www.profamilia.ro /sacramente.asp?tainaspovedaniei=6
 
 SACRAMENTE 

Taina Spovedaniei
achizitionare: 22.01.2003; sursa: Casa de Editura Via?a Creotina

Inapoi la cuprins

CUI SA NE SPOVEDIM

Dupa ce am aratat ce este Taina Pocaintei, ca este o Taina a Legii celei noi, ca este necesara pentru iertarea pacatelor, ca nu ne este permis sa ne fie rusine a ne spovedi pacatele, si ca face pacat mare cel ce din rusine nu-si marturiseste vreun pacat, urmeaza sa vedem cine are puterea de a dezlega pacatele aici pe pamânt.

Stim ca Domnul nostru Isus Cristos numai Apostolilor le-a zis, îndata dupa învierea Sa din morti: "Luati Spirit Sfânt, carora le veti ierta pacatele, se vor ierta lor, si carora le veti tine, vor fi tinute!" (Ioan 20, 22-23). Si tot Apostolilor le-a zis: "Adevar zic voua, oricâte veti lega pe pamânt, vor fi legate si în cer, si oricâte veti dezlega pe pamânt, vor fi dezlegate si în cer" (Matei 18, 18). Cum însa Apostolii n-au trait o vesnicie, iar o putere ca aceasta n-a putut sa ramâna neexercitata, e foarte clar ca puterea aceasta minunata a ramas asupra urmasilor Sfintilor Apostoli. Acesti urmasi sunt episcopii. Dar episcopii nu pot fi pretutindeni de fata, în toate orasele si satele supuse lor. De aceea toata puterea iertarii pacatelor au dat-o si preotilor, care sunt raspânditi în întreaga dieceza sau eparhie, si oricând sunt si trebuie sa fie gata a asculta spovedania credinciosilor.

Aceasta putere minunata a episcopilor se mai numeste si puterea cheilor, pentru ca ei deschid, cu puterea aceasta a lor, portile zavorâte ale raiului. De aceea zice Sfântul Prosper: "Preotul este pazitorul usilor raiului".

Ca aceasta a fost ultima învatatura a Bisericii, se vede din vechile Molitvelnice, în care pretutindeni se spune ca preotul asculta marturisirea pacatelor. Se mai vede apoi din spusele tuturor Sfintilor Parinti, dintre care Sfântul Ioan Gura de Aur glasuieste mai frumos când zice: "Preotii au primit o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor, caci nu acestora li s-a zis: «Oricâte veti lega pe pamânt, vor fi legate si în cer, si oricâte veti dezlega pe pamânt, vor fi dezlegate si în cer». Asadar, oricâte fac preotii pe pamânt, toate le întareste si Dumnezeu în cer, si judecata servitorilor sai o întareste însusi Domnul. Caci ce e dat acelora, daca nu întreaga putere a celor ceresti? Caci zice: «Carora veti ierta pacatele, se vor ierta lor»".

Preotul, asadar, primeste atunci când se hirotoneste puterea aceasta mare de a ierta pacatele, iar episcopului îi mai da si puterea de a ierta pacatele anumitor credinciosi, si anume numai parohienilor sai proprii. Un preot din parohia vecina, în virtutea acestei puteri primita de la episcop, n-are dreptul sa spovedeasca în parohie straina, numai daca îl împuterniceste la aceasta preotul din parohia straina. Puterea aceasta a preotilor se aseamana cu puterea judecatorilor, care nici ei n-au dreptul sa judece oriunde, doar la judecatoria încredintata lor. Dar, de regula, episcopii dau, la noi, aceasta putere tuturor preotilor, asa ca la noi oricine se poate spovedi la oricare preot de legea noastra.

Sunt însa unele pacate mari pe care nu le pot ierta nici preotii si nici episcopii, ci numai Papa de la Roma. Acestea sunt trei pacate foarte mari, dintre care însa numai doua îi privesc pe credinciosi, si anume: 1. Daca s-ar întâmpla cumva, ceea ce, de altfel, har Domnului, foarte rar se întâmpla, ca un preot, uitat de sine, sa înceapa a ispiti pe cineva sa pacatuiasca cu el în scaunul marturisirii, persoana aceea este datoare numaidecât sa-l reclame pe acel preot nevrednic la protopop sau arhiereu. Iar daca n-o face, cade într-un pacat de care nu-l poate dezlega decât Papa de la Roma. 2. Dar daca s-ar întâmpla ca cineva sa învinuiasca pe nedrept pe un preot despre aceasta groaznica faradelege, iarasi face un pacat de care nu-l poate dezlega decât Sfântul Parinte de la Roma.

Pentru ce a adus Biserica aceasta lege? Pentru ca scaunul marturisirii este atât de sfânt, încât nici umbra de pacat nu este iertat sa se atinga de aceasta Taina. Si apoi, precum nu se pot vindeca bolile mai grele de catre orice medic, ci numai de medici specialisti, tot asa nu se pot vindeca nici bolile sufletului de oricare preot. În al doilea rând, pentru ca trebuind sa mearga pacatosii acestia la însusi Papa de la Roma pentru dezlegarea pacatelor lor cele groaznice, se tem, si în viitor nici prin gând nu le trece sa mai faca acel pacat. Biserica însa si aici se dovedeste a fi mama cea mai buna si mai iubitoare, pentru ca, pe patul mortii, orice preot are puterea de a dezlega pe credinciosii sai si de aceste doua si cele mai groaznice pacate. Puterea aceasta o mai da de regula Papa de la Roma si misionarilor care tin misiuni sfinte, mai cu seama în anii sfinti, cum a fost anul 1925.

Preotul, în scaunul marturisirii, este loctiitorul lui Dumnezeu, chiar de aceea orice preot trebuie sa fie cât se poate de blând si de iertator în scaunul marturisirii, iar credinciosii sunt datori sa asculte întru toate de povetele pe care le primesc de la el. De aceea zice Sfântul Filip Neri: "Cel ce vrea sa fie desavârsit, sa asculte de parintele sufletesc, ca de Dumnezeu însusi".

Preotul este în scaunul marturisirii învatator, medic si judecator în aceeasi persoana. El este învatator pentru ca da învataturile cele mai bune si mai potrivite tuturor celor care îl întreaba. Acolo, el este asemenea îngerului pazitor, care ne îndreapta pasii, ca sa nu ne ranim picioarele de stânci, ne tine de mâna noastra cea slaba si neputincioasa si ne îndeamna la calea mântuirii. Ca medic, preotul îl întreaba pe pacatos despre toate împrejurarile pacatului sau, asa cum întreaba si medicul trupesc pe cel bolnav despre toate împrejurarile bolii sale. Iar dupa ce cunoaste întreg pacatul, îi da povetele cele mai bune, ca sa se poata scapa de el, întocmai ca si medicul, care-i prescrie tratamentul. Ca judecator, preotul judeca daca este vrednic sau nu pacatosul de dezlegarea pacatelor sale. Daca-l judeca de vrednic, îl dezleaga, iar daca nu, îi spune ca, pentru ca sa fie vrednic de dezlegare, trebuie sa îndeplineasca canonul cutare si cutare.

Atât de mare fiind puterea si vrednicia preotului, vai de crestinul acela care nu-l cinsteste si care îndrazneste sa-l acuze de tot felul de nedreptati! Vai de acel om care strica si spurca numele cel bun al slujitorilor sfântului altar si încearca prin toate mijloacele sa-l faca de ocara înaintea credinciosilor! Chiar de aceea a si poruncit Sfântul Parinte de la Roma ca unii ca acestia sa nu fie dezlegati de pacatele lor, ca ei însisi sa se convinga de gravitatea acestui pacat.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/sacramente.asp?tainaspovedaniei=6
Vă rugăm să respectați drepturile de autor