www.profamilia.ro /scriptura.asp?cuvinte=101
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Cuvinte de via?a veonica.
Sfânta Scriptura în familia creotina
pr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Inapoi la cuprins Nr. 101, 12.10.2005
Raspândirea credintei în afara Ierusalimului (cf. Fap 6,8-9,31) (II)
Misiunea diaconul Filip (cf. Fap 8,1-40)

În continuarea scrierii sale, sfântul Luca ne propune o noua sectiune pe care o putem intitula "misiunea diaconului Filip". Asa dupa cum în capitolul precedent întreaga actiune se desfasoara în jurul persoanei diaconului martir Stefan, tot la fel acest capitol se concentreaza asupra activitatii misionare a diaconului Filip. Doua scene simetrice însotesc aceasta redactare scripturistica, în care, alaturi de imaginea de "evanghelist" a lui Filip, gasim si pe cea de carismatic care duce mesajul crestin pâna la "capatul" lumii. De fapt, structura celui de al VIII-lea capitol este urmatoarea: începutul prigoanei crestine în Ierusalim (cf. Fap 8,1-3), misiunea lui Filip în Samaria (cf. Fap 8,4-8), vrajitorul Simon (cf. Fap 8,9-25), diaconul Filip boteaza pe trezorierul curtii etiopiene (cf. Fap 8,26-40).

Legatura dintre moartea sfântului Stefan si persecutarea Bisericii de catre Saul (viitorul apostol al neamurilor, Paul) este descrisa la începutul capitolului (cf. Fap 8,1-3). Mentionarea numelui lui Saul si conectarea sa la persecutia Bisericii din Ierusalim si din împrejurimi este facuta din punct de vedere teologic, deoarece asa cum sfântul diacon Stefan moare martir pentru numele lui Isus Cristos, tot asa si sfântul Paul îsi va da viata pentru transmiterea mesajului crestin la popoarele pagâne.

Autorul Faptelor apostolilor, odata cu povestirea misiunii diaconului Filip, atinge doua obiective: arata progresiva extindere a Bisericii crestine dupa proiectul trasat de Isus Cristos cel înviat si reveleaza superioritatea vietii crestine împotriva magiei ambientului (cf. Fap 8,4-8). Pericopa scripturistica ne vorbeste despre Filip, unul dintre cei sapte diaconi constituiti de catre apostoli, care, datorita persecutiei iudaice provocata odata cu moartea sfântului Stefan, anunta mesajul evangheliei pentru prima data în tinutul Samariei. Puterea cuvântului si a minunilor diaconului Filip îi misca pe ascultatori si-i determina sa creada cele spuse de catre el. Mesajul crestin centrat pe Isus Cristos, Mesia trimis de Dumnezeu pentru mântuirea omului, gaseste un teren fertil în sufletul celor din Samaria. De fapt, activitatea misionara a lui Filip, desfasurata dupa o metoda clasica (cuvântul de viata vesnica urmat de "semne"), obtine un succes imediat. Bucuria mesianica ce cuprinde cetatea care, de fapt, este consecinta fireasca a experientei si a contactului cu puterea eliberatoare a evangheliei, caracterizeaza climatul spiritual al noilor convertiti din Samaria, asa dupa cum se întâmplase dupa Rusalii si în Ierusalim.

Însa activitatea diaconului Filip intra în contrast cu cea a magului Simon (cf. Fap 8,9-25). Acesta îsi desfasura lucrarea de mult timp în Samaria, însa intra în criza din cauza mesajului crestin prezentat de Filip. Este interesant faptul ca Simon, prin practicile sale magice, atragea multimea, dar în fata evangheliei se boteaza împreuna cu ceilalti; în versetul al XIII-lea suntem avertizati însa ca aceasta convertire a sa avea o intentie ascunsa, fiind atras de semnele si minunile savârsite de Filip. Datorita succesului repurtat de evanghelie, în Samaria vin apostolii Petru si Ioan ca reprezentanti ai comunitatii din Ierusalim si, prin rugaciune si impunerea mâinilor, cei botezati primesc puterea Duhului Sfânt. Dupa acest pentecoste în miniatura, Simon intra în conflict cu sfântul Petru datorita intentiei sale de a da bani pentru a primi putere divina. Noutatea extraordinara a Duhului Sfânt, a puterii sale de a converti si de a face minuni, cu toata probabilitatea, îl impresioneaza pe magul Simon care doreste sa primeasca aceasta putere prin mijloace neoneste: de fapt, este vorba despre înfruntarea dintre puterea apostolilor si practicile vrajitoresti din Samaria. Reprezentatul magiei, Simon, convertit pe jumatate, interpreteaza semnele exterioare ale Duhului Sfânt transmise de catre apostoli dupa logica artei magiei. Pentru magul Simon oferta sa este o investitie optima: banii oferiti devin materie prima pentru "puterea magica", marfa de schimb pentru cresterea prestigiului sau si a puterii sale. Reactia sfântului Petru este pe masura: nu poate fi vorba despre nici o legatura între bani si Duhul Sfânt, între daruirea gratuita din partea lui Dumnezeu a harurilor sale si intentia meschina a omului de a-si însusi puteri pentru a controla sufletele oamenilor! Prin avertismentul dat de catre sfântul Petru lui Simon magul, se da, de fapt, un avertisment întregii comunitati crestine care, daca se lasa condusa de setea de bani si de putere, risca sa piarda viata vesnica [1].

Convertirea si botezarea trezorierului curtii etiopiene de catre Filip încheie acest pasaj dedicat misiunii sale în Samaria (cf. Fap 8,26-40). Al doilea exemplu al activitatii misionare a lui Filip îi ofera sfântului Luca posibilitatea de a aminti o noua etapa în raspândirea Bisericii în lume. Ajungând alaiul unui demnitar al reginei Candace din Etiopia, începe actiunea sa de evanghelizare si de explicare a noului mesaj de mântuire universala. Nu trebuie uitat faptul ca eunucul facea parte din acea categorie considerata, de catre iudaismul ortodox, straina si exclusa de la mântuire, deoarece chiar daca s-a convertit la iudaism era eunuc si din aceasta cauza nu putea sa faca parte din comunitatea celor sfinti, celor alesi ai lui Israel (cf. Dt 23,2). Însa prim lucrarea evanghelizatoare a lui Filip, puterea irezistibila a cuvântului lui Dumnezeu depaseste toate barierele rasiale si culturale. În momentul în care eunucul accepta sa primeasca botezul se împlinesc în el asteptarile mesianice ale întregii omeniri, iar mântuirea este oferita tuturor, chiar si celor exclusi si îndepartati. Dupa acest episod, misiunea lui Filip continua în cetatile de pe coasta mediteraneana, plecând de la Azot si terminând cu Cezareea: prin tot ceea ce facea arata deschis oamenilor ca Isus Cristos este Dumnezeu întrupat pentru mântuirea lumii.

Exemplele prezentate de acest capitol ar trebui sa ne dea de gândit, deoarece, în vastitatea si complexitatea lor, acestea prezinta fragmente din viata de zi cu zi a fiecaruia dintre noi. În multe situatii, crestinul se confrunta cu dilema existentiala între a crede si întari în sine puterea Duhului Sfânt si tentatia apelarii la alte mijloace în rezolvarea problemelor. Din pacate, sunt multi aceia care apeleaza la magie, la ghicitori, la vraci; chiar este o regula de viata ca unii nici sa nu iasa din casa daca mai întâi nu asculta horoscopul. Or, toate aceste practici nu numai ca sunt pagâne, ci blocheaza în noi spiritul crestin si înaintarea noastra catre Dumnezeu. De aceea, familia crestina trebuie sa fie informata de pericolele care o pândesc si trebuie sa se lase condusa de Biserica prin sacramentele sale.

 

Familiaris consortium, 83:

"d. Separati prin divort si necasatoriti. Motive diferite, cum ar fi lipsa de întelegere reciproca, incapacitatea de a se deschide reciproc spre raporturi interpersonale si altele, conduc cu durere la o ruptura ireparabila a casatoriei valid contractate. În mod deschis si clar trebuie spus ca aceasta situatie trebuie considerata ca un remediu extrem, dupa ce s-au încercat toate tentativele de remediere a situatiei.

Singuratatea si alte greutati sunt adesea partea sotului parasit, mai ales daca este nevinovat. În acest caz, comunitatea ecleziala trebuie sa sustina pe cei parasiti în acest fel, mai mult decât orice alte cazuri, sa-i dovedeasca stima, solidaritate, întelegerea situatiei si ajutor concret, în asa fel încât sa-si poata pastra fidelitatea chiar si în situatia dificila în care se afla. Trebuie ajutat sotul parasit, pentru ca sa pastreze datoria iertarii din dragoste crestineasca si disponibilitatea unei eventuale reluari a vietii conjugale anterioare.

Analog este cazul sotului care a fost separat prin divort, cu singura deosebire ca, stiind ca legatura casatoriei este indisolubila - nu trebuie lasat sa treaca la o noua casatorie, ci sa se straduiasca numai la îndeplinirea datoriilor de familie si a responsabilitatilor vietii crestine. În acest caz, pilda si fidelitatea lui, coerenta vietii crestine profesata de acest sot, au valoare deosebita în fata lumii si a bisericii, facând mai necesara actiunea sustinuta de dragoste si ajutor din partea Bisericii, fara a constitui vreun obstacol la primirea sacramentelor" (FC 83).

 

Nota

[1] Plecând de la numele lui Simon si de la încercarea sa de mituire a apostolilor a ramas în experienta crestina si în legislatia canonica a Bisericii numele de "simonie", adica vinderea si cumpararea de oficii sau bunuri spirituale în Biserica. Practica sanctionata cu excomunicarea.

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?cuvinte=101
Vă rugăm să respectați drepturile de autor