www.profamilia.ro /scriptura.asp?copii=vt04
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Dumnezeu vorbeote copiilor sai. Texte din Biblie
achizitionare: 01.06.2003

DIN CARTILE VECHIULUI TESTAMENT

REGI SI PROFETI

21. În tara fagaduita

Înainte de a muri, Moise îl desemnase pe Iosua ca urmas al sau. El trebuia sa-i conduca pe israeliti în tara Canaan, în care traisera Abraham, Isaac si Iacob. Dar populatiile care traiau în Canaan nu voiau sa-i lase pe israeliti sa intre în tara. Sub conducerea lui Iosua, israelitii s-au tinut tari datorita promisiunii facute de Dumnezeu. Ei nu s-au lasat alungati. Treptat au cucerit tara. Au construit sate si au trait ca agricultori precum cananeenii.

Israelitii au avut multe de învatat de la cananeeni: când se seamana grâul sau se culeg strugurii; cum se fac cele mai bune unelte; cum sa pregateasca mâncarea si cum sa se îmbrace. Dar un singur lucru nu aveau voie sa-l faca asemenea cananeenilor daca voiau sa ramâna credinciosi legamântului cu Dumnezeu: ei nu aveau voie sa se închine zeilor cananeenilor si nici sa le slujeasca. Israelitilor le venea greu sa respecte aceasta porunca. Cananeenii aveau peste tot în tara, pe munti si sub pomii înalti, locuri de jertfa în care slujeau zeilor lor si se rugau pentru ploaie si recolta buna.

În acel timp, israelitii au facut o noua experienta: atât timp cât ramâneau fideli Dumnezeului lui Abraham, al lui Isaac si al lui Iacob, El le daruia ocrotire si binecuvântare. Când îi deveneau infideli, ajungeau în lipsuri si strâmtorari. Dar daca se întorceau la El, îsi recunosteau vina si îi cereau iertare, atunci El se întorcea iar spre ei si îi binecuvânta (Iosua; Judecatori).

 

22. Poporul vrea un rege

Israelitii au împartit astfel tara, încât fiecare din cele douasprezece triburi mari sa primeasca un tinut propriu. Batrânii triburilor au împartit familiilor pamântul. Fiecare a primit atât încât sa se poata satura de pe urma lui.

Triburile traiau separat. Dar împotriva dusmanilor se aparau împreuna. Atunci Dumnezeu le dadea un salvator care îi scotea din primejdie. Apoi, însa, lui Israel i-a fost foarte greu sa se încreada numai în Dumnezeu si sa astepte pâna când El trimite un salvator în fiecare situatie grea. Ei voiau un conducator permanent, un rege. Samuel a fost un salvator trimis de Dumnezeu. El a întrebat poporul: «Vreti, într-adevar, sa va plecati în fata unui om, sa munciti pentru el, sa platiti impozite?». Dar reprezentantii triburilor au spus: «Vrem sa fim ca celelalte popoare. Un rege sa ne spuna ce e bine si ce e rau. Un rege sa fie comandantul ostilor noastre».

Dumnezeu i-a vorbit lui Samuel: «Da-le ceea ce îti cer oamenii! Ei nu pe tine te-au respins, ci pe mine». Atunci, din însarcinarea lui Dumnezeu, Samuel l-a uns pe Saul ca rege peste Israel. Dumnezeu i-a daruit Duhul sau. Saul ar fi putut ramâne un rege bun daca s-ar fi încrezut din toata inima în Dumnezeu. Dar Saul nu a vrut sa se bizuie pe altcineva, nici macar pe Dumnezeu. El nu se încredea nici în oameni. A devenit trist si tulburat. Dumnezeu nu mai era cu Saul. De aceea el nu a mai putut sa conduca si sa apere poporul lui Israel (1 Samuel 8-15).

 

23. David, pastorul din Betleem

David din Betleem a fost al doilea si cel mai mare rege al lui Israel. El s-a încrezut în Dumnezeu, iar Dumnezeu era cu el. De aceea, poporul lui Dumnezeu nu poate sa uite numele lui David. În Israel se provestesc multe întâmplari despre el.

David era cel mai mic fiu al lui Iesse. El pazea oile când a venit Samuel ca sa-l unga rege. David era un pastor bun. El îsi cunostea si îsi iubea oile si nu fugea când se apropia un leu sau un urs. David era curajos. Lui nu-i era frica de dusmanii lui Dumnezeu si ai poporului sau. Se povesteste ca pe când era copil s-a dus la fratii sai pe câmpul de lupta. Acolo a vazut cum un barbat grozav de puternic, uriasul Goliat, îsi batea joc de israeliti si de Dumnezeul lor. Nici un israelit nu avea curaj sa lupte cu Goliat. David însa i-a spus: «Tu vei afla cât de puternic este Dumnezeul lui Israel». El a pus o piatra în prastie, a învârtit-o deasupra capului, a tras si l-a nimerit pe uriasul Goliat drept în mijlocul fruntii. Atunci dusmanii s-au înfricosat. Ei nu au mai vrut sa lupte împotriva lui Israel. Au fugit.

David stia sa cânte din gura si din harfa. În cartea Psalmilor, cartea de cântari a poporului lui Dumnezeu, sunt o suta cinzeci de cântece asa cum le cânta David. O vreme David a trait la regele Saul. Când Saul se întrista, David cânta la harfa. Atunci Saul se înveselea iar. Pentru ca Dumnezeu era cu David, acesta a putut sa-i înfrânga pe dusmani. De aceea Saul l-a facut comandantul ostirilor. Dar fiindca David iesea învingator iar poporul îl aclama, Saul a devenit gelos. El a vrut sa-l înlature pe David. Ani de-a rândul, David, împreuna cu un grup de prieteni, a trebuit sa se ascunda de Saul.

Când filistenii au pornit înca o data la razboi împotriva lui Israel, oastea lui Saul nu a mai putut sa le tina piept. Pe muntele Ghilboa au murit cei trei fii ai lui Saul. Saul însusi a fost grav ranit. El s-a aruncat în propria-i sabie (1 Samuel 16-31).

 

24. David, rege în Ierusalim

Dupa moartea lui Saul, David a devenit rege peste tot Israelul. El a cucerit Ierusalimul si l-a facut capitala. A pus sa fie adus la Ierusalim Chivotul sfânt cu tablele pe care erau poruncile Legamântului. El a voit ca Ierusalimul sa devina orasul lui Dumnezeu.

David s-a încrezut în Dumnezeu. El a vrut sa respecte Legamântul. Când facea vreun rau, îsi recunostea vina si cerea iertare de la Dumnezeu. Într-una din zile, David l-a chemat pe Natan. Natan era un barbat pe care Dumnezeu îl desemnase sa vorbeasca în numele sau, un profet. David i-a spus lui Natan: «Eu locuiesc într-un palat maret. Dar Chivotul sfânt sta într-un cort. Vreau sa-i construiesc lui Dumnezeu o casa».

A doua zi, Natan s-a întors la David si i-a spus: «Dumnezeu nu vrea ca tu sa-i cladesti o casa. Dimpotriva, El vrea sa-ti faca tie o casa: o casa vie. Dupa ce vei muri, fiul tau va domni peste poporul lui Dumnezeu. Acest cuvânt este valabil pentru totdeauna». De aceea, poporul lui Dumnezeu crede ca marele Mântuitor, Mesia, pe care Dumnezeu l-a promis oamenilor, trebuie sa se traga din familia lui David (2 Samuel 7).

 

25. O cântare a lui David

Doamne, Tu esti Pastorul meu,
de aceea nu duc lipsa de nimic.
Tu ma calauzesti la pasuni verzi
si la locuri de popas lânga apa.
Tu îmi arati cai sigure.
Chiar daca trebuie sa merg
prin prapastii întunecoase,
nu mi-e frica,
pentru ca Tu esti cu mine (Psalmul 23).

 

26. Solomon construieste o casa pentru Dumnezeu

Regele David a murit si a fost înmormântat la Ierusalim. Fiul sau, Solomon, a domnit peste Israel.

Solomon era un rege întelept. El stia ce e bine si ce e rau. În Ierusalim si-a construit un palat si i-a cladit lui Dumnezeu o casa: Templul. Acolo a pus sa fie adus Chivotul sfânt. În ziua sfintirii Templului, Solomon s-a rugat: «Doamne, Dumnezeul meu! Tu ai fagaduit ca vei fi aproape de noi în Templul acesta. Asculta rugaciunea mea! Asculta-i pe toti cei care striga catre tine din acest lacas. Asculta-ne si iarta-ne vina!».

Solomon nu a trebuit sa poarte razboaie ca tatal sau, David. El a încheiat aliante cu alte popoare. A facut comert si a trimis corabii pe mare. A adus mestesugari straini în tara sa si s-a casatorit cu femei straine. Strainii pe care Solomon i-a adus în tara voiau sa slujeasca zeilor proprii. Solomon le-a îngaduit sa ridice în tara lui Israel altare pentru zeii lor. Solomon s-a rugat zeilor straini si s-a închinat lor. Astfel l-a tradat el pe Dumnezeul cel unic. A rupt Legamântul (1 Regi 5-11).

 

27. Proverbe ale lui Solomon

Un copil ascultator aduce bucurie parintilor sai; unul încapatânat le aduce mâhnire (10, 1).
Ura duce la cearta; dragostea creeaza armonie (10, 12).
Cine ajuta pe altii acela va fi ajutat. Cine da însetatilor sa bea, acela nu va pieri de sete (11, 25).
Cine merge pe cai drepte, îl respecta pe Dumnezeu; cine merge pe cai strâmbe, îl dispretuieste (14, 2).
Cine îsi dispretuieste aproapele pacatuieste; fericit este cel care se milostiveste de cel aflat în nevoie (14, 21).
Cine nu vrea sa auda strigatul saracului, pe acela nu-l va auzi nimeni când el va striga dupa ajutor (21, 13).

 

28. Doi regi pentru un popor

Dupa moartea lui Solomon, fiul sau, Roboam, a vrut sa devina rege în Ierusalim. Oameni cu experienta i-au dat un sfat: «Tatal tau, Solomon, a cerut de la tarani multe biruri, iar de la negustori, impozite mari. Daca tu ceri mai putin, toti israelitii te vor recunoaste ca rege».

Dar Roboam nu a ascultat sfatul înteleptilor. De aceea, cele zece triburi care traiau în nordul tarii au zis: «Nu avem nevoie de rege din casa lui David. Noi alegem un rege al nostru». Numai tribul care se numea Iuda, dupa fiul lui Iacob, si care locuia în apropierea Ierusalimului, i-a ramas credincios lui Roboam. De atunci încolo, nu numai în Ierusalim a domnit un rege, ci si în Sihem sau Samaria (1 Regi 12).

 

29. Dumnezeul cel viu

Ieroboam, primul rege al triburilor din nord, si-a zis: «Nu este bine ca cetatenii regatului meu sa mearga la Templul din Ierusalim, când vor sa se închine lui Dumnezeu sau vor sa aduca o jertfa». De aceea, a pus sa se faca doi vitei de aur. Pe unul l-a asezat în nordul regatului sau, în orasul Dan, pe celalalt în sud, în orasul Betel. Apoi peste tot a dat de stire poporului: «Nu mai trebuie sa mergeti la Ierusalim când vreti sa sarbatoriti o zi sau când vreti sa aduceti o jerfa. Îl gasiti pe Dumnezeu în Dan sau în Betel. Pe acelasi Dumnezeu care i-a scos din Egipt pe parintii vostri». Nu toti israelitii l-au ascultat pe Ieroboam, pentru ca ei îsi aminteau ca Dumnezeu le interzisese oamenilor sa-si faca idoli, cum faceau egiptenii. Ei stiau ca încalca Legamântul cu Dumnezeu daca îl înlocuiesc pe Dumnezeul cel viu cu un chip fara viata (1 Regi 12; Exod 32-34).

 

30. Dumnezeul cel putemic

Adesea regii Israelului uitau de Dumnezeu si de Legamântul sau. Dumnezeu însa si-a tinut Legamântul. El a trimis regilor si poporului barbati care sa vorbeasca în numele lui: profetii.

Ahab a fost un rege care se închina lui Baal. Ilie era un profet al lui Dumnezeu. El s-a dus la regele Ahab si i-a zis: «Eu îi slujesc Dumnezeului lui Israel. El este Dumnezeul cel puternic. Tu vei afla puterea lui, si cu tine toata tara, caci începând de astazi nu va mai cadea roua din cer si nici ploaie. Seceta va dura atât cât voi spune eu».

Ilie s-a temut de mânia regelui. El a fugit peste hotare, în Fenicia. Acolo traia la o femeie sarmana. Ea era vaduva si avea un singur fiu. Fiul ei s-a îmbolnavit si a murit. Atunci femeia l-a acuzat pe Ilie: «Tu esti un prieten al lui Dumnezeu. Locuiesti la mine. De aceea Dumnezeu ma priveste. El vede pacatul meu si ma pedepseste». Ilie a luat copilul mort si l-a asezat pe patul sau. Apoi s-a aplecat asupra baiatului si s-a rugat: «Doamne, Dumnezeul meu, reda-i acestui copil viata!». Dumnezeu a ascultat rugaciunea profetului sau. Copilul a prins viata. Ilie a luat baiatul de mâna si l-a dus mamei lui (1 Regi 17).

 

31. Dumnezeul unic

Dupa doi ani, Dumnezeu l-a trimis din nou pe Ilie la regele Ahab. Acesta l-a acuzat pe profet: «Din cauza ta întreg poporul lui Israel nu are nimic de mâncare!». Dar Ilie i-a raspuns: «Nu eu, ci tu si familia ta sunteti de vina pentru aceasta seceta mare. Voi l-ati parasit pe Dumnezeul nostru si ati alergat dupa Baal. Acum aduna-i pe toti laolalta pe muntele Carmel. Acolo se va arata lamurit cine este Dumnezeul unic». Nu numai profetii si preotii lui Baal au venit pe muntele Carmel, ci si multi israeliti.

Ilie a zis: «Ridicati un altar, puneti pe el un animal de jertfa. Apoi rugati-va dumnezeului vostru. Poate va trimite foc din cer si va primi jertfa voastra». Preotii si profetii lui Baal au ridicat altarul si au pus victima pe el. Din zori si pâna la amiaza s-au rugat. De la amiaza si pâna seara au strigat: «Baal, asculta-ne!». Dar au strigat zadarnic. Nu s-a întâmplat nimic.

Seara a ridicat Ilie un altar pentru Dumnezeul lui Israel. El a asezat victima pe altar si a turnat apa deasupra. Apoi s-a rugat: «Doamne, Tu esti Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacob. Arata-le tuturor ca Tu esti Dumnezeul lui Israel si ca eu sunt slujitorul tau. Asculta-ma, Doamne! Asculta-ma!». Atunci a cazut foc din cer. Jertfa a ars. Toti care erau de fata s-au speriat. Ei au strigat: «Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!».

Curând dupa aceasta au aparut nori. Ploaia a cazut peste pamântul uscat (1 Regi 18).

 

32. Dumnezeu îl cheama la El pe Ilie

Ilie si-a dat seama ca Dumnezeu voia sa-l ia la sine. S-a dus în tinutul de dincolo de lordan. El voia sa fie singur. Dar Eliseu, ucenicul sau, n-a vrut sa-l lase singur. S-a dus cu Ilie. Eliseu a vazut cum a venit foc din cer, un vârtej napraznic. Acesta l-a cuprins pe Ilie si l-a tras în sus ca într-un car.

Când Eliseu s-a reîntors singur peste Iordan, a întâlnit cincizeci de ucenici de profeti. Ei au întrebat: «Unde a ramas Ilie? Vrem sa-l cautam!». «Nu-l veti gasi», le-a raspuns Eliseu. Trei zile l-au cautat pe Ilie, dar nu l-au gasit. Ei au venit înapoi si au spus: «Dumnezeu l-a luat la sine pe profet într-un car de foc». De atunci, în poporul lui Israel se crede ca la sfârsitul timpurilor Dumnezeu îl va trimite iarasi pe pamânt pe crainicul sau Ilie (2 Regi 2).

 

33. Saturarea unor flamânzi

Un om a venit la profetul Eliseu si i-a adus douazeci de pâini de orz si un saculet, plin cu graunte. Eliseu i-a spus servitorului sau: «Împarte-le, ca sa poata mânca toti!». Servitorul i-a raspuns: « Cum sa se sature o suta de oameni cu acestea?». Dar Eliseu a spus înca o data: «Da oamenilor de mâncare. Vei vedea ca va mai si ramâne». Atunci servitorul a facut împarteala. Dupa ce au mâncat toti, a mai si ramas. Asa cum spusese Domnul prin Eliseu (2 Regi 4, 42 si urm.)

 

34. Semnul lui Dumnezeu pentru poporul sau

În vremea când Ahaz era rege în Ierusalim, doi regi i-au declarat razboi. Ei au asediat Ierusalimul cu ostenii lor. Atunci inima regelui, si chiar si inima poporului, a tremurat asa cum tremura copacii în padure când vine furtuna.

Regele Ahaz s-a dus sa verifice conducta de apa. Acolo a venit si profetul Isaia. El i-a transmis regelui un mesaj de la Dumnezeu: «Stai linistit, nu te teme! Cei doi pun la cale ceva rau împotriva ta. Tu tine-te de Dumnezeu: atunci si Dumnezeu te va tine». Isaia i-a mai zis: «Dumnezeu vrea sa-ti dea un semn, pentru ca tu sa fii sigur de ajutorul lui - orice semn vei cere». Dar Ahaz a refuzat: «Nu vreau sa-l rog pe Dumnezeu sa-mi dea un semn». Atunci Isaia a spus: «Totusi Dumnezeu îti va da un semn. Iata, fecioara va zamisli un copil. Ea va naste un fiu si îi va pune numele Emanuel. Aceasta înseamna: Dumnezeu este cu noi» (Isaia 7).

 

35. Profetul Amos acuza

Domnul spune: «Pentru trei faradelegi pe care le-a savârsit Iuda, sau pentru patru, nu-mi iau Eu cuvântul înapoi. Ei au dispretuit cuvântul meu si nu au urmat caile mele. S-au lasat amagiti de idoli - întocmai ca si parintii lor. De aceea voi trimite foc împotriva lui Iuda; palatele Ierusalimului vor arde».

Domnul spune: «Pentru trei faradelegi pe care le-a savârsit Israel, sau pentru patru, nu-mi iau Eu cuvântul înapoi. Ei l-au vândut pentru bani pe cel nevinovat. I-au strivit în tarâna pe cei mici, l-au înselat pe cel slab, lipsindu-l de dreptul lui.

Pentru acestea voi face sa se clatine pamântul sub voi asa cum se clatina carul încarcat cu snopi. Nici chiar cel mai iute nu va putea fugi, taria celui mai puternic va da gres; cel mai curajos îsi va pierde curajul» (Amos 2).

 

36. Ieremia prevesteste pedeapsa lui Dumnezeu

Poporul care traia în legamânt cu Dumnezeu nu era numeros. Ostile lui nu se puteau pune cu armatele popoarelor puternice. Ele nu au putut opune rezistenta asirienilor, care au ocupat tara si i-au alungat pe multi din patria lor în tari straine. Oamenii credinciosi au recunoscut în aceasta soarta pedeapsa lui Dumnezeu, dupa cum o prevestise El prin profeti.

În Ierusalim, Ieremia avertiza: «De douazeci si trei de ani sunt profetul lui Dumnezeu. Toate cuvintele lui vi le-am transmis. Voi însa nu ascultati. Am spus: Întoarceti-va de pe caile gresite! Încetati sa faceti rau! Atunci veti ramâne în tara pe care Dumnezeu a dat-o pentru totdeauna parintilor vostri si voua. Dar voi nu m-ati ascultat. De aceea, Domnul spune: 'Voi aduce popoare de la miazanoapte. Pe Nabucodonosor, regele Babilonului, îl fac unealta mea. Îl las sa navaleasca asupra voastra si a vecinilor vostri. El va pustii tara voastra. Va trebui sa-i slujiti regelui Babilonului'».

Si asa s-a întâmplat: Nabucodonosor a asediat orasul Ierusalim cu oastea sa. Curând nu s-a mai gasit pâine de cumparat. Lipsa era mare. Apoi babilonienii au facut sparturi în zid. Au patruns în oras, au ars Templul, palatul regal si casele mari. Zidurile Ierusalimului au fost darâmate. Babilonienii au luat ca prada obiectele sfinte ale Templului. Toti cetatenii de vaza si mestesugarii au fost dusi în exil în Babilon. Numai oamenii saraci, agricultorii si viticultorii au avut voie sa ramâna în patrie (Ieremia 25, 52).

 

37. Dumnezeu vrea sa-l ierte pe poporul sau

Dumnezeu a vorbit poporului sau prin profetul Ezechiel: «Pentru ca mi-ati fost necredinciosi, pentru ca nu ati ascultat cuvântul meu si ati calcat poruncile mele - pentru aceasta v-ati pierdut tara si trebuie sa traiti în exil. Babilonienii însa spun: 'Oare este acesta poporul lui Dumnezeu? Pentru ce si-a pierdut tara?'. Ei îsi bat joc de voi si de mine. Dar vor recunoaste ca Eu sunt Domnul. Eu va voi aduna si va voi aduce înapoi în tara voastra. Va voi face oameni noi, oameni care îmi slujesc mie. Scot din pieptul vostru inima de piatra si va dau o inima omeneasca. Va daruiesc Duhul meu, ca sa luati aminte la poruncile mele si sa le împliniti. Veti trai în tara pe care Eu am dat-o stramosilor vostri. Voi veti fi poporul meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru» (Ezechiel 36, 20-28).

 

38. Întoarcerea din Babilon

Exilatii din Iuda si din Ierusalim au fost nevoiti sa ramâna aproape patruzeci de ani în Babilon. Apoi Cirus, regele Persiei, a cucerit Babilonul. El a vestit în tot imperiul sau: «Domnul Dumnezeul cerului mi-a dat puterea peste toate regatele pamântului. El m-a însarcinat sa-i recladesc casa din Ierusalim. Toti cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu sa se întoarca la Ierusalim. Acolo sa recladeasca Templul».

Atunci ei au pornit: toti cei care au ascultat de inspiratia Duhului lui Dumnezeu. Vecinii lor le-au dat sa ia cu ei aur si argint, vite si multe alte daruri. Regele Cirus a pus sa fie aduse obiectele sfinte pe care Nabucodonosor le jefuise din Templu si le dusese în Babilon (Esdra 1).

 

39. Cântare de întoarcere acasa

Când Domnul a pus capat robiei noastre
si ne-a adus acasa, în Ierusalim,
atunci toti eram ca unii care viseaza.
Gura ne era plina de râsete,
înaltam numai strigate de veselie.
Atunci spuneau celelalte popoare:
«Domnul a facut lucruri mari cu ei!».
Da, lucruri mari a facut Domnul cu noi,
ne-am umplut de bucurie (Psalmul 126).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?copii=vt04
Vă rugăm să respectați drepturile de autor