www.profamilia.ro /scriptura.asp?copii=vt03
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Dumnezeu vorbeote copiilor sai. Texte din Biblie
achizitionare: 01.06.2003

DIN CARTILE VECHIULUI TESTAMENT

MOISE CONDUCE POPORUL PRIN PUSTIU

12. Dumnezeu îl salveaza pe Moise

Iosif si fratii sai au murit. Copiii si nepotii lor, israelitii, traiau în Egipt. Acolo au devenit un popor mare. A trecut mult timp. Un nou faraon domnea în Egipt. El nu stia nimic de faptul ca Iosif îi ajutase pe egipteni în timpul unei foamete mari. El se temea de israeliti si a zis: «Ei sunt puternici. În curând vor fi mai puternici decât noi, egiptenii. Dar eu voi împiedica aceasta». Mai întâi acest faraon i-a pus pe israeliti la munca silnica. Trebuia ca ei sa construiasca orase. Mai mult, el a poruncit ca toti baietii nou-nascuti ai israelitilor sa fie înecati în Nil. Un popor în care nu mai cresc baieti e aproape de pieire.

Una din mame a vrut sa-si salveze baietelul. Mai întâi l-a ascuns în casa. Dupa trei luni nu a mai putut sa-l pastreze acasa. A împletit un cos de papura. L-a uns cu smoala si l-a facut impermeabil. Apoi l-a asezat pe baietelul ei în cos si l-a ascuns în stuf, pe Nil. Fiica ei, Miriam, a ramas pe mal ca sa vada ce se întâmpla cu cosuletul.

Fiica faraonului a venit la Nil. Voia sa se scalde în râu. A vazut cosuletul si a poruncit sa fie adus la mal. Vazând copilul, i s-a facut mila de el. Miriam a iesit din ascunzatoare si a întrebat: «Sa-ti caut o femeie care sa aiba grija de copil?». Fiica faraonului a spus: «Fa aceasta». Atunci Miriam a adus-o pe mama ei. Fiica regelui i-a încredintat ei copilul spre îngrijire. Ea i-a dat numele de Moise.

Când Moise s-a facut mai mare, a trait în palat. El a fost educat ca si cum ar fi fost un egiptean. Însa el nu a uitat niciodata ca apartinea acelora care erau siliti sa execute munca grea de sclav. Odata a vazut cum un egiptean lovea un israelit. Atunci Moise a fost cuprins de mânie. El l-a ucis pe egiptean. De aceea Moise trebuia acum sa fuga. El a mers în tinutul Madian si a devenit pastor în casa preotului Ietro (Exod 1-2).

 

13. Dumnezeu îl trimite pe Moise

Moise strabatea pustiul cu turma sa. El a ajuns la Sinai, muntele lui Dumnezeu. Acolo a vazut un tufis. Acesta ardea si totusi nu se mistuia. Curios, Moise s-a apropiat. Atunci a auzit glasul: «Moise, Moise! Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac si al lui Iacob». Atunci Moise si-a acoperit fata. I-a fost frica sa-l priveasca pe Dumnezeu. Dumnezeu însa a vorbit: «Am vazut cum este chinuit poporul meu în Egipt. Am auzit strigatul lui. Stiu ce sufera el. De aceea te trimit la faraon. Tu sa conduci poporul meu afara din Egipt». Moise a raspuns: «Dar cine sunt eu, ca sa ma duc la faraon si sa-i dau porunci?». Dumnezeu însa a spus: «Eu voi fi cu tine».

Moise a avut înca o obiectie: «Israelitii nu ma vor crede când le voi spune: 'Dumnezeul parintilor nostri ma trimite la voi'. Ei vor pretinde: 'Spune-ne numele lui!'. Ce sa le raspund atunci?». Dumnezeu însa a spus: «Eu sunt Cel ce sunt. Acesta este numele meu pentru totdeauna». Moise înca tot nu voia sa accepte misiunea. A zis: «Eu nu stiu sa vorbesc». Dumnezeu i-a replicat: «Du-te acum, Eu îti voi spune ce sa vorbesti». Moise a ripostat: «Trimite totusi pe altcineva!». Dar Dumnezeu îl alesese pe Moise.

Moise s-a întors cu familia sa înapoi în Egipt. Fratele sau Aaron i-a iesit în întâmpinare. Împreuna cu el, Moise i-a chemat pe capii de familie ai israelitilor. Le-a relatat ce misiune îi daduse Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac si al lui Iacob. Israelitii au auzit ca Dumnezeu voia sa-i scape din nenorocirea lor. Ei s-au încrezut în El si i s-au închinat (Exod 3).

 

14. Elibereaza poporul meu!

Moise si Aaron s-au dus la faraon. I-au cerut: «Elibereaza poporul nostru! Dumnezeu vrea aceasta». Faraonul nici nu se gândea sa-i elibereze pe israeliti. El a spus: «Cine este Dumnezeul lui Israel, ca sa trebuiasca sa ascult eu de El? Nu-l cunosc si nici nu voi permite israelitilor sa plece. Voi cere de la ei mai multa munca pentru ca ei sa nu uite cine are aici puterea». În aceeasi zi, le-a poruncit supraveghetorilor: «Cereti de la israeliti atâta munca încât ei sa nu se mai gândeasca la aceasta poveste».

Israelitii gemeau sub povara muncilor grele. Moise l-a implorat pe Dumnezeu. Dumnezeu i-a fagaduit: «Eu sunt Dumnezeu si va scot din Egipt. Va iau ca popor al meu. Veti recunoaste ca Eu sunt Dumnezeul vostru. Va voi duce în tara pe care am fagaduit-o lui Abraham, lui Isaac si lui Iacob. Va voi da-o ca mostenire».

Dumnezeu l-a facut pe faraon sa-i simta puterea. Nenorociri mari au venit asupra Egiptului: furtuna, recolta nimicita, apa otravita, molima la animale. Insectele au patruns în case. Aerul era atât de poluat încât toti au facut bube pe piele. Faraonul îsi dadea bine seama de unde venea nenorocirea. De doua-trei ori s-a prefacut ca vrea sa le dea drumul israelitilor. Dar îndata ce urgia se îndeparta, îsi lua cuvântul înapoi (Exod 5-11).

 

15. Prima noapte de Paste

Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Moise: «În noaptea aceasta, faraonul va va elibera. Pregatiti-va de plecare. Fiecare familie sa taie un miel. Cu sângele lui faceti un semn la usile caselor voastre. Puneti-va încaltaminte de drum. Luati toiagul în mâna. Mâncati în graba si nu lasati nici o ramasita. În noaptea aceasta vor muri fiii întâi-nascuti ai egiptenilor. Dar îngerul mortii va ocoli casele voastre, care sunt însemnate cu sânge».

Totul s-a întâmplat asa cum spusese Dumnezeu. Întâii-nascuti ai egiptenilor au murit. Si fiul saracului, si fiul faraonului. În noaptea aceea egiptenii si-au plâns fiii. Atunci faraonul a pus sa fie chemati Moise si Aaron si le-a poruncit: «Plecati repede de aici! Luati cu voi tot ce este al vostru». Israelitii s-au adunat si au plecat din Egipt.

Poporul lui Israel nu a uitat prima noapte de Paste. Mamele si tatii nu au uitat ca Dumnezeu le-a crutat fiii întâi-nascuti. De atunci, dupa nasterea primului fiu, îi aduc Domnului un dar. În fiecare an ei sarbatoresc Pastele, sarbatoarea iesirii, si o explica astfel copiilor lor: «Cu mâna puternica ne-a eliberat Dumnezeu din robia egipteana» (Exod 12-13).

 

16. Dumnezeu îsi salveaza poporul

Curând, faraonului i-a parut rau ca îi eliberase pe israeliti. El si-a adunat ostenii si conducatorii carelor de lupta. Cu ele i-au urmarit pe israeliti. Israelitii îsi întinsesera tabara la Marea Rosie. Unul dintre strajeri a vazut norul de praf: «Vin egiptenii!». Israelitii s-au speriat, caci se vedeau prinsi în cursa. În fata lor era marea, în spatele lor, dusmanul cu arme puternice. Ei l-au învinuit pe Moise: «Pentru ce ne-ai adus aici, la pieire? Aici vom muri cu totii». Dar Moise le-a raspuns: «Nu va fie frica! Astazi veti vedea cum ne salveaza Dumnezeu».

Moise si-a întins mâna asupra marii, asa cum îi poruncise Dumnezeu. S-a stârnit un vânt de la rasarit. Acesta a dat apa la o parte. Poporul lui Israel a trecut prin mare: barbati si femei, fete si baieti, vite si oi - un sir nesfârsit.

Egiptenii au ajuns la tarm. Ei nu au stat mult pe gânduri. S-au napustit pe urmele lor. Dar calea pe care Israel, încrezându-se în Dumnezeu, a putut sa mearga, pentru egipteni a devenit un drum spre moarte. Apele s-au adunat la loc. Caii si carele de lupta, toata oastea faraonului, s-au scufundat în valuri. Israelitii au simtit pe viu cum îi salveaza Dumnezeu.

Miriam, sora lui Moise, cânta la tamburina. Ea a dansat cu femeile si a cântat cântul biruintei: «Laudati pe Domnul, laudati-l, caci El este puternic si tare! A înecat în mare caii si carele de lupta!» (Exod 14-15).

 

17. Dumnezeu are grija de poporul sau

De la Marea Rosie, Moise a condus poporul lui Israel prin pustiu. Trei zile au cautat o fântâna. În cele din urma au gasit un izvor. Dar apa lui era amara. Nu putea fi bauta. Atunci israelitii s-au revoltat împotriva lui Moise: «Ne lasi sa murim de sete în pustiu!». Moise l-a rugat pe Dumnezeu: «Ajuta-ne!». Si Dumnezeu i-a aratat lui Moise o bucata de lemn. Când Moise a pus în apa bucata aceea de lemn, apa si-a pierdut gustul amar. Cei însetati au putut sa bea.

Curând dupa aceasta, au venit iarasi la Moise: «Pentru ce ne-ai adus în pustiu? De-am fi ramas în Egipt! Acolo aveam oale pline cu carne si pâine câta voiam!». Dar Dumnezeu i-a spus lui Moise: «Eu va voi da pâine si carne ca sa învatati ca se poate avea încredere în mine». Si într-adevar: seara a zburat un stol mare de pasari în jurul taberei israelitilor. Pasarile s-au lasat prinse. Dimineata, pe pamânt erau boabe albe, dulci, de mana. Fiecare putea sa adune si toti s-au saturat. Nu numai în ziua aceea, ci în fiecare zi. Atâta vreme cât poporul lui Israel a strabatut pustiul - timp de patruzeci de ani - Dumnezeu i-a dat pâine si carne.

De atunci, parintii le povestesc copiiilor cum a avut si are grija Dumnezeu de poporul sau. Toti sa stie ca în El se poate avea încredere si se poate conta pe ajutorul sau (Exod 15, 22 - 16, 36).

 

18. Dumnezeu alege un popor

Poporul lui Israel a strabatut pustiul de la un popas la altul. În cea de a treia luna îsi asezasera tabara la muntele Sinai. Moise s-a urcat pe munte, la Dumnezeu. Dumnezeu i-a poruncit: Spune-le israelitilor: 'Ati vazut ca Eu sunt mai puternic decât egiptenii. Eu v-am adus aici, asa cum un vultur îsi poarta puii. Daca ascultati ce va spun Eu si paziti legamântul meu, atunci îmi veti fi poporul cel mai apropiat dintre toate popoarele. Tot pamântul este al meu. Dar voi sa fiti ai mei, ca preoti gata sa-mi slujeasca. Voi sunteti un popor ales, sfânt'».

Când Moise a coborât de pe munte si i-a spus poporului ceea ce îi încredintase Dumnezeu sa le spuna, au strigat toti: «Suntem gata! Vrem sa facem tot ce spune Dumnezeu. Vrem sa traim asa cum vrea El». Pe Sinai, Dumnezeu a dat poporului sau porunci. Ele sunt valabile pentru toti oamenii si pentru toate timpurile. Toti care îi sunt credinciosi lui Dumnezeu vor afla ca Dumnezeu le este fidel. Dumnezeu a spus: «Eu sunt Domnul Dumnezeul tau. Eu te-am scos din Egipt, din tara robiei».

  1. Sa nu ai alti dumnezei în afara de mine. Sa nu-ti faci chip cioplit. Sa nu slujesti nimanui în afara de mine.
  2. Sa nu iei în zadar numele meu.
  3. Sa sfintesti ziua a saptea. În aceasta zi sa nu munceasca nimeni.
  4. Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta.
  5. Sa nu ucizi.
  6. Sa pastrezi fidelitatea în casnicie.
  7. Sa nu furi.
  8. Sa nu spui vreun neadevar despre semenul tau.
  9. Sa nu poftesti femeia altuia.
  10. Sa nu râvnesti bunurile altuia.

Moise a scris poruncile pe care Dumnezeu le daduse poporului sau pe doua table de piatra. Tablele le-a pus în Chivotul sfânt, sunt zalogul pentru legamântul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu poporul sau Israel (Exod 19-20).

 

19. Norme de viata

«Popor al lui Israel, asculta: Domnul este Dumnezeul tau - Domnul si nimeni altul. De aceea, sa-l iubesti din toata inima, din tot sufletul si din toate puterile tale (Deuteronom 6, 4-5).

Daca asediezi un oras, nu ai voie sa dobori pomii. Ai voie sa manânci din fructele pomilor, dar sa-i dobori nu ai voie (Deuteronom 20, 19).

Pe o vaduva lipsita de aparare sau pe un orfan nu-ti este îngaduit sa-i oropsesti. Daca îi asupresti iar ei striga catre mine, Eu stau de partea lor (Exod 22, 21 si urm.)

Daca vita sau oaia altuia se rataceste, nu ai voie sa stai deoparte. Mâna animalul înapoi la stapânul sau (Deuteronom 22, 1).

Daca un sarac lucreaza pentru tine, nu ai voie sa-i întârzii plata. Da-i plata chiar în aceeasi zi (Deuteronom 24, 14-15).

Daca ai scuturat un maslin sau ai cules via, lasa pentru saraci ce a ramas în maslin sau pe vita (Deuteronom 24, 20-22).

Nu-i asupriti pe strainii care traiesc în tara voastra. Dati-le aceleasi drepturi pe care le aveti si voi. Iubiti-i pe straini ca pe voi însiva si nu uitati ca si voi ati fost straini în Egipt. Eu, Domnul Dumnezeul vostru, spun aceasta (Levitic 19, 33-34).

Nu spune nimic rau despre un surd care nu se poate apara. Unui orb nu-i arunca în cale ceva de care ar putea sa se împiedice (Levitic 19, 14).

Nu lasa sa încolteasca în inima ta ura împotriva fratelui tau. Mustra-l pe aproapele tau, caci altminteri te faci si tu vinovat. Nu te razbuna si nu purta nimanui pica. Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine însuti (Levitic 19, 17-18).

 

20. Moartea lui Moise

Dumnezeu a eliberat poporul sau din robia egipteana. Timp de patruzeci de ani, israelitii au învatat în pustiu ca se pot încrede în Dumnezeu. Ei au învatat, de asemenea, cum pot sa convietuiasca oamenii.

Femeile si barbatii care au plecat cu Moise din Egipt au murit în pustiu. Si Moise a îmbatrânit. El si-a dat seama ca va muri. Atunci a binecuvântat poporul. A spus: «Cât esti tu de fericit, Israel! Cine este asemenea tie, popor salvat de Dumnezeu?». Apoi s-a urcat pe vârful muntelui Nebo. Acolo i-a aratat Dumnezeu toata tara Canaanului, pe care El o fagaduise poporului sau. Moise a murit la hotarul tarii. Caci Dumnezeu îi spusese: «Îti voi arata tara. Dar nu vei intra în ea». Treizeci de zile l-au jelit israelitii pe Moise (Deuteronom 33-34).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?copii=vt03
Vă rugăm să respectați drepturile de autor