www.profamilia.ro /scriptura.asp?copii=nt05
 
 SFÂNTA SCRIPTURA 

Dumnezeu vorbeote copiilor sai. Texte din Biblie
achizitionare: 01.06.2003

DIN CARTILE NOULUI TESTAMENT

ISUS RAMÂNE CU NOI

92. Despartirea de ucenici

Au trecut patruzeci de zile de la Pasti. În acest timp, Domnul s-a întâlnit cu ucenicii sai. Le-a spus: «Ramâneti în Ierusalim si asteptati pe Acela pe care vi-l va trimite Tatal în ajutor. Ioan a botezat la Iordan cu apa. Voi veti fi botezati cu Duhul Sfânt. Atunci veti fi martorii mei. Aici, în Ierusalim, si în toate tarile pâna la marginile lumii».

Dupa ce a spus toate acestea ucenicilor sai, a fost ridicat la cer. A venit un nor si l-a învaluit. Ucenicii au privit fascinati spre cer. Dar apoi le-au aparut doi barbati în haine albe. Acestia au spus: «Ce stati aici si va uitati spre cer? Isus, care a plecat de la voi în cer, va veni înapoi. Voi îl veti recunoaste» (Fapte 1, 1-11).

 

93. Poporul nou al lui Dumnezeu: Biserica lui Isus Cristos

În ziua Rusaliilor, toti ucenicii lui Isus, barbati si femei, erau adunati în aceeasi casa. Ei îl asteptau pe Cel promis lor de Isus. Deodata, din cer a venit un vuiet puternic, o furtuna mare care a umplut toata casa. Limbi de foc au aparut si s-au împartit, asezându-se peste fiecare. Duhul Sfânt i-a umplut pe toti. Ei l-au laudat pe Dumnezeu si l-au slavit pe Isus Cristos, Fiul sau.

Multi oameni din tari îndepartate venisera la Ierusalim pentru Sarbatoare, în fata casei în care erau ucenicii, se îmbulzeau oamenii. Toti s-au speriat, caci fiecare auzea pe ucenicii lui Isus vorbind pe limba lui. Nedumeriti, îsi spuneau unul altuia: «Ce înseamna aceasta?». Atunci Petru a început sa vorbeasca. El a strigat: «Ascultati-ma! Vreau sa va explic. Aici si acum s-a împlinit ceea ce profetul Ioel vestise din partea lui Dumnezeu. La sfârsitul timpurilor, Dumnezeu va darui tuturor oamenilor Duhul sau. Amintiti-va de Isus din Nazaret. El a venit trimis de Dumnezeu si a înfaptuit lucrarile lui Dumnezeu. Voi ati trait aceste lucruri. Dumnezeu l-a dat pe Fiul sau, iar voi l-ati acuzat si ati lasat sa fie condamnat de romani. El a murit pe cruce, dar Dumnezeu l-a înviat din morti. Noi toti suntem martorii sai. Dumnezeu l-a înaltat. El este Mesia».

Cuvintele lui Petru au miscat inimile multor oameni. Ei au întrebat: «Ce sa facem, fratilor?». Petru a raspuns: «Schimbati-va viata! Primiti Botezul în numele lui Isus Cristos pentru iertarea pacatelor voastre. Atunci El vi-l va darui pe Duhul Sfânt». Multi l-au ascultat pe Petru si au primit Botezul. În acea zi au intrat trei mii de oameni în comunitatea lui Isus Cristos (Fapte 2).

 

94. A trai cu Isus - a muri pentru El

Din acea zi, apostolii si-au început activitatea la Ierusalim. Ei vindecau bolnavi si dadeau marturie despre viata si moartea lui Isus. Din ce în ce mai multi oameni ajungeau la credinta. Mai marii preotilor si învatatorii lui Israel voiau ca oamenii sa-l uite pe Isus. De aceea i-au arestat pe apostoli, i-au interogat si le-au interzis sa învete în numele lui Isus. Dar apostolilor nu le-a pasat de aceasta opreliste. Stefan, unul dintre primii diaconi, a fost ucis cu pietre. Dar înainte de a se prabusi sub ploaia de pietre, el a strigat: «Vad cerul deschis, îl vad pe Fiul Omului. El sade de-a dreapta lui Dumnezeu. Doamne Isuse, primeste-ma!».

În Ierusalim comunitatea lui Isus era prigonita. Toti cei care îsi marturiseau credinta erau alungati din oras. Dar oriunde ajungeau, ei vesteau ceea ce facuse Dumnezeu prin Isus Cristos pentru oameni. În toate localitatile înfiintau comunitati noi (Fapte 2-8).

 

95. Paul, Apostolul neamurilor

Paul era un iudeu evlavios. El cunostea Sfintele Scripturi, dar era convins ca Isus nu putea fi Mântuitorul, ci doar însela lumea. De aceea Paul mergea dintr-un oras într-altul pentru a-i abate de la credinta lor sau pentru a-i pedepsi pe aceia care îl marturiseau pe Isus. Pe când mergea calare spre Damasc pentru a-i descoperi acolo pe crestini si a-i aduce legati la Ierusalim, a trait o întâmplare care i-a schimbat întreaga viata. Lumina din cer l-a învaluit. El s-a prabusit la pamânt si a auzit un glas: «Pentru ce ma prigonesti?».

Paul nu stia ce i se întâmpla. El a întrebat: «Cine esti, Doamne?». Si a auzit raspunsul: «Eu sunt Isus, pe care tu îl prigonesti. Dar acum, ridica-te! Du-te în oras! Acolo vei afla ce ai de facut». Paul s-a dus la Damasc. Acolo l-a întâlnit pe Anania, un ucenic al lui Isus. Anania nu voia sa creada ca Paul îl întâlnise pe Domnul si devenise ucenic. Dar Domnul i-a spus: «Eu l-am ales pe Paul. El trebuie sa aiba grija ca toate popoarele sa cunoasca numele meu». Atunci Anania l-a primit pe Paul în comunitate.

De atunci Paul n-a mai fost prigonitor al crestinilor, ci predicator al lui Cristos. În Damasc si în alte orase, el vestea ca Isus Cristos este Rascumparatorul. Mergea din loc în loc si predica. Vorbea în casele de rugaciune ale evreilor. El a înfiintat comunitati crestine. A lucrat pentru ca iudei si greci, oameni din toate popoarele pamântului sa faca parte din noul popor al lui Dumnezeu.

Paul a fost prigonit si alungat dintr-un oras în altul pâna în Grecia. El a scris scrisori comunitatilor pe care le constituise. În aceste scrisori îndeamna si încurajeaza comunitatile. Le arata ce înseamna pentru omenire credinta în Isus Cristos si ce înseamna a trai viata de crestin. În cele din urma, Paul a fost arestat în Ierusalim si trimis sub paza la Roma. Acolo a fost condamnat si executat. El a murit pentru Isus Cristos (Fapte 9-28).

 

96. Paul scrie comunitatilor

«Isus a murit, a înviat si sade pe tron la dreapta lui Dumnezeu. El mijloceste pentru noi. Cine ne poate desparti de Cristos si de iubirea lui? Necazurile sau nevoile, foamea sau frigul, prigoana sau moartea? Toate acestea le învingem pentru ca El ne iubeste. Sunt sigur: nici o putere din lume nu ne poate desparti de El» (Romani 8, 38-39).

«Voi credeti în Isus Cristos; prin aceasta sunteti fiice si fii ai lui Dumnezeu. Voi sunteti botezati si faceti parte din comunitatea lui Isus Cristos. În aceasta comunitate nu se mai întreaba daca cineva este iudeu sau grec, sclav sau om liber, barbat sau femeie - caci toti devin una în Cristos» (Galateni 3, 26-28).

«Bucurati-va în toata vremea. Nu încetati sa va rugati. Multumiti pentru toate. Iata ce asteapta Dumnezeu de la aceia care îl marturisesc pe Isus Cristos. Fiti gata sa primiti ceea ce va spune Duhul. Cercetati totul, pastrati ce e bun. Paziti-va de rau» (1 Tesaloniceni 5, 16-22).

«Iubirea lui Cristos nu ne da ragaz. Noi ne-am dat seama: Unul a murit pentru toti, pentru ca cei vii sa nu mai traiasca pentru sine, ci pentru Acela care a murit si a înviat pentru ei» (2 Corinteni 5, 14-15).

«Fratilor preaiubiti! Bucurati-va, ascultati de povete, nu va certati unul cu altul si traiti în pace! Atunci Dumnezeul iubirii si al pacii va fi cu voi. Harul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu si împartasirea Duhului Sfânt sa fie cu voi toti» (2 Corinteni 13, 11.13).

 

97. Noi nu traim ca cei care nu au speranta

Dumnezeu daruieste viata. Tot ce este viu are viata prin El. Însa viata noastra dureaza saptezeci de ani, iar daca cineva e în putere, ajunge la optzeci. Cea mai mare parte este truda si suparare. Iute, asa cum zboara o pasare, asa trece si viata (Psalmul 90, 10).

Toti oamenii trebuie sa moara. Ei se întreaba: este moartea mai puternica decât Dumnezeu? Dar cei care au credinta sunt siguri ca viata lui Dumnezeu este mai tare ca moartea. Dragostea lui nu paraseste pe nimeni. Cineva spune în rugaciune ceea ce spera multi: «Tu nu ma lasi prada iadului; Tu nu-l lasi pentru totdeauna în mormânt pe acela care se încrede în tine. Tu îmi arati drumul spre Viata. La tine gasesc bucurie din plin. Mâna ta dreapta ma ocroteste în toata vremea» (Psalmul 16, 10-11).

Apostolul Paul scrie: «Fratilor, nu-i jeliti pe mortii vostri, asa cum fac ceilalti care nu au speranta. Caci daca Isus a murit si a înviat - si aceasta noi o credem cu tarie -, atunci Dumnezeu îi va aduce la sine si pe cei raposati, prin Isus si împreuna cu El» (1 Tesaloniceni 4, 13-14).

Profetii lui Israel vorbesc despre «Ziua Domnului». Ei se refera la ziua în care toate puterile pamântesti vor trece, deoarece vine Dumnezeu sa-si adune poporul si sa-si instaureze domnia. «Ziua Domnului» este «Ziua de apoi» a lumii noastre trecatoare. În ea Dumnezeu va transforma creatia împreuna cu orânduirile ei nedrepte, cu pacatele si suferintele ei:

«În ziua aceea cerul se va topi în foc, iar elementele vor arde în flacari. Atunci noi asteptam, asa cum a fagaduit Dumnezeu, un cer nou si un pamânt nou, în care locuieste dreptatea» (2 Petru 3, 12-13).

Ucenicii lui Isus sunt nerabdatori. Ei îl întreaba: «Spune-ne, când începe împaratia lui Dumnezeu?». Isus le raspunde: «Nimeni nu cunoaste ziua si ora, nici macar îngerii din cer. Si nici Fiul, ci numai Tatal» (Matei 24, 36; Marcu 13, 32).

«Un lucru puteti face: sa vegheati, caci nu stiti în care zi vine Domnul vostru» (Matei 24, 42).

Când Domnul Creatiei va veni si o va desavârsi, îi va judeca pe cei vii si pe cei morti. La aceasta judecata oamenii vor recunoaste ca exista un singur Domn si o singura Iubire. Ei vor recunoaste ca exista o singura nefericire: nefericirea de a fi îndepartat din comuniunea cu El; si ca exista numai o fericire: fericirea vietii în comuniune cu El.

Apostolul Paul scrie: «Dumnezeu nu ne-a harazit judecatii mâniei sale, ci sa ajungem prin Isus Cristos, Domnul nostru, la mântuire. El a murit pentru noi, pentru ca noi sa traim uniti cu El» (1 Tesaloniceni, 5, 9-10).

Isus i-a spus unui tata care îsi jelea copilul mort: «Nu te teme, crede numai!» (Marcu 5, 36).

 

98. Lumea cea noua a lui Dumnezeu

Într-o vedenie, Ioan contempla lumea noua a lui Dumnezeu. El scrie: «Am vazut un cer nou si un pamânt nou. Cerul dintâi, pamântul cel vechi si marea nu mai existau. Am vazut noul Ierusalim coborând de la Dumnezeu, din cer. Si am auzit un glas puternic care striga: 'Iata, de acum înainte Dumnezeu locuieste între oameni. Ei vor fi poporul sau, iar El va ramâne pentru totdeauna cu ei. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Nu va mai fi moarte, nici tristete, nici jale si nici lipsa. Ce a fost pâna acum a trecut'. Iar Cel care sedea pe tron a strigat: 'Iata, acum Eu fac toate noi'.

Da! Vino, Doamne Isuse! (Apocalips 21, l-5).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/scriptura.asp?copii=nt05
Vă rugăm să respectați drepturile de autor