www.profamilia.ro /scriptura.asp?copii=vt01
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Dumnezeu vorbeote copiilor sai. Texte din Biblie
achizitionare: 01.06.2003

DIN CARTILE VECHIULUI TESTAMENT

DESPRE ÎNCEPUT

1. Dumnezeu creeaza lumea

La început Dumnezeu a creat cerul si pamântul. Pamântul era pustiu si gol. Dar Duhul lui Dumnezeu plutea peste ape.

Atunci Dumnezeu a spus: «Sa fie lumina!». Si s-a facut lumina. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna. Dumnezeu a despartit lumina de întuneric. El a spus luminii: «Tu esti ziua». Întunericului i-a spus: «Tu esti noaptea». Aceasta a fost ziua întâi.

Dumnezeu a spus: «Pe sus sa treaca norii. Din ei sa cada ploaie si sa ude pamântul. Jos sa se adune apa, ca sa iasa la iveala uscatul». Dumnezeu a spus partii de deasupra: «Tu esti cerul». Uscatului i-a spus: «Tu esti pamântul». Si apei adunate la un loc: «Tu esti marea». Dumnezeu a vazut ca cerul si pamântul, uscatul si marea erau bune. Aceasta a fost ziua a doua.

Dumnezeu a zis: «Pe pamânt sa creasca toate felurile de plante si pomi». Atunci plantele au înverzit si au dat lastari. Dumnezeu a vazut ca era bine. A fost ziua a treia.

Dumnezeu a spus: «Pe cer sa straluceasca lumini. Soarele - ziua, luna si stelele - noaptea. Ele sa indice timpurile: ziua si noaptea, saptamâna si luna si anotimpurile». Dumnezeu a vazut ca era bine. A fost ziua a patra.

Dumnezeu a spus: «În ape sa înoate pesti. Deasupra pamântului sa zboare pasari. Pe uscat sa traiasca toate felurile de animale, mici si mari». Si asa a fost. Dumnezeu a vazut ca era bine. A fost ziua a cincea.

Atunci Dumnezeu a spus: «Sa cream oameni dupa chipul nostru, asemanatori noua. Lor vreau sa le încredintez pamântul: toti pestii, pasarile, animalele si plantele». Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul sau. Barbat si femeie. I-a binecuvântat si le-a spus: «Fiti roditori si înmultiti-va! Va încredintez pamântul. Voi sunteti mai mult decât pestii, pasarile, animalele si plantele. Voi sa aveti grija de ele. Plantele sa va serveasca voua si animalelor ca hrana». Dumnezeu a vazut tot ceea ce facuse: era foarte bine. A fost ziua a sasea.

Dumnezeu a creat în sase zile universul: cerul, pamântul, marea si toate vietuitoarele. În ziua a saptea Dumnezeu s-a odihnit. De aceea ziua a saptea este pentru oameni o zi binecuvântata, o zi sfânta (Geneza 1).

 

2. Dumnezeu daruieste oamenilor paradisul

Dumnezeu l-a modelat pe primul om, Adam, din pamânt de pe câmp si i-a insuflat viata. Astfel a devenit omul o fiinta vie.

Apoi Dumnezeu a creat o gradina în Eden. El a facut sa creasca pomi de tot felul. Era placut sa-i privesti, iar fructele lor erau foarte bune la gust. În mijlocul gradinii crestea pomul vietii, pomul cunoasterii binelui si raului. Dumnezeu l-a dus în gradina pe omul care El îl crease ca sa o lucreze si sa o pazeasca. El i-a zis: «Ai voie sa manânci din fructele tuturor pomilor din gradina. Numai din fructele pomului cunoasterii binelui si raului nu ai voie sa manânci. Daca manânci din acestea vei muri».

Dumnezeu nu vroia ca omul sa ramâna singur. Asa ca Dumnezeu a adus toate animalele si pasarile la Adam si acesta a dat nume fiecareia. Printre ele nu a gasit vreuna care sa i se potriveasca într-adevar. Asa ca Dumnezeu a dat un somn adânc asupra omului. El a luat una din coastele lui Adam si a facut din ea o femeie. Când a vazut-o, Adam a spus: «Ea este ca mine. Sa se numeasca femeie, caci ea este luata din mine». Barbatul si femeia erau goi. Însa nu le era rusine unul de celalalt (Geneza 2).

 

3. Oamenii pierd paradisul

Barbatul si femeia traiau în gradina pe care le-o încredintase Dumnezeu. Hrana era îndeajuns. Ei traiau în pace cu animalele. Erau fericiti, caci Dumnezeu era prietenul lor. Totul era bine. Dar apoi sarpele i-a zis femeii: «V-a interzis într-adevar Dumnezeu sa mâncati din fructele vreunui pom?». Femeia a raspuns: «Nicidecum. Putem mânca din toti pomii din gradina. Numai din acela care sta în mijlocul gradinii nu avem voie sa mâncam, caci atunci vom muri». «Nu, a spus sarpele. Nu veti muri. Dimpotriva. Vi se vor deschide ochii. Veti sti ce e bine si ce e rau - întocmai ca Dumnezeu».

Femeia a vazut ca fructele pomului erau bune de mâncat si ar putea sa o faca înteleapta. Ea a luat si a mâncat. Si i-a dat barbatului ei sa manânce din ele. Atunci celor doi li s-au deschis ochii. Ei au bagat de seama ca erau goi. De aceea si-au împletit din frunze de smochin sort, în jurul mijlocului. Seara, au auzit pasii lui Dumnezeu în gradina. S-au ascuns. Dar Dumnezeu l-a strigat pe om: «Unde esti?». Adam a raspuns: «Ti-am auzit pasii, si mi s-a facut frica. M-am ascuns, pentru ca sunt gol». Dumnezeu a întrebat: «De unde stii aceasta? Ai mâncat din pomul din care ti-am interzis sa manânci?». Adam a dat vina pe femeie: «Ea mi-a dat sa manânc!». Iar femeia l-a învinuit pe sarpe: «El m-a ispitit».

Atunci Dumnezeu a zis sarpelui: «Pentru ca ai facut aceasta, esti blestemat. Te vei târî pe burta si vei mânca tarâna. Femeia va fi dusmanul tau. Copiii ei vor fi dusmanii copiilor tai. Ei va vor zdrobi voua capul iar voi îi veti musca de calcâi».

Femeii i-a spus Dumnezeu: «Tu o vei duce greu. În dureri îti vei naste copiii», iar barbatului Dumnezeu i-a zis: «Ai încalcat porunca mea. Vei vedea ca pamântul nu este un paradis. Pâna mori trebuie sa muncesti din greu pentru ca tu si familia ta sa nu suferiti de foame. Apoi te întorci în pamântul din care te-am plasmuit.»

Adam a dat femeii sale numele de Eva, care înseamna «viata». Ea a devenit mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu i-a alungat pe oameni din paradis. Paznicul sau, cu sabie de foc, pazea intrarea si drumul spre pomul vietii (Geneza 3).

 

4. Cain si Abel

Adam si Eva au avut doi fii: Cain si Abel. Abel a devenit pastor, iar Cain agricultor. Pe ogoarele lui Cain a crescut mult grâu. Din acesta, el i-a adus lui Dumnezeu o jertfa ca multumire. Abel a jertfit unul din mieii sai. Lui Dumnezeu i-a placut jertfa lui Abel. Jertfa lui Cain nu a bagat-o în seama. Atunci Cain s-a mâniat si s-a suparat. Dumnezeu i-a spus: «De ce esti mânios? De ce te uiti încruntat în jos? Daca planuiesti lucruri bune, poti sa privesti pe oricine în ochi. Daca pui la cale lucruri rele, atunci pacatul te pândeste. El vrea sa te sfâsie, dar tu poti sa-l biruiesti.»

Însa Cain i-a spus fratelui sau: «Vino cu mine pe câmp». Când au ajuns pe câmp, Cain l-a ucis pe fratele sau Abel. Dumnezeu l-a întrebat pe Cain: «Unde este Abel, fratele tau?». Cain i-a raspuns: «Nu stiu. Sunt eu pazitorul fratelui meu?». Atunci Dumnezeu i-a spus: «Ce ai facut? Sângele fratelui tau s-a scurs în pamânt. Nu mai poti ramâne agricultor, caci ogorul nu-ti va mai da nici un rod. Ti-ai pierdut patria. Fara odihna trebuie sa umbli dintr-un loc într-altul.»

Atunci Cain s-a vaitat: «Pedeapsa mea este prea grea. Tu ma alungi de pe ogor si din preajma ta. Faci din mine un fugar fara tara. Oricine poate sa ma ucida.» Atunci Dumnezeu i-a facut lui Cain un semn pe frunte pentru a-l ocroti (Geneza 4, 1-15).

 

5. Noe si potopul cel mare

Dumnezeu a vazut ca oamenii, pe care El îi crease dupa chipul sau, puneau la cale si savârseau din ce în ce mai multe rele. Pamântul era plin de violenta. De aceea lui Dumnezeu i-a parut rau ca l-a facut pe om. El a zis: «Vreau sa îi nimicesc pe oamenii pe care i-am creat. Oamenii, animalele si tot ce traieste pe pamânt».

Noe îi ramasese credincios lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu voia sa-l salveze pe el si familia lui de la pedeapsa. Dumnezeu i-a spus lui Noe: «Fa-ti o lada din lemn care sa poata pluti pe apa ca o corabie mare. Caci voi trimite un potop napraznic asupra pamântului. Toate vietuitoarele vor pieri în apa. Numai tu si cei care vor fi cu tine în arca veti fi salvati.»

Noe a început sa construiasca arca împreuna cu fiii sai, exact asa cum spusese Dumnezeu. Ei au facut multe încaperi în corabie pentru ca trebuia sa ia cu ei câte o pereche din toate animalele. Dumnezeu le spusese aceasta. Când arca a fost gata, Noe a adunat provizii. Apoi a intrat cu fiii sai si cu familiile lor în arca. Ei au luat câte o pereche din toate animalele. Însusi Dumnezeu a închis usa în urma lor.

Apoi a început sa ploua. Apa se pravalea din cer si inunda pamântul. Urca din ce în ce mai sus. Animalele s-au înecat - si oamenii la fel. Pasarile n-au mai gasit nici un pom pe care sa se poata aseza. Astfel a murit tot ce vietuia pe pamânt. Numai Noe si cei care erau cu el în arca au supravietuit potopului.

În sfârsit, dupa patruzeci de zile ce pareau nesfârsite, ploaia s-a oprit. Noe a dat întâi drumul unui corb. Dar acesta s-a întors curând la el. Apoi, o saptamâna mai târziu, a dat drumul unui porumbel. Si el s-a întors. Abia un al doilea porumbel, caruia Noe i-a dat drumul sa zboare dupa înca o saptamâna, a adus în cioc la arca o ramura de maslin. Curând dupa aceasta Dumnezeu i-a spus lui Noe: «Acum poti sa iesi, tu si toti cei care au fost salvati împreuna cu tine». Atunci ei au iesit din arca. Si oamenii si animalele. Pentru toti a început o viata noua. Noe i-a multumit lui Dumnezeu si i-a adus o jertfa.

Dumnezeu i-a zis lui Noe: «Vreau sa închei legamânt pentru voi, pentru oameni si pentru toate animalele. În acest legamânt puteti sa traiti voi si copiii vostri. Va fagaduiesc ca nu voi mai trimite vreun potop care sa distruga viata pe pamânt» (Geneza 6-9).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?copii=vt01
Vă rugăm să respectați drepturile de autor