botez sunt strâns legate de pericopele anterioare si de convertirea centurionului Corneliu (cf. Fap 11,1-18). Explicarea evenimentelor de la Cezareea, facuta de sfântul Petru, se transforma într-o cateheza, deoarece problemele si întrebarile puse Bisericii, atât de comunitatea elena, cât si de comunitatea iudaica, îsi gasesc un raspuns în misiunea sa. Locul expunerii sfântului Petru nu este unul conjunctural, ci Ierusalimul, deoarece trebuia sa prefigureze Biserica centrala, locul de plecare si de venire a oricarei misiuni evanghelice a primilor apostoli ai lui Isus Cristos. De fapt, comunitatea din Ierusalim reprezenta rezidenta apostolilor, reprezentantii autorizati si autoritari si nucleul originar si istoric al comunitatii crestine. Din citirea acestor rânduri ne putem da seama cât de mari puteau fi prejudecatile primilor discipoli ai lui Isus Cristos în ceea ce priveste legile si cutumele Vechilului Testament: legea tabu, care interzicea iudeilor sa ia masa împreuna cu pagânii, este înlocuita cu legea iubirii si a mântuirii, proprie Noului Testament. Penetrarea crestina în lumea pagâna, dupa confirmarea acestei misiuni din partea sfântului Petru prin conferirea botezului centurionului Corneliu, este consolidata prin fondarea primei comunitati crestine într-un mare centru pagân: Antiohia (cf. Fap 11,19-26). Daca Cezareea era centrul autenticitatii teologice a misiunii pagânilor, Antiohia era centrul concretizarii sale practice. Ierusalimul ramânea centrul original si istoric al Bisericii crestine, dar noul centru dinamic era Biserica fondata de un grup de fugari: de fapt, centrul misionar în lumea greco-romana va fi Antiohia si nu Ierusalimul. Activitatea misionara din Antiohia si concordanta dintre viata traita de membrii comunitati si învataturile primite de la Isus Cristos prin intermediul apostolilor, le aduce, pentru prima data, titlul de "crestini", adica de discipoli autentici ai învataturilor Dumnezeului celui Viu.

Pentru sfântul Luca, raportul dintre comunitatile crestine, dintre Bisericile locale nu este unul de concurenta, ci de comuniune si solidaritate (cf. Fap 11,27-30). Datorita activitatii misionare pline de entuziasm, comunitatea din Ierusalim îi trimite pe Barnaba si Saul din Tars (viitorul apostol Paul), iar prin intermediul lor se ofera acestei noi comunitati din Antiohia deplina recunoastere. Drept raspuns la acest gest generos din partea comunitatii din Ierusalim, biserica din Antiohia trimite o delegatie formata din cei doi misionari si cateheti, Barnaba si Saul, care duc Bisericii-mama din Ierusalim ajutoarele strânse pentru necesitatile crestinilor. Prin intermediul acestui schimb de persoane si de bunuri materiale se exprima si se cimenteaza unitatea dintre Bisericile locale. Toate aceste motive, cu caracter teologic si eclezial, ne dau o perspectiva corecta în ceea ce priveste modul în care Biserica trebuie sa actioneze si sa fie solidara în interiorul ei la începutul celui de al treilea mileniu crestin.

Pasajele scripturistice mai sus amintite ne ofera o multitudine de piste de reflectie în ceea ce priveste modul prin care familia crestina trebuie sa se implice în viata ecleziastica. Primirii cuvântului si a discipolilor sai, trebuie sa le raspunda generozitatea si solidaritatea tuturor. Pentru a fi numit, într-adevar, crestin nu este suficient numai a primi botezul, ci a-l întrupa în viata si activitatea de zi cu zi.

 

Familiaris consortium, 86:

"Voua sotilor, voua tatilor si mamelor din familie;

Voua tinerilor si tinerelor, care sunteti viitorul si speranta Bisericii si a lumii... si veti fi nucleul vital si dinamic al familiei în mileniul al treilea care se apropie;

Voua, venerabililor si iubitilor frati în episcopat si în preotie, voua iubitilor fii - calugari si calugarite - suflete consacrate lui Dumnezeu, care dati marturie celor casatoriti despre adânca iubire a lui Dumnezeu;

Voua tuturor oamenilor cu judecata dreapta, care - oricine ati fi - sunteti îngrijorati de soarta familiei;

Catre voi toti se îndreapta sufletul meu la sfârsitul acestei exortatii apostolice.

Viitorul omenirii depinde de familie!

Este absolut necesar si urgent ca fiecare om de buna vointa, sa se straduiasca, pentru a salva si promova valorile si cerintele familiei.

Deosebita sfortare trebuie sa cer de la fiii Bisericii. Ei care prin credinta lor cunosc pe deplin planul minunat al lui Dumnezeu, au un motiv în plus pentru a le sta la inima realitatea familiei în timpul nostru de încercare si de har.

Ei trebuie sa iubeasca deosebit de mult familia. Aceasta este o porunca concreta si exigenta.

A iubi familia, înseamna a sti sa-i stimezi valorile si posibilitatile, promovându-le mereu.

A iubi familia înseamna a te stradui pentru a-i pregati un mediu înconjurator, care s-o ajute la dezvoltare. Forma excelenta de iubire a familiei este aceea de a reda familiei crestine de azi motive de a se încrede în ea însasi, în propriile bogatii ale naturii umane si ale harului, încredere în misiunea pe care i-a încredintat-o Dumnezeu, tocmai azi când familia este încercata de lipsa confortului si îngrijorata de greutatile sporite ale vietii. «Familiile noastre trebuie sa-si afle elanul de la început. Trebuie sa-l urmeze pe Cristos».

Crestinii au obligatia de a vesti cu bucurie si convingere «vestea buna» a familiei, care are absoluta nevoie sa asculte din nou si sa înteleaga cuvintele autentice, care îi descopera identitatea, resursele interioare si importanta misiunii ei în cetatea oamenilor si în cetatea lui Dumnezeu.

Biserica cunoaste calea pe care familia poate patrunde în adâncul comorilor adevarurilor, care pot sa redreseze familia. Ea a învatat aceasta cale la scoala lui Cristos si a istoriei, fiind pusa în evidenta de lumina Duhului Sfânt. Ea nu impune aceasta cale, dar simte în sine exigenta staruitoare de a o propune - fara teama - tuturor cu mare încredere si speranta, cu toate da-si da seama ca aceasta cale implica suferinta... Însa prin cruce, prin suferinta, familia poate ajunge la plinatatea fiintei si perfectiunii iubirii sale.

Doresc - în sfârsit - sa invit pe toti crestinii sa colaboreze, cordial si curajos, cu toti oamenii de bunavointa, ca sa traiasca viu responsabilitatea care le revine în serviciul familiei.

Toti cei care se dedica binelui familiei - fie în sânul Bisericii, fie inspirati de dânsa, individual sau asociati în miscari sau alte grupuri - afla adesea lânga ei persoane sau diferite institutii, care lucreaza pentru acelasi scop. Fideli valorilor evangheliei si ale omului si în respectul unui legitim pluralism de initiative, aceasta colaborare va putea sa favorizeze o rapida si integrala promovare a familiei.

Si acum, încheind acest mesaj pastoral, care vrea sa atraga atentia asupra problemelor familiei crestine - probleme grave dar fascinante în acelasi timp - doresc sa cer protectia familiei din Nazaret.

Dupa planul plin de mila al lui Dumnezeu, familia din Nazaret a fost locul unde a trait ascuns multi ani fiul lui Dumnezeu, deci aceasta Sfânta Familie este prototipul si icoana tuturor familiilor crestine. Aceasta familie din Nazaret, unica în lume, a avut existenta ascunsa, fara zgomot, într-un mic târgusor din Palestina, a fost încercata de saracie, persecutie si exil, preamarind pe Dumnezeu în chip incomparabil de mare si pur nu va înceta sa asiste familiile crestine si toate familiile lumii la împlinirea statornica a datoriilor si încercarilor vietii, în deschiderea generoasa a inimii catre lipsurile altora si la împlinirea, cu bucurie, a planului lui Dumnezeu asupra lor.

Sfântul Iosif «omul drept», muncitor neobosit, aparator zelos al comorilor încredintate lui, sa apere familiile crestine, sa le pastreze si sa le lumineze mereu.

Fecioara Maria, mama Bisericii, sa fie mama «bisericii domestice», familia, si gratie ajutorului ei de mama - fiecare familie crestina sa poata deveni cu adevarat o «mica biserica», în care sa se oglindeasca si sa reînvie misterul bisericii lui Cristos. Ea - sluga credincioasa a lui Dumnezeu sa fie pilda de împlinire umila si generoasa a vointei lui Dumnezeu. Ea - maica îndurerata la picioarele crucii - sa întareasca familiile crestine în suferinte si sa stearga lacrimile celor care sufera pentru greutatile familiei.

Si Cristos Domnul, împaratul universului si al familiilor, sa fie prezent - ca la nunta din Cana Galileii - în fiecare familie crestina pentru ca sa-i dea lumina, bucurie, seninatate si tarie. De la el cer eu azi - în ziua închinata împaratiei lui Universale - ca fiecare familie sa-si aduca aportul generos pentru viitorul împaratiei sale în lume, «împaratia adevarului si a vietii, împaratia sfinteniei si a harului, împaratia dreptatii, a iubirii si a pacii», catre care se îndreapta istoria.

Lui, Fecioarei Maria si Sfântului Iosif, încredintam azi fiecare familie.

În mâinile lor si inimilor lor le fac aceasta exortatiune, pentru ca ei s-o duca la voi, venerabili frati si iubiti fii, sa va deschida inimile voastre la lumina pe care evanghelia o raspândeste în fiecare familie.

Pe toti si pe fiecare din voi va asigur de rugaciunile mele neîntrerupte si va împart din inima binecuvântarea apostolica în numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfânt. Amin" (FC 86).

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?cuvinte=104
Vă rugăm să respectați drepturile de autor